Semnatarii protocoalelor secrete incheiate de PICCJ si SRI trebuie anchetati penal atat pentru incalcarea drepturilor omului, cat si pentru nerespectarea Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate. Constatarea ii apartine colonelului magistrat Constantin Udrea (foto), judecator la Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Prezent miercuri seara, 3 octombrie 2018, in emisiunea „Interes general” (moderata de jurnalistul Sorin Burtea la TVR 1), judecatorul militar a precizat ca semnatarii protocoalelor au stiut ca nu protejeaza interesele statului roman, sfidand si legea care prevede ca este interzisa clasificarea unui document prin care se incalca dreptul la un proces echitabil si se impiedica aflarea adevarului. In opinia lui Udrea, semnatarii protocoalelor pot fi incadrati la abuz in serviciu si represiune nedreapta.

Amintim ca pana in prezent in spatiul public au iesit la iveala doua protocoale secrete incheiate de PICCJ cu SRI. Este vorba despre Protocolul din 2009, semnat de George Maior, Florian Coldea, Laura Kovesi si Gabriela Scutea (aceasta a semnat pentru Tiberiu Nitu, prim-adjunct al PICCJ la acea vreme), si Protocolul din 2016, semnat de Augustin Lazar si Eduard Hellvig.

Constantin Udrea a tratat si subiectul Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie. Colonelul magistrat a subliniat ca principalii care se tem de aceasta sectie sunt tocmai mai-marii din parchete care au instrumentat dosare in baza protocoalelor cu SRI si au semnat aceste protocoale.

In alta ordine de idei, amintim ca in aceeasi editie a emisiunii, Constantin Udrea a lansat o dezvaluire exploziva despre Gheorghe Cosneanu, seful Sectiilor militare din Parchetul General, care ar merge sa se scalde in piscina unui serviciu secret si care ar apara „furibund” protocoalele secrete (click aici pentru a citi).

Iata declaratiile esentiale ale judecatorului Constantin Udrea despre protocoale:

„Cel mai mare pericol pentru un stat de drept este acela ca unele puteri ale statului (cele trei puteri ale statului trebuie sa fie in echilibru: legislativa, executiva si judecatoreasca) sa fie cotropite de catre un serviciu de informatii – in speta SRI –, astfel incat activitatea lui sa fie deturnata, in sensul in care cea mai importanta latura a unui proces penal – respectiv proba – sa fie administrata de catre serviciul secret, in sensul in care doreste sa se ajunga la adevarul voit numai de el. (…)

Ei (n.r. telespectatorii) nu stiu foarte multe lucruri, cum n-au stiut mult timp nici judecatorii despre existenta acestor protocoale, care au creat competente judiciare cadrelor Serviciului Roman de Informatii. Cu alte cuvinte: luand in ipoteza ca un judecator se afla in situatia in care i se solicita sa aresteze o persoana pusa sub acuzatie de procurori, impotriva careia au fost administrate probe in procedura in care a fost implicat Serviciul Roman de Informatii, judecatorul respectiv nu stie daca probele au fost sau nu alterate, daca au fost manipulate. Si el va decide sau nu arestarea, in raport de ceea ce i se prezinta la momentul respectiv. Daca ulterior (cum s-a intamplat si cum viata ne-a aratat) se dovedeste ca acele probe au fost alterate, ce va zice acel judecator? Pentru ca el decide.

Ati vazut ca foarte multi procurori spun: 'Nu eu am decis; judecatorul'. OK, dar judecatorul in acest stadiu nu poate verifica proba. De altfel, probele obtinute prin metode tehnice speciale (interceptari, filaje samd) nici in prezent nu pot fi verificate, desi in procedura de judecata orice proba trebuie readministrata si mai ales verificata tehnic. Or, ele nu pot fi verificate tehnic cata vreme pe de o parte sunt administrate de o echipa mixta formata dintr-un procuror si cel putin un lucrator de la Serviciul Roman de Informatii; iar pe de alta parte nu pot fi verificate pentru ca nu se pune la dispozitie suportul original al informatiei respective; si in sfarsit, nu pot fi verificate pentru ca, potrivit procedurii modificate in 2016, prin Ordonanta de Urgenta 18, organul judiciar nu mai e obligat sa procedeze la expertiza tehnica a probei respective. Deci chiar daca ar fi obligat, daca nu se pune la dispozitie suportul original al informatiilor obtinute, expertiza nu poate fi efectuata.

In acest an, ati vazut ca inclusiv la Strasbourg se discuta (in Parlamentul European) ce-i de facut cu aceste protocoale. La un moment dat (cu toate criticile aduse Romaniei), s-a ajuns la concluzia ca ele trebuie investigate. In opinia mea, (...) trebuie declansata o procedura penala impotriva celor care le-au incheiat. Si iata de ce: in primul rand, ele sunt secrete. Daca veti urmari continutul oricarui protocol (si-l luam pe cel dintre Parchetul General si SRI din 2009), veti observa ca nimic din ceea ce contine el nu este de natura sa puna in pericol siguranta statului. Nicio informatie de acolo nu este secret de stat (protejata cu doua zerouri). Asta inseamna ca altele au fost interesele celor care l-au semnat, pentru a-i da acest caracter. Pe de o parte.

Si acum ajungem la natura juridica a actului respectiv. S-a incercat sa se spuna ca ar fi un act administrativ. In opinia mea, protocolul este unul de natura hibrida; mai degraba este un contract intre parti: intre SRI (care este elementul central al tuturor protocoalelor) si – sa zicem – Parchetul General, la vremea respectiva. S-a incheiat protocol si cu Inalta Curte, si cu Consiliul Magistraturii, si cu Inspectia Judiciara... cu toate sistemele judiciare. Nu mai vorbesc: cu componentele Parchetului General (DNA, DIICOT etc. etc.). De ce au facut asta? Ei au stiut la vremea respectiva ca nu protejeaza interesele statului prin semnarea acelor protocoale, facandu-le secrete, si uitand totodata ca potrivit Legii 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, este interzis sa clasifici un document, astfel incat el sa duca la incalcarea dreptului la un proces echitabil si la aflarea adevarului. Prin urmare, incalcandu-se explicit legea, se ajunge la ideea ca cei care au facut-o, in acest sistem organizat si bine structurat, (n.r. au urmarit) sa se savarseasca cel putin infractiunea de abuz in serviciu.

(n.r. - despre Sectia pentru anchetarea magistratilor)

Stiind insa ca elementele spre care converg aceste protocoale (adica capii parchetelor, capii magistraturii) sunt prinsi cu protocoale, au tras concluzia ca nu vor fi trasi niciodata la raspundere. N-au prevazut niciodata ca se va ajunge la crearea acelei directii speciale de anchetare a magistratilor (care are competente si in ce priveste SRI-ul, pentru ca sunt fapte conexe), directie speciala alcatuita din procurori neamestecati cu aceste protocoale. Or, asta ii sperie. Pentru ca daca se declanseaza urmarirea penala impotriva lor pentru abuz in serviciu cel putin (ca sa nu vorbim de represiune nedreapta si cine stie ce Dumnezeu va mai fi), atunci vor da cu subsemnatul toti in fata acelei directii speciale. De-aia nu se agreeaza crearea acelei directii speciale de anchetare a magistratilor: pentru ca la momentul incheierii acelor protocoale, stiindu-se ca ele sunt nelegale, neconstitutionale (...), obiectul lor este ilicit – este creat impotriva justitiabililor. Mai grav decat atat: e creat chiar impotriva instantelor de judecata. Noi, judecatorii, n-am stiut de crearea, de infiintarea lor; in schimb, le-am simtit din modalitatea in care a fost redactat noul Cod de procedura penala, intrat in vigoare la 1 februarie 2014. Iata de ce cred ca se va ajunge la tragerea la raspundere penala a semnatarilor acelor protocoale.

Am vazut reactia oficialitatilor europene cu rang inalt din Consiliul European, care la inceput n-au luat nicio pozitie impotriva protocoalelor. Si eu m-am intrebat de ce. M-am intrebat daca in tarile lor de origine – indiferent de grupurile partidelor din care fac parte – asemenea protocoale ar exista, ce pozitie ar lua... M-am intrebat daca democratia europeana ar consta in aceea ca serviciul secret national sa fie pionul principal care administreaza proba si o si manipuleaza. Adica el n-o distribuie procurorului in forma originala, n-o distribuie in totalitate, n-o distribuie cu privire la toate faptele sau la toate persoanele... Mai mult: potrivit unui protocol semnat chiar in 2016 (de actualul Procuror General si de actualul director al SRI), procurorul cand solicita o informatie de acest gen, trebuie sa-si justifice solicitarea. Cu alte cuvinte, SRI-ul e cel care comanda; procurorul cere si trebuie sa-si justifice cererea. Iata unde am ajuns! Cati pasi mai avem pana la instituirea statului politienesc in Romania?”