Mircea Basescu e un tip norocos. „Stelele” anului 2016 l-au protejat de o pedeapsa prin care sa stea dupa gratii macar un an. Justitia i-a dat o prima sentinta care, daca ar ramane definitiva dupa apel, l-ar trimite la puscarie doar pentru un an de puscarie (aplicarea fractiei de 1/2 din pedeapsa pentru ca are varsta de peste 60 de ani si scaderea arestului preventiv si a arestului la domiciliu din timpul judecatii, de un an de zile, urmand ca instanta sa aprecieze la liberarea conditionata si cu privire la celelalte criterii din materia executarii pedepsei). Altfel, scandalul judiciar la varf al anului 2015 pare sa aiba acel final previzibil despre care am vorbit in unele emisiuni la Antena 3. Personal, ma asteptat fix la o astfel de sentinta.

Chiar debutul anchetei tindea sa arate acest deznodamant. Deschiderea dosarului de trafic de influenta abia dupa ce au aparut la „Sinteza zilei” vestitele inregistrari ce dovedeau ca Mircea Basescu primise de la clanul Bercea o gramada de bani la schimb cu promisa libertate pentru Sandu Anghel, lipsa unei perchezitii la casa fratelui fostului Presedinte, lipsa audierii lui Traian Basescu in baza afirmatiei lui Mircea Basescu „Stie, ma, stie!” care trimitea la posibila implicare directa a lui Traian Basescu in aceasta mizerie, sunt doar cateva elemente care conduceau fix catre acest final de fond. Atat timp cat procurorii nu au facut nici macar o disjungere care sa priveasca anchetarea posibilei complicitati sau coautorat al fostului Presedinte, semnele de intrebare raman. Cat despre marea „dreptate pana la capat”, Pastele cailor pare sa fie un termen rezonabil...

Ce a facut Mircea Basescu este foarte grav. Nu doar pentru ca traficul de influenta savarsit prin implicarea Justitiei ca eventual „prestator de servicii” pentru cel care promitea influentarea acesteia, reprezinta o amenintare la suprematia ordinii de Drept, ci si pentru ca personajul nu era un functionar oarecare, nu era nici avocat, nici vreun mincinos care nu avea parghii reale pentru a realiza ceea ce propusese in schimbul banilor. Era fratele Presedintelui in exercitiu la acel moment, al omului numarul 1 in Stat si sef al CSAT, care a facut numeroase numiri in randul magistratilor patriei. Asadar, gravitatea faptelor devenea si mai mare prin prisma acestor elemente.

Dar, cum spuneam, Mircea Basescu e norocos. Norocos ca e fratele Presedintelui. Adica, ceea ce-l baga mai tare sub taisul legii, il scoate, se pare, cu o pedeapsa mai blanda.

Raman, totusi, si alte cateva intrebari importante pentru institutiile angajate in asa numita lupta anticoruptie:

Cate dintre cele 30 de dosare ale lui Bercea Mondialu, finalizate cu NUP la Craiova, or fi fost matrasite prin traficare de influenta? Si cine, cand si cum a facut acest pustiu de bine? Si cand vor fi trasi la raspundere magistrati care, desigur, au capacit lucrari precum cea pe care procurorul Iacobescu o avea in lucru si i-a fost luata peste noapte de sefii ierarhici superiori?

PS- Revin mereu - de ce oare?- la un citat din Platon: „Justitia nu este altceva decat convenienta celui mai puternic”. Cand nu voi mai face apel la acest citat, inseamna ca, intr-adevar, in Justitia romana s-a produs o schimbare. Si atunci voi crede si in independenta ei.