Greseala fatala vizavi de fostul procuror Ion Diaconescu (foto) in Rechizitoriul Parchetului General prin care a fost trimis in judecata asasinul Gheorghe Avram, pentru crima din cazul Tundrea. Prin Rechizitoriul nr. 644/P/2010 din 14 martie 2011 apreciem ca in mod gresit s-a dispus „Neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul Ion Diaconescu sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazut de art. 246 Cod penal intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale” (vezi facsimil).

Incadrarea la forma simpla a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor (unde prescriptia intervine dupa 5 ani) nu poate fi justificata in cazul lui Ion Diaconescu, intrucat consecintele faptelor acestuia sunt deosebit de grave pentru urmatoarele considerente:

- a determinat condamnarea nedreapta pentru viol si omor a unei persoane nevinovate care a stat 12 ani in inchisoare – Marcel Tundrea;

- a lasat fara mijloace de intretinere familia lui Marcel Tundrea si i-au distrus casnicia si viata acestuia din urma;

- l-a lasat in libertate pe Gheorghe Avram, prezumtivul asasin, care a mai ucis o alta persoana;

- a afectat extrem de grav imaginea Justitiei romane in general si a Ministerului Public in special, cauzand cea mai grava „eroare judiciara” din istorie;

Potrivit art. 146 1) Cod penal constituie consecinte deosebit de grave: „o paguba mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre autoritatile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice”

Ca atare, infractiunea care trebuia imputata fostului procuror Gheorghe Diaconescu este cea de abuz in serviciu in forma calificata – art. 248, indice 1, Cod penal potrivit careia: „Daca faptele prevazute in art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi”. In cazul infractiunii date de art. 248, indice 1, Cod penal, prescriptia simpla este de 10, iar cea speciala de 15 ani. Dar, atentie, asa cum sustin si procurorii Remus Budai si Marius Iacob, care au semnat rechizitoriul in cazul lui Gheorghe Avram, cursul prescriptiei a fost considerat suspendat in cazul inculpatului pe o perioada de 6 ani si 3 luni, in perioada 27.11.1997 (data ramanerii definitive la ICCJ a condamnarii lui Tundrea) si 26.03.2004 (data admiterii cererii de revizuire) – vezi motivarea din Rechizitoriul atasat la finalul articolului (pag. 59 - 65).

Astfel, pe regula simetriei, a egalitatii de tratament, daca in cazul inculpatului Avram i s-a adaugat la termenul de prescriptie, perioada de suspendare determinata de o cauza de neinlaturat – cei 6 ani si 3 luni in care nimeni nu putea sa mai cerceteze vinovatia lui altuia intrucat cazul se afla sub puterea autoritatii de lucru judecat, respectiv a unei hotarari de condamnare defintiva pentru omor – aceasi regula trebuia aplicata si fostului procuror Ion Diaconescu.

In plus, la calcularea termenului de prescriptie, lui Ion Diaconescu i s-a calculat termenul de prescriptie plecand de la data de 09.11.1992 – data cand a emis rechizitoriul fabricat care a dus la condamnarea unui nevinovat. Or, corect era sa se tina cont de faptul ca abuzul in serviciu comis de Ion Diaconescu a fost in forma continuata, pe durata celor 12 ani cat condamnatul Tundrea se afla in penitenciar si adresa an de an nenumarate cereri de revizuire, cerand sa se faca testul ADN. Or Ion Diaconescu a fost o lunga perioada de timp procuror (chiar prim-procuror la Parchetului Tribunalului Gorj in 1994) in perioada 1986 - 2009 la unitatea la care ajungeau cererile de revizuire ale lui Tundrea si carora nu li s-a dat curs, decat abia la inceputul anului 2004, cand procurorul Emil Gheorghe Mota de la Parchetul Tribunalului Gorj a promovat cererea de revizuire, pe baza testului ADN, care a dus in final la achitarea lui Tundrea si punerea lui in libertate dupa 12 ani de detentie.

Chiar si asa fiind, daca se tine cont de suspendarea de 6 ani si 3 luni a cursului prescriptiei, precum si de incadrarea la forma de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor cu consecinte deosebit de grave, se poate constata ca toate actiunile si inactiunile abuzive ale lui Ion Diaconescu din perioada a 16 ani si 3 luni (10 ani prescripitia simpla, plus 6 ani si 3 luni de suspendare a prescriptiei) calculati incepand din vara lui 1992 cand l-a arestat pe Tundrea intra sub imperiul raspunderii penale, calcul care ne duce pana in anul 2009, exact anul cand acelasi Diaconescu s-a pensionat din functia de procuror.

Trebuie precizat ca infractiunea de abuz in serviciu nu se comite doar prin actiune, ci si prin inactiune, definitia art. 246 Cod penal fiind: „Fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta creaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane...” Asa cum retin si procurorii Parchetului General, semnatari ai rechizitoriului, fostul procuror Ion Diaconescu stia ca Marcel Tundrea (foto 2) nu e vinovat intrucat, citam din Rechizitoriu: „...la momentul dispunerii expertizei psihiatrice, desi nu existau probe care sa-l incrimineze pe Tundrea Ilie Marcel a consemnat in ordonanta faptul ca acesta a violat-o si a ucis-o pe Gherasie Mioara (...) a influentat-o, cu ajutorul lui Vodislav Grigore (in prezent decedat), pe martora Negrea Elena sa declare ca l-a vazut pe Tundrea Ilie Marcel langa victima la data si locul savarsirii faptei (...) in timpul procedurii de rejudecare a cauzei privindu-l pe Tundrea Ilie Marcel, desi nu avea nicio competenta legala, l-a audiat pe martorul Olaru Ion in scopul de a-l acuza in continuare pe Tundrea Ilie Marcel, desi expertiza ADN demonstra dincolo de orice dubiu ca acestuia nu puteau sa-i apartina urmele de sperma de pe tamponul vaginal.”

Abuzul in serviciu s-a extins, prin inactiune, pana in ultima zi cand Ion Diaconescu a indeplinit functia de procuror

Din aceste considerente, incepand cu vara lui 1992 iar apoi pe toata perioada cat a detinut functia de procuror, Ion Diaconescu stia ca un om sta nevinovat in inchisoare din cauza sa. Pe de o parte Ion Diaconescu a efectuat actiuni abuzive contra lui Tundrea (ultima dintre ele comisa in 2004 constand in trimiterea unei probe ticluite la Inalta Curte pentru a zadarnici cererea de revizuire), iar pe de cealalta nu a efectuat niciun demers dintre cele care ii reveneau ca obligatii profesionale, pentru a pune capat vatamarii intereselor legale ale lui Marcel Tundrea, desi principala atributie a unui procuror este de a veghea ca nicio persoana vinovata sa nu scape de raspunderea penala si nicio persoana nevinovata sa fie pedepsita pe nedrept.

Prin prezentul material de presa, Lumeajustitiei.ro sesizeaza parchetul cu privire la gresita incadrare a faptelor fostului procuror Ion Diaconescu si cerem inceperea urmaririi penale a acestuia in vederea tragerii lui la raspunderea penala pentru cea mai grava eroare judiciara din istoria Justitiei romane.

Cariera procurorului Ion Diaconescu

Ion Diaconescu si-a inceput cariera de procuror in 1972, la Procuratura Locala Tg Jiu. Din 1986 si pana in octombre 2009 cand s-a pensionat, Ion Diaconescu a fost procuror la Parchetul Tribunalului Gorj (detinant in anul 2004 functia de prim-procuror cu delegatie a acestui parchet pentru o perioada de circa 8 luni).

* Cititi aici Rechizitoriul din 14 martie 2011 al procurorilor Remus Budai si Marius Iacob!