In toamna anului trecut, sapte tineri dintr-o localitate vasluiana au gandit ca e loc de mare distractie sa violeze rand pe rand o eleva care se deplasa pe drum spre casa. “Distractia” i-a costat scump: toti cei sapte tineri au fost arestati in urma plangerii victimei. Pana aici, se poate afirma ca justitia a functionat ireprosabil, mai ales ca in cazul unui viol in grup probele care sa genereze o arestare a tuturor participantilor la infractiune sunt greu de obtinut, victima neavand martori, ci cel mult probe medico-legale. A contat dibacia anchetatorilor vasluieni, in special a politistilor care au realizat cercetarile, reconstituirea si audierile incrucisate, care i-a determinat pe trei din cei sapte tineri sa recunoasca comiterea faptei si sa plateasca daune victimei.

De aici mai departe, ceva a intervenit pe lantul procurori-judecatori, astfel incat Judecatoria Vaslui si Tribunalul Vaslui i-au pus in libertate pe violatori in aprilie 2015, schimbandu-le masura arestarii preventive, in cea de arest la domiciliu. Pentru ca in luna iunie 2015, dupa ce Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional arestul la domiciliu pe perioada nedeterminata (una din gafele noilor coduri), tinerii violatori sa scape si de arestul la domiciliu, fiind pusi sub control judiciar. Adica liberi, astfel incat sa poata iesi pe strada si sa dea nas in nas cu eleva pe care au violat-o si cu familia acesteia, si sa le rada in nas. Sa-i sperie, sa-i agreseze.

Acest sir de anomalii judiciare, la intelegere intre judecatori si procurori, care nu au atacat punerile in libertate, au deteminat parintii unor violatori, dar si pe unii dintre acestia, sa creda ca pot scapa basma curata. Si sa deschida pe reteaua de socializare Facebook o avalansa de informatii impotriva elevei violate, in scop de denigrare si constrangere, de punere sub presiune si blamare in ochii publicului.

Iata prin urmare un caz clasic de infractiune cu pericol social major – pentru viol in grup pedeapsa merge de la 5 ani la 12 ani de inchisoare - care a produs un sentiment de teama si de revolta in societate, generata de cativa judecatori si procurori aiuriti, care nu au inteles raspunderea majora ce le-a fost incredintata prin natura functiilor incredintate.

Tinerii violatori nu trebuiau eliberati! Si asta pentru ca si-au recunoscut vina! Cativa dintre ei au semnat si acorduri de recunoastere a vinovatiei! Art. 223 din Codul procedura penala privitor la arestarea preventiva arata ca arestul se aplica atunci cand sunt indeplinite mai multe conditi cumulative:

-exista indicii ca inculpatul a comis o infractiune;

-infractiunea in cauza este una de pericol social major, in cazul nostru de viol;

-privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica;

Este si motivul pentru care initial violatorii au fost arestati.

Cand au disparut aceste conditii cumulative? Cum oare au putut gandi judecatorii si procurorii din Vaslui, care au girat punerea in libertate dupa cateva luni de arest, prin luarea acestei masuri si neatacarea ei, ca a disparut starea de pericol social pentru ordinea publica, in conditiile in care trei dintre violatori si-au recunoscut fapta, semnand acorduri de recunoastere a vinovatiei?!?

Tocmai recunoasterea faptei trebuia sa conduca la mentinerea in arest, intrucat pentru un viol calificat (comis in grup) nu poti primi cu inchisoare cu suspendare, iar lasarea infractorilor in libertate intr-o localitate mica, in care toti oamenii se cunosc intre ei, e ca si cand ai lasa victima unei tentative de omor fata in fata cu infractorul care a lovit-o incercand sa o omoare!

Poate altfel ar fi putut sta situatia daca inculpatii nu si-au fi recunoscut faptele si ar fi pledat ca sunt nevinovati. Insa cand inculpatul iti recunoaste ca a comis infractiunea, in speranta unei pedepse mai blande, lasarea lui in libertate nu mai poate avea niciun temei si reprezinta un atac al magistratului la siguranta publica sau in cel mai bun caz la siguranta victimei, pe care o pune automat intr-o situatie si mai traumatizanta, de panica si neincredere absoluta in autoritatile statului.

Violul fiind o infractiune fata de care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila este posibila retragerea ei de catre victima, astfel ca punerea elevei violata fata in fata cu violatorii, incoltita intr-o localitate mica, poate sa o intimideze pana la a accepta sa isi retraga plangerea. De teama de a nu fi omorata! Si cum mai poate crede victima unui viol ca nu va fi omorata, cand vede ca justitia nu a facut nimic celor care au violat-o desi acestia au recunoascut fapta!?

Cazul de la Vaslui poate fi consecinta unui act de coruptie judiciara ori a unui caz de incompetenta profesionala, de lipsa de responsabilitate. Modul in care cativa magistrati, judecatori si procurori, au putut gestiona acest caz, a facut ca parintii unora dintre violatori sa creada ca infractorii pot scapa, si sa puna pe Facebook, cu numele si prenumele elevei violate, informatii denigratoare la adresa acesteia, in scop de discreditare si intimidare, acreditandu-se ideea ca aceasta era o persoana de moravuri usoare si ar fi trebui sa fie multumita ca a avut parte de o “surpriza”. Asta e consecinta lipsei de fermitate a celor cativa magistrati vasluieni, care au tratat cazul cu iresponsabilitate. Sa fi fost vreunul dintre ei in locul elevei violate, ce ar fi spus sa se intalneasca pe strada cu violatorii?

Societatea a reactionat, s-a ajuns la o petitie on-line pentru arestarea violatorilor! Si brusc, pe fondul unei anchete demarate de Inspectia Judiciara pe modul in care magistratii vasluieni si-au exercitat atributiile functiei, s-a gasit sa apara vestitul Vasilica Danilet de la CSM, sa trambiteze public ca o petitie nu poate avea consecinte asupra unor proceduri judiciare, putand fi doar “subiect de dezbatere”. Nu zau? Apreciez ca iesirea lui Danilet e una in favoarea magistratilor vasluieni care au gresit impardonabil in acest caz, de tip solidaritate de breasla prost inteleasa!

Acest caz poate fi remediat. Prin rearestarea violatorilor care si-au recunoscut fapta! Acest lucru e posibil prin interventia ferma a parchetului, iar Procurorul General al Romaniei Tiberiu Nitu poate face asta! Se poate solicita rearestarea inculpatilor pe acelasi articol 223 din Codul de procedura penala, care arata ca o asemenea masura poate fi luata si atunci cand “inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate”. Adica pentru un caz nou, survenit celui pentru care s-a luat masura preventiva initiala si care a incetat.

La momentul actual, inclusiv prin pagina de Facebook, inculpatii, direct sau indirect, intretin presiuni publice sustinute ca eleva violata sa isi retraga plangerea si sa scape de inchisoare. Cu nesimtire, prin acte de intimidare, de denigrare. Cum mai poate eleva violata, traumatizata psihic si ingrozita de vederea infractorilor in libertate sa faca fata unor asemenea presiuni? E drept ca legea permite un acord intre autorul unui viol si victima acestea, in scopul retragerii plangerii, insa acordul poate fi alterat atunci cand victima e pusa intr-o situatie de panica, de teama pentru viata si intergritatea ei corporala. Cand victima constata ca legea nu o apara si scaparea de o eventuala noua agresiune la adresa ei se poate realiza doar acceptand un targ cu violatorii. Un targ fraudulos si umilitor, dar mai “sanatos” pentru pielea ei, cand constata ca nimeni nu o apara!

Daca nu se va solicita rearestarea violatorilor pentru felul in care se duce public o campanie de denigrare si intimidare a acesteia – eleva violata va fi tinuta de autoritati in mod deliberat in stare de pericol - iar alti infractori pot proceda la fel, pentru ca vor avea convingerea ca se poate!

Editorialul a fost publicat pe PSnews.ro