Dezvoltarea comunicatiilor fara fir, in frunte cu telefonia mobila, creaza, prin poluarea electromagnetica pe care o genereaza tot mai serioase probleme de sanatate publica si de calitate a mediului, care ingrijoreaza atat publicul cat si pe specialisti. Intr-o conferinta tinuta luni, 23 ianuarie a.c., prof. univ. dr. Mircea Dutu (foto), Presedintele Universitatii Ecologice din Bucuresti, a lansat ideea elaborarii si adoptarii unei Legi privind aplicarea principiului precautiei la riscurile rezultate din expunerea la undele electromagnetice.

Redam mai jos consideratiile distinsului universitar ecologist.

„1. Necesitatea adoptarii legii. Incepand cu anii 1990, sistemele de comunicatii fara fir au cunoscut un avant extraordinar: telefonul mobil, 4G si in perspectiva apropiata 5G, WiFi, WIMAX, ceea ce a ridicat o serie de intrebari in randul populatiei, din partea comunitatii stiintifice si a generat, in cele din urma, o anumita reactie a oficialitatilor, in plan international, al UE si national. Principalele interogatii poarta, pe de o parte, asupra absentei unei legislatii clare, menita sa reglementeze utilizarea acestor tehnologii, iar pe de alta, in privinta efectelor sanitare ale expunerii publicului la campuri electromagnetice (CEM), rezultate de la antenele GSM, instalatiile wifi ori chiar de la telefonul mobil ca atare.

In aceasta ultima privinta, de peste 10 ani au fost realizate numeroase studii pentru a evalua efectele undelor electromagnetice; un numar crescand de experti sunt de acord asupra existentei pericolelor pentru sanatate induse de o expunere a publicului la campuri electromagnetice, generate de tehnologiile de comunicare fara fir. Mai mult decat atat, aparitia riscurilor pentru sanatate este invocata la niveluri mult inferioare celor fixate de reglementarile actuale.

In acest sens, inca din 2011 Centrul International de Cercetari privind Cancerul (CIRC) al OMS a clasat campul electromagnetic al frecventelor radioelectrice ca potential cancerigen (clasificare 2B). Banda de frecventa vizata se intinde de la 100 Khertzi la 300 Gigahertzi si include radiofrecventele si hiperfrecventele telefoniei mobile.

Constientizarea limitelor cunoasterii si a riscurilor si amenintarilor pe care noile tehnologii le prezinta pentru sanatatea umana si calitatea mediului au presupus incadrarea, reglementarea si controlul lor din partea societatii, pe calea dreptului.

Dezbaterea stiintifica nu este astazi transata. Incertitudinea reclama prudenta. Ea presupune realizarea de noi studii impartiale, spre a se ajunge la concluzii cat mai clare si mai definitive. In asteptarea unor rezultate cat mai exacte si pana atunci se impune insa aplicarea principiului precautiei, prin stabilirea unui prag maximal de precautie sanitara mai strict.

Raspunsul juridic – cel mai adecvat – il poate reprezenta astfel o lege privind aplicarea principiului precautiei la riscurile rezultate din expunerea la undele electromagnetice.

2. Elemente de continut. Pe baza analizei experientelor de drept comparat si a datelor stiintifice disponibile, legea ar putea consacra un ansamblu coerent de masuri generale si speciale menite sa reduca riscurile expunerii la CEM.

2.1. Masuri cu caracter general:

- Revederea si stabilirea a noi limite de expunere a publicului si a lucratorilor la undele electromagnetice, conform principiului precautiei, prin definirea unui nou prag de baza potrivit principiului ALARA (As Low As Reasonably Achievable – Atat de scazut, pe cat de rezonabil posibil), ca unul de acceptabilitate sociala a tehnologiei;

-Stabilirea obligatiei (atributiei) Autoritatii centrale de specialitate de a actiona permanent pentru scaderea generala a pragului de expunere la undele electromagnetice si a controla si urmari aplicarea reglementarilor legale in materie;

-Obligatia realizarii prealabile a unui studiu impartial de impact asupra sanatatii umane si a mediului, in cazul dezvoltarii oricarei noi aplicatii tehnologice care emite radiatii electromagnetice;

-Analiza (printr-un raport special) a oportunitatii crearii unei retele nationale de frecvente de telefonie mobila; evaluarea fezabilitatii unei retele unice de telefonie mobila, operata de o autoritate, insarcinata cu implantarea si intretinerea antenelor GSM, operatorii bucurandu-se de un drept de utilizare;

-Lansarea unei campanii de preventie sanitara asupra riscurilor potentiale ale undelor electromagnetice, precum si pentru stabilirea unui Cod de buna utilizare a telefonului portabil.

2.2. Masuri cu caracter special:

-Obligatia fabricantilor de aparate dotate cu tehnologie WIFI de a le echipa cu un sistem mecanic simplu de dezactivare. Emisia de WiFi a boxelor internetului este constanta, in timp ce utilizarea nu este decat intermitenta, ceea ce ar permite si ar impune modularea puterii de emisie a WiFi; acesta acopera o suprafata de mai multi zeci de metri, iar cel mai adesea este utilizat intr-un loc de cativa m2, intensificand nejustificat 'baia de unde', in special in cadrul coproprietatilor;

-Obligatia indicarii nivelului de emisie de campuri electromagnetice pe toti emitatorii, in scopul de a informa populatia asupra acumularii de unde de orice natura provenind dintr-o multitudine de aparate din viata cotidiana;

-Obligatia ca instalarea oricarei surse de emisii electromagnetice domestice de catre un tert sa fie supusa acordului locatarului;

-Interdictia WiFi in structurile de primire a copiilor mici si favorizarea conexiunilor prin fir in asezamintele scolare si in cele de primire a publicului;

-Amplasarea retelelor de comunicatii electronice care realizeaza procesarea si transportul semnalelor prin suport electromagnetic la o distanta rezonabila (500 m) fata de unitatile de invatamant, sanitare, centrele de plasament si caminele de batrani;

-Reglementarea problemei persoanelor hipersensibile; campurile electromagnetice sunt pretutindeni si constante si fac dificila, daca nu insuportabila viata acestor persoane; necesitatea recunoasterii acestei patologii ca handicap ecologic; solutii precum experimentarea de „zone albe” lipsite de CEM;

-Adaptari ale legislatiei de urbanism privind instalarea antenelor GSM;

-cerinta unei autorizatii speciale de construire pentru antenele GSM;

-intarirea transparentei, prin informarea riveranilor si consultarea lor, la implementarea unei antene GSM;

-realizarea de catre autoritatile locale a unui document consultabil de catre administratie care sa recenzeze antenele GSM prezente pe teritoriul lor de competenta;

-Instituirea unui regim special de raspundere – contraventionala si penala – pentru asigurarea respectarii masurilor stabilite.

3. Etapele demersului legislativ.

-Pentru a ajunge la o legislatie inteligenta in materie se impune, pe de o parte, initierea si parcurgerea mai multor etape in cunoasterea si reglementarea fenomenului, iar pe de alta luarea in considerare a doua forme de expunere: una activa, in cazul utilizarii voluntare a unui aparat fara fir, o alta pasiva, in situatia riveranilor antenelor GSM ori a liniilor de inalta si foarte inalta tensiune.

-Dupa experienta statelor occidentale, precum Franta, ca momente ale foii de parcurs avand ca punct final adoptarea preconizatei legi, se pot avea in vedere:

-Realizarea unor evaluari relevante, impartiale si pluraliste in privinta: inventarierii instalatiilor antenelor GSM la nivelul fiecarei localitati si cel al Romaniei, impactului sanitar posibil si probabil, starii legislatiei nationale in materie, in raport cu reglementarile internationale, unional-europene si de drept comparat;

-Dezbaterea si stabilirea orientarilor generale in domeniu in cadrul unei consultari nationale, cu participarea ansamblului actorilor publici si privati, precum si a reprezentantilor societatii civile si supunerea lor spre insusire si promovare Guvernului Romaniei;

-Elaborarea, pe baza concluziilor astfel degajate, a proiectului Legii privind aplicarea principiului precautiei la riscurile rezultate din undele electromagnetice si supunerea sa procedurilor legale”.