Demers uluitor al sefei DNA Laura Kovesi. Aceasta a cerut CSM in data de 11 august 2017 sa apere independenta procurorilor care au instrumentat dosarul Baneasa Investments, ca urmare a declaratiilor publice facute de fostul director al FBI Louis Freeh (foto) in prezent avocatul omului de afaceri Puiu Popoviciu. Informatia a fost confirmata pentru presa de catre judecatorul Stefan Lucaciuc, purtator de cuvant al CSM: ”Prin sesizarea depusa vineri 11 august, DNA a solicitat CSM un punct de vedere cu privire la declarațiile publice ale avocatului domnului Puiu Popoviciu. Solicitarea DNA a fost transmisa spre analiza tuturor membrilor CSM si se afla in curs de solutionare.”

Amintim ca dupa recenta condamnare definitiva a omului de afaceri Puiu Gabriel Aurel Popoviciu, la 7 ani de inchisoare, de catre Inalta Curte, avocatul sau, fostul director al FBI, avocatul Louis Freeh a facut o declaratie publica incendiara: “Sunt profund dezamagit de recenta decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei cu privire la condamnarea omului de afaceri roman Gabriel Popoviciu la 7 ani de inchisoare. Aceasta sentinta nu este sustinuta nici de fapte, nici de lege.

In iulie 2016, am fost insarcinat sa coordonez o evaluare independenta privind condamnarea domnului Popoviciu de catre Curtea de Apel Bucuresti. Am efectuat aceasta evaluare cu ajutorul unei echipe de procurori federali experimentati si fosti agenti speciali ai FBI, dintre care unul vorbeste fluent limba romana.

Echipa noastra a analizat temeinic dovezile prezentate impotriva domnului Popoviciu la proces, inclusiv documentele depuse la dosar si interceptarile conversatiilor sale. Aceasta evaluare a identificat numeroase nereguli factuale si juridice in procesul impotriva domnului Popoviciu. De exemplu, martorul principal al acuzarii, care a incercat in mod repetat, dar fara succes, sa-l faca pe domnul Popoviciu sa faca declaratii care sa-l incrimineze, inregistrand pe ascuns convorbirile, a recunoscut in instanta ca nu a fost mituit de domnul Popoviciu - cu presupusa mita, constand in doua sticle de lichior si materiale promotionale (cum ar fi un stilou, un notebook si calendare). Fostul ministru al Educatiei, precum si alti martori, au marturisit ca terenul din Baneasa nu a fost niciodata in proprietate publica si, prin urmare, parchetul nu poate sustine acuzatia legala de abuz in serviciu. Multe alte deficiente grave de fapt si de drept, incompatibile cu principiile fundamentale ale statului de drept, au fost, de asemenea, subliniate in raportul meu. Sper ca instantele si autoritatile vor reexamina acest caz si vor decide ca, pentru a infaptui justitia si respecta statul de drept, este necesara o alta solutie in acest caz”.

A cerut Kovesi “decaparea” afacerii Baneasa Investments?

Naivitate, slabiciune sau complicitate? Ce ar putea sa stea in spatele demersului sefei DNA Laura Kovesi de a cere CSM sa apere independenta subalternilor sai care au instrumentat controversatul dosar Baneasa Investments – USAMV, o facatura judiciara care a dus la condamnarea unii om de afaceri roman care a ridicat cel mai mare Mall din Romania, a creat 20.000 de locuri de munca si a generat venituri la bugetul de stat si local uriase? Cum sa arunci in inchisoare un om de afaceri care a creat o un adevarat oras comercial pe nordul Capitalei, pe un teren al USAMV (pe care se emisese titlu de proprietate perfect valabil conform unor decizii judecatoresti) si pe care pe langa marile sedii ale unor multinationale s-a edificat (pe 4 hectare) sediul Ambasadei SUA la Bucuresti?

Cum de a ajuns Laura Kovesi sa ceara apararea independentei in fata declaratiilor unui avocat care a fost de curand directorul FBI, in conditiile in care procurorii care au instrumentat acest dosar au fost Claudia Rosu (sotia procurorului Doru Tulus, caruia Kovesi i-a cerut revocarea din functie si a obtinut-o luna trecuta) si Marin Nicolae (semnatar al rechizitoriului) care a reclamat-o la CSM pe sefa DNA alaturi de Doru Tulus si Mihaela Iorga Moraru (alt procuror revocat din functie de Kovesi)?

Incearca Kovesi sa se puna bine cu cineva? A fost implicata, in vorba ei, “decaparea” acestui dosar? Ce vrea sa demonstreze? Pentru ca realitatea demonstreaza ca demersul ei apare unul mai mult decat deplasat cata vreme acuzatiile fostului director al FBI Louis Freeh despre abuzurile din dosarul Baneasa Investments nu sunt singulare, ci au deja confirmare din partea CEDO.

Kovesi, cum sa ceri apararea independentei procurorilor DNA intr-un dosar in care CEDO a condamnat Romania pentru incalcarea Drepturilor Omului?

Statul roman a fost condamnat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si obligat sa plateasca daune morale pentru abuzurile savarsite de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie. Judecatorii europeni au solutionat, marti 1 martie 2016, plangerea omului de afaceri Puiu Popoviciu, constatand in unanimitate incalcarea Art. 5.1 din Conventie, privind dreptul la libertate si la siguranta. CEDO a stabilit ca masurile dispuse de procurorul DNA Nicolae Marin impotriva omului de afaceri Puiu Gabriel Aurel Popoviciu, in dosarul de complicitate la abuz in serviciu, au fost ilegale. Curtea a constatat ca mandatul de aducere din 23 martie 2009 emis de procurorul Nicoale Marin pe numele lui Popoviciu nu continea niciunul dintre motivele prevazute de lege - art. 183 alin. (2) NCPP - care sa justifice masura: „Curtea concluzioneaza ca, prin omisiunea precizarii motivelor pe care s-a intemeiat, mandatul procurorului a incalcat dispozitiile procesual penale interne aplicabile”.

CEDO a mai stabilit ca Popoviciu a fost privat de libertate in mod nelegal in intervalul de timp cuprins intre momentul aducerii sale la sediul DNA si momentul emiterii ordonantei de retinere. Mai precis, CEDO a constatat ca Puiu Popoviciu a fost escortat la sediul DNA pe 24 martie 2009, in jurul orei 15:00, fiind tinut in custodia politiei pana la ora 23:30, fara ca privarea de libertate in cele 8 ore si jumatate sa aiba o baza legala, aspect necontestat de Guvern in fata Curtii: „Reclamantul nu a fost privat de libertate in conformitate cu o procedura prevazuta de legislatia interna, ceea ce face ca privarea de libertate de la ora 15:00 la ora 23:30, in data de 24 martie 2009, sa fie incompatibila cu exigentele Art. 5.1 din Conventie”.

Pentru violarea Art. 5.1 constatata in cauza Gabriel Aurel Popoviciu contra Romaniei, CEDO a obligat statul sa ii plateasca omului de afaceri 4.500 euro daune morale.

Iata cum a motivat CEDO incalcarea Art. 5.1 din Conventie in cauza Popoviciu contra Romaniei:

"63. Curtea observa ca, in prezenta cauza, masura privarii reclamantului de libertatea sa a fost intemeiata pe dispozitiile art. 183 si art. 184 din codul roman de procedura penala in vigoare la acea data.

64. Potrivit art. 183 alin. (1), o persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere daca, fiind anterior citata, nu s-a prezentat, iar audierea sau prezenta sa este necesara. Reclamantul a sustinut ca a respectat fiecare citatie emisa de parchet inainte de 29 martie 2009, in timp ce Guvernul nu a prezentat nicio proba care sa demonstreze contrariul. In acest sens, Curtea noteaza ca reclamantul a fost citat de parchet si a dat declaratie in acelasi dosar cu numai 12 zile inainte ca procurorul sa emita pe numele sau mandatul de aducere (a se vedea paragraful 10).

65. Curtea observa in continuare ca, potrivit art. 183 alin. (2) din acelasi cod, un invinuit sau un inculpat poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.

66. In acest sens, Curtea observa ca mandatul de aducere din 23 martie 2009 emis de procuror in baza art. 183 alin. (2) din codul roman de procedura penala nu continea nici un motiv care sa justifice masura. Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca, prin omisiunea precizarii motivelor pe care s-a intemeiat, mandatul procurorului a incalcat dispozitiile procesual penale interne aplicabile (a se vedea Ghiurau vs. Romania, 55421/10, par. 85., 20 noiembrie 2012).

67. Mai mult decat atat, Curtea are dubii ca privarea reclamantului de libertate si aducerea sa la sediul parchetului sub escorta politiei au fost necesare pentru asigurarea luarii unei declaratii in calitate de acuzat. In aceasta privinta, Curtea observa ca dosarul penal privindu-l pe reclamant a fost deschis in 2008, iar acesta s-a conformat citatiilor eliberate de politie pe numele sau pentru a fi audiat. In plus, Curtea noteaza ca judecatorul Curtii de Apel Bucuresti care, la 25 martie 2009, a dispus eliberarea de indata a reclamantului a retinut ca aducerea cu mandat la sediul DNA nu a fost o masura justificata printr-un refuz initial al reclamantului de a se prezenta la parchet (a se vedea paragraful 27 de mai sus).

68. Mai mult, Curtea noteaza ca, la momentul la care procurorul a emis mandatul de aducere, reclamantul dobandise deja calitatea oficiala de suspect pentru abuz in serviciu si dare de mita (a se vedea paragrafele 11 si 12). Potrivit Guvernului, in momentul cand reclamantul a sosit la sediul DNA, acesta a fost informat cu privire la cele doua anchete penale deschise impotriva sa si i s-a adus la cunostinta ca are dreptul de a fi asistat de un aparator ales.

69. Intrucat este indiscutabil ca reclamantul a fost considerat a fi suspect, legalitatea privarii sale de libertate trebuie examinata pe terenul Art. 5.1 din Conventie.

70. Potrivit legislatiei romane, exista doar doua masuri privative de libertate: retinerea preventiva si arestul preventiv (a se vedea Creanga vs. Romania, citata supra, par. 107; Valerian Dragomir vs. Romania, nr. 51012/11, par. 79, 16 septembrie 2014). In prezenta cauza, insa, niciuna dintre aceste masuri nu au fost luate fata de reclamant inainte de ora 23:30, pe 23 martie 2009.

71. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca procurorul a avut motive suficient de puternice pentru a justifica privarea de libertate a reclamantului in scopul anchetei si ca legea romana prevedea masurile care trebuiau luate in aceasta privinta, si anume, plasarea in custodia politiei sau arestul preventiv (a se vedea Creanga, citata mai sus, par. 109). Cu toate acestea, procurorul a decis sa il tina pe reclamant la dispozitia sa in vederea audierii, pe baza unui ordin de aducere, si sa nu il plaseze in detentia politiei pana la ora 23:30.

72. Curtea este constienta de constrangerile care apar intr-o ancheta penala si nu neaga complexitatea procedurii instituite in prezenta cauza. Cu toate acestea, lupta impotriva coruptiei nu poate justifica recurgerea la samavolnicie si la faradelege atunci cand in joc este privarea de libertate a oamenilor (a se vedea Creanga, citata mai sus, par. 108).

73. Prin urmare, Curtea considera ca circumstantele de mai sus dezvaluie faptul ca reclamantul nu a fost privat de libertate in conformitate cu o procedura prevazuta de legislatia interna, ceea ce face ca privarea de libertate a reclamantului de la ora 15:00 la ora 23:30, in data de 24 martie 2009, sa fie incompatibila cu exigentele Art. 5.1 din Conventie".

* Cititi aici integral hotararea CEDO in cauza Gabriel Aurel Popoviciu contra Romaniei