Romanii confirmati cu coronavirus, dar asimptomatici, sunt “pedepsiti cu inchisoarea”. Este marturia cutremuratoare a unui medic roman care a trecut prin iad.

Doctorita, caci despre o femeie este vorba, a relatat calvarul prin care a trecut dupa ce a aflat ca a intrat in contact cu persoane care au fost confirmate cu coronavirus si s-a internat, desi era asimptomatic: “Fiindca legea asa spune acum, ca trebuie sa te internezi, m-am dus si m-am conformat si m-am internat, dar nu-i normal ce se intampla”, a declarat doctorita pentru digi 24.ro.

Iar ce a urmat este inimaginabil. Aceasta a povestit ca usa salonului in care se afla era inchisa cu cheia pe timpul zilei, si abia seara venea o asistenta care intreba daca totul este in regula. Iar pana dimineata, nimeni nu mai intra.

Medicul dezvaluie ca in cele trei saptamani cat a fost tinut sub cheie in spital si-a dat seama ca nu-si mai controla propria viata. Altii faceau asta, internarea fiind practic o detentie: “Ceea ce este cel mai greu de suportat, faptul ca ai senzatia ca ai facut ceva rau si esti tinut efectiv inchis ca la detentie”.

Iata dezvaluirile doctoritei, a carei identitate a fost tinuta la secret, din motive usor de inteles: 

"Eu am fost corecta si m-am testat, pentru ca nu am vrut sa pun in pericol pe nimeni. Am intrat in contact cu un caz confirmat la serviciu si am avut cefalee doua zile, inainte de internare. Atat, astea au fost singurele mele simptome. Cand m-am internat eram complet asimptomatica si m-am testat, normal. Si fiindca legea asa spune acum, ca trebuie sa te internezi, m-am dus si m-am conformat si m-am internat, dar nu-i normal ce se intampla.

Ne inchidea cu cheia, inchideau usa efectiv cu cheia si apoi intra cineva seara, o doamna asistenta, intreba daca e in regula, undeva la 8.00 – 9.00. Pana dimineata nu mai intra nimeni. Si nici nu exista buton de panica sau ceva. Era un numar, numarul spitalului si trebuia sa formezi un interior si raspundea doamna asistenta daca aveai o problema. Dar, va dati seama ca, poate sa iti fie rau sa nu mai poti sa mai suni.

Suntem toti cadre medicale, intelegem toti gravitatea problemei, nu fuge nimeni, pana la urma e o lege, chiar daca pleci te aduce inapoi. Nu e normal sa te inchida cu cheia.

Problema si ce am constientizat eu in astea trei saptamani si ce m-a facut pe mine sa ma ingrijorez foarte tare este faptul ca noi nu avem controlul asupra vietii noastre. Asta e ceea ce am constientizat eu. Este aceasta lege, eu m-am supus, m-am dus  sa ma internez, dar internarea, de fapt, pentru mine a fost ca o detentie, asa am resimtit-o.

Impactul cand stai acolo si te gandesti, Doamne, daca o sa fiu eu cea care o sa ma negativez dupa doua luni cum s-a mai intamplat si la altii. Sa zic ca la trei saptamani am avut noroc, trei saptamani e media, cam aici se pleaca, dupa trei saptamani, dar sunt foarte multi care au stat si 6 saptamani si doua luni.

Am luat cinci zile Plachenil si atat! Si tratament simptomatic, paracetamol si vitamine pe care nu le-am luat pentru ca nu aveam simptome, nu am avut acolo febra deloc, dureri de cap, nu am avut absolut nimic si nu am luat. Ei mi le-au scris, mi le-au adus in rezerva, dar nu am luat.

Asta practic e ceea ce este cel mai greu de suportat, faptul ca ai senzatia ca ai facut ceva rau si esti tinut efectiv inchis ca la detentie.

Medicii care ne-au ingrijit, practic, ei nu au nicio vina. Provocarea lor e ca au ajuns in momentul asta, nici macar sa mai fie medici. Pentru ca majoritatea pacientilor sunt asimptomatici, vin, ne intreaba, noi nu avem ce sa spunem, tratamentul este facut conform protocoalelor de la noi din tara si cred ca cea mai mare provocare a lor in momentul asta este sa gestioneze frustrarea pacientilor, care stau acolo si nu inteleg de ce. M-am pus in pielea lor si imi dau seama ca practic nu sunt medici, s-au transformat in niste psihoterapeuti si nu stiu ce sa ne mai spuna".