In urma publicarii materialului „Legea micii reforme, promulgata de Basescu, nu pune legislatia Romaniei in acord cu deciziile CEDO in privinta recursurilor din penal” de catre site-ul „LumeaJustitiei.ro”, Ministerul Justitiei face urmatoarele precizari:

„Problema neaudierii inculpatului in recurs reprezinta un aspect semnalat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa anterioara – spre exemplificare, amintim cauza Constantinescu impotriva Romaniei din 27 iunie 2000 Ilisescu si Chiforec impotriva Romaniei din 1 decembrie 2005. Aceasta carenta legislativa a fost insa solutionata prin Legea nr. 356/2006, publicata in M.O. al Romaniei, partea I, nr. 677 din 7 august 2006, astfel incat dispozitiile Codului de procedura penala in vigoare nu sunt incompatibile cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie. Prin Legea nr. 356/2006, a fost introdus alin. (1¹) al art. 385¹⁴ din Codul de procedura penala, instituindu-se expres obligatia pentru instanta de recurs, cu ocazia solutionarii recursului, de a asculta inculpatul prezent atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si de apel, precum si cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare. Totodata, potrivit art. 385¹⁹ din Codul de procedura penala, procedura de rejudecare a cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor dreptului comun (Partea speciala, titlul II, capitolele I si II), care se aplica in mod corespunzator, inclusiv sub aspectul necesitatii administrarii de probe nemijlocit de catre instanta. Avand in vedere cele expuse, rezulta ca nu a fost necesara o interventie legislativa sub acest aspect prin Legea nr. 202/2010 privind accelerarea solutionarii proceselor, care propune masuri legislative punctuale, ce vizeaza, in principal, simplificarea si sporirea celeritatii solutionarii cauzelor, cu impact direct si asupra executarii hotararilor.

Precizam de asemenea ca instantele romane au obligatia de a aplica standardele europene in materie, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului fiind de imediata si directa aplicabilitate.

In ceea ce priveste cauzele aflate pe rolul instantelor, Ministerul Justitiei nu are competenta de a formula opinii la procedurile judiciare desfasurate in acestea”.

Avocatul Gabriela Ghita demonstreaza de ce replica MJ nu e credibila!

Fostul procuror general adjunct al Romaniei, avocatul Gabriela Ghita (foto 2) a comentat in exclusivitate pentru Lumeajustitiei.ro replica MJ, printr-o analiza juridica mai mult decat pertinenta. Pe care o publicam integral in continuare: “In marinimia sa, M.J. vrea sa ne lumineze cu privire la deplina conformitate a legislatiei romane cu prevederile tratatelor internationale si cu jurisprudenta CEDO (unde, se stie ca stam foarte bine, doar ne aflam - ca si la coruptie -, pe podium, cu medalia de argint). Nu inteleg de ce onoratul minister nu are curajul sa mearga pana la capat si sa ne-o spuna pe de-a dreptul, ca legislatia romana este chiar un exemplu de conformitate cu normele internationale si cu jurisprudenta CEDO, nu cumva pentru ca onor M.J. stie ca nu este de loc asa (M.J.- nota bene – chiar are intr-adevar dreptate mare atunci cand spune ca jurisprudenta CEDO este obligatorie. Dar de ce o spune numai M.J. si numai la ocazii ca aceasta? De ce nu ne-o spun si instantele si procurorii – oare pentru ei este un secret acest lucru ?) In fine…, sa trecem peste asta ca sa nu pretindem chiar imposibiliul. Raspunsul onoratului M.J. este clasicul déjà “raspuns despre pere” atunci cand intrebara era despre mere.

Materialul publicat de L.J. spunea clar si limpede ca ICCJ nu are nici macar dreptul de a administra probe in rejudecare – si acest lucru rezulta clar si limpede ca lumina zilei din art. 385 ind. 15 alin. 2 lit. c si d: numai in cazurile de la lit. c ICCJ poate trimite cauza spre rejudecare si administrare de noi probe de catre instata a carei hotarare se caseaza.

In ce mai multe si mai frecvente cazuri, ICCJ nu poate trimite cauza spre rejudecare la o alta instanta si trebuie sa rejudece ea insasi, situatie in care textul de lege neprevazand dreptul de a administra alte probe (ca, despre obligatie, poate dupa anul 2050, ca anul 2000 a trecut de mult) judecatorii supremi vor putea spune ca asa ii obliga pe ei legea (atentie, este vorba de rejudecare de catre ICCJ, nu de judecarea recursului !) Cine nu crede, sa citeasca art. 385 ind. 15 C.p.p. si o sa se convinga ca asa este si ca Lumea Justitiei a avut mare dreptate cand a observat ca noua lege nu tine cont ca suntem abonati la condamnari CEDO pe acest motiv !

Asa ca onoratul minister ar fi facut mai bine, cand a trimis dreptul la replica, sa fi deschis codul de procedura (in vigoare acum, nu cel de peste 40 de ani) si sa fi facut pe mortul in papusoi. Asa, nu a facut decat sa atraga si mai mult atentia asupra neconformitatii legii cu prevederile tratatelor internationale si cu jurisprudenta CEDO (sau, poate ca tocmai asta a dorit, ca sa se sparga buba odata si odata) ?

Cat despre obligativitatea jurisprudentei CEDO, onoratul minister face exact ce faceau si comunistii: dovedeste ca avem doua limbaje, doua atitudini si doua randuri de legi – de uz intern si pentru export. Acest lucru este vizibil si din ce spune reprezentantul statului roman la CEDO (agentul guvernamental) – citind ce se spune acolo despre modul in care se face justitia in Romania te ia cu ameteala cand vezi cat de departe de realitatea din tara sunt sustinerile oficialilor romani, cand toata lumea stie ca jurisprudenta CEDO si tratatele internationale sunt intoarse pe dos intr-o veritabila logica negativa.

Cine nu crede sa citeasca numai ce spune CEDO despre arestarea preventiva si ce spun instantele romane (bunaoara, recenta arestare a asistentei de la Giulesti, unde arestarea preventive si mentinerea masurii s-au facut pe criterii care nu aveau nici o legatura cu situatia de fapt - argumentul a fost ca opina publica ar fi perceput nearestarea asistentei ca pasivitate a organelor !). Este un vadit dialog al surzilor: CEDO spune ca trebuie dovedit pericolul concret pentru ordinea publica, instantele romane vorbesc despre ecourile infractiunilor in randul populatiei !

Tot pe dupa visin este si afirmatia onor M.J. ca nu poate comenta hotararile judecatoresti. Desigur, acesta este un argument foarte corect, dar intr-un stat de drept adevarat, unde legea e corecta si unde judecatorii chiar respecta legea. Pana acolo insa, Constituia ne spune ca procurorii se afla sub autoritatea onor ministrului Justitiei.

Atunci, ce il opreste pe onor M.J. ori pe ministrul sau sa cheme procurorii in sedinta si sa le spuna si lor ca jurisprudenta CEDO este obligatorie ? Sau, atunci cand mass media tipa ca iar s-a incalcat legea si a mai fost arestat sau condamnat un nevinovat, de ce onoratul M.J. nu cere sa vada cum s-au comportat cei aflati sub autoritatea sa, ce concluzii au pus in sedinta, ce au cerut, ce cai de atac au promovat si cu ce motivatii ?

Nu cumva pentru ca stiu si copiii ca de fapt procurorii sunt aceia care incalca primii legea si apoi le pretind si judecatoilor sa o incalce pe mai departe (chiar am uitat cu totii indicatia comandantului suprem de apropiere a pozitiei judecatorilor de aceea a procurorilor ?). De ce oare onoratul M.J. nu si-a pus problema de ce instantele romane au tinut-o si o mai tin cu inadmisibilitatile cand chiar CEDO a condamnat Romania in cazul Samoila si Cionca s.a. ? Oare onor M.J. nu stie ca mai este si acum in vigoare o decizie a Sectiilor Unite (obligatorie pentru toti judecatorii !) care spune si acum ca recursul inculpatului la respingerea cererii de punere in libertate este inadmisibil, chiar si dupa condmanarea la CEDO ? Si, oare, acea decizie a Sectiilor Unite nu a fost data ca urmare a unui recurs in interesul legii promovat de procurorul general, si de ce bunaoara ministrul onoratului M.J. nu cere procurorului general sa promoveze un alt RiL prin care sa puna in acord jurisprudenta obligatorie a Sectiilor Unite cu jurisprudenta CEDO ? Sau, ar putea oare onor M.J. sa dea un exemplu de aplicare a art. 385 ind. 12 C.p.p. privind raportul scris (facultativ !) in care raportorul ar trebui sa faca referire la jurisprudenta CEDO ?! Si, ma rog, de ce oare nu se aplica acest articol - nu cumva pentru ca judecatorii sa se poate preface ca nu au auzit de jurisprudenta CEDO ?

Bref – din raspunsul (dreptul la replica) M.J. rezulta fie ca cei de acolo nu se refera la justitia din Romania fie ca vor, pur si simplu, sa puna gaz pe foc !”