"Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre (1) trebuie interpretat in sensul ca o extradare in scopul executarii unei pedepse nu poate fi autorizata atunci cand exista indicii temeinice potrivit carora conditiile de detentie in statul membru emitent incalca drepturile fundamentale ale respectivei persoane, precum si principiile generale ale dreptului consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana sau acesta trebuie interpretat in sensul ca, in aceste cazuri, statul de executare poate conditiona sau trebuie sa conditioneze decizia privind autorizarea unei extradari de oferirea de garantii privind respectarea conditiilor de detentie? In acest scop, poate sau trebuie statul membru de executare sa formuleze cerinte minime concrete privind conditiile de detentie care trebuie garantate?" - Aceasta este intrebarea preliminara care trebuie pusa inainte ca statul pe teritoriul caruia Puiu Popoviciu se afla sa decida extradarea omului de afaceri in Romania pentru ispasirea celor 7 ani de inchisoare aplicati in urma condamnarii pronunte de ICCJ in dosarul "Baneasca Investment".

Iar raspunsul la intrebarea preliminara de mai sus - adresata de Tribunalul Regional Superiordin Bremen, Germania - este dat deja de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) printr-o decizie pronuntata in 5 aprilie 2016 in cauzele conexate privindu-i pe Robert Caldararu (roman) si Pal Aranyosi (maghiar). Jurnalistii de la Sursa Zilei au publicat comunicatul de presa al CJUE in cauza mai sus amintita in care se statueaza ca "executarea unui mandat european de arestare trebuie amanata daca exista un risc real de tratament inuman ori degradant din cauza conditiilor de detentie ale persoanei in cauza in statul membru emitent al mandatului". In comunicatul CJUE prezentat de sursazilei.ro se mai precizeaza si ca atunci cand exista posibilitatea unui risc real de tratament inuman ori degradant, se dispune amanarea executarii pepdepsei, iar in cazul in care riscul nu poate fi inlaturat intr-un termen rezonabil se poate chiar renunta la procedura de "predare":

"Daca, in lumina informatiilor furnizate sau a oricarei alte informatii de care dispune, autoritatea responsabila de executarea mandatului constata ca exista, in privinta persoanei care face obiectul mandatului, un risc real de tratament inuman sau degradant, executarea mandatului trebuie amanata pana la obtinerea de informatii complementare care permit inlaturarea existentei unui asemenea risc. Daca existenta acestui risc nu poate fi inlaturata intr-un termen rezonabil, aceasta autoritate trebuie sa decida daca este necesar sa se puna capat procedurii de predare".

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede la articolul 1: "Demnitate umana este inviolabila. Aceasta trebuie respectata si proteja"

Tinand insa cont de vesnicele discutii, negocieri, promisiuni si garantii oferite autoritatile Statului roman in privinta imbunatatirii conditiilor din penitenciare, chiar a constructiei de noi penitenciare, sunt slabe sansele ca in viitorul apropiat sa se poate proceda la extradarea lui Puiu Popoviciu.

Altfel, daca Puiu Popoviciu ar ajunge sa fie incarcercat in penitenciarele din Romania, in conditiile de detentie actuale, s-ar ajunge la noi condamnari la CEDO, dar si o incalcare de catre Statul Roman a unei Decizii CJUE - organism care se asigura ca legislatia spatiului comunitar este aplicata unitar in toata statele membre si procedeaza la solutionarea litigiilor juridice dintre autoritatile statului si institutiile europene.

Este cunoscut faptul ca Statul roman a incasat in ultimii ani nenumarate condamnari la CEDO pentru conditiile inumane de detentie, tara noastra fiind deja sub auspiciul Hotararii "Pilot" care ar urma sa fie data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in urmatoarele luni si care ar obliga Romania la plata a zeci de milioane euro catre detinuti si ar genera totodata si alte condamnari ale Statului roman pentru incalcarea articolului 3 privind interzicerea torturii din Convenita EDO, unde se stabilieste ca "nimeni nu poate fie supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante".

Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene este cu atat mai relevanta in situatia in care se gaseste omul de afaceri Puiu Popoviciu cu cat in cauza de referinta este vizat romanul Robert Caldararu - in privinta caruia Judecatoria Faagaras a emis mandat european de arestare pentru conducere fara permis in vedere ispasirii pedepsei de 1 an si 8 luni - fata de care s-a apreciat ca nu se impune extradarea in vederea executarii pedepsei in conditiile inumane din penitenciarele romanesti, pana cand nu se face dovada asigurarii conditiilor proprii de detentie. Aceasta constatare este cuprinsa in Decizia pronuntata de Marea Camera a CJUE in data de 5 aprilie 2017, cu ocazia opinarii de catre Tribunalul Regional Superior din Bremen, Germania ca, odata extradat, Robert Calararu "ar putea fi supus unor conditii de detentie care incalca articolul 3 din CEDO si drepturile fundamentale, precum si principiile generale ale dreptului consacrate la articolul 6 TUE."

Prezentam in continuare pasaje din Hotararea Marii Camere a CJUE in cauza privindu-i pe Aranyosi si Caldararu:

"In opinia Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Tribunalul Regional Superior din Bremen), predarea ar trebui declarata ilicita in cazul in care exista un obstacol in calea predarii in temeiul articolului 73 din IRG. Or, tinand seama de informatiile actualmente disponibile, instanta de trimitere arata ca exista indicii probante potrivit carora, in cazul predarii, domnul Caldararu ar putea fi supus unor conditii de detentie care incalca articolul 3 din CEDO si drepturile fundamentale, precum si principiile generale ale dreptului consacrate la articolul 6 TUE.

60 Astfel, in mai multe hotarari pronuntate la 10 iunie 2014, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania din cauza suprapopularii carcerale din inchisorile sale (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea Voicu impotriva Romaniei, nr. 22015/10, Hotararea Bujorean impotriva Romaniei, nr. 13054/12, Hotararea Constantin Aurelian Burlacu impotriva Romaniei, nr. 51318/12, si Hotararea Mihai Laurentiu Marin impotriva Romaniei, nr. 79857/12). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca s-a dovedit ca statul roman a incalcat articolul 3 din CEDO prin faptul ca a incarcerat reclamantii in celule de dimensiuni prea mici si suprapopulate, fara incalzire suficienta, murdare si fara apa calda pentru a face dus.

61 Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Tribunalul Regional Superior din Bremen) arata ca indicii concrete potrivit carora conditiile de detentie la care ar fi supus domnul Caldararu in cazul predarii sale autoritatilor romane nu indeplinesc standardele minime prevazute de dreptul international rezulta si dintr-un raport intocmit de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii si a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante. Aceasta apreciere s-ar referi in special la importanta suprapopulare carcerala constatata cu ocazia vizitelor efectuate intre 5 iunie si 17 iunie 2014.

62 Pe baza acestor informatii, instanta de trimitere considera ca nu este in masura sa statueze cu privire la caracterul licit al predarii domnului Caldararu autoritatilor romane avand in vedere limitele prevazute la articolul 73 din IRG si la articolul 1 alineatul (3) din decizia-cadru. Decizia sa ar depinde in mod esential de problema daca obstacolul in calea predarii mai poate sau nu mai poate fi surmontat, in conformitate cu decizia-cadru, prin asigurarile date de statul membru emitent. In ipoteza in care acest obstacol nu ar putea fi surmontat prin astfel de asigurari, predarea ar fi atunci ilicita.

63 In aceste conditii, Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Tribunalul Regional Superior din Bremen) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Articolul 1 alineatul (3) din decizia-cadru trebuie interpretat in sensul ca o predare in scopul executarii unor sanctiuni penale este ilicita in cazul in care exista indicii temeinice potrivit carora conditiile de detentie in statul membru emitent incalca drepturile fundamentale ale persoanei interesate si principiile generale ale dreptului consacrate la articolul 6 TUE sau acesta trebuie interpretat in sensul ca, in aceste cazuri, statul de executare poate conditiona sau trebuie sa conditioneze decizia privind caracterul licit al unei predari de darea unor asigurari in ceea ce priveste respectarea conditiilor de detentie? In acest scop, poate sau trebuie statul de executare sa formuleze cerinte minime concrete privind conditiile de detentie care trebuie sa fie garantate?

2) Articolul 5 si articolul 6 alineatul (1) din decizia-cadru trebuie interpretate in sensul ca autoritatile judiciare emitente au de asemenea dreptul de a da asigurari privind respectarea conditiilor de detentie sau acest drept ramane guvernat de normele nationale privind competenta din statul membru emitent?” (...)

In ceea ce priveste interzicerea pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante, prevazuta la articolul 4 din carta, aceasta are un caracter absolut in conditiile in care este strans legata de respectarea demnitatii umane, vizata la articolul 1 din carta (a se vedea in acest sens Hotararea Schmidberger, C-112/00, EU:C:2003:333, punctul 80).

86 Caracterul absolut al dreptului garantat la articolul 4 din carta este confirmat de articolul 3 din CEDO, caruia ii corespunde respectivul articol 4 din carta. Astfel, dupa cum reiese din articolul 15 paragraful 2 din CEDO, nu este posibila nicio derogare de la articolul 3 din CEDO.

87 Articolele 1 si 4 din carta, precum si articolul 3 din CEDO consacra una dintre valorile fundamentale ale Uniunii si ale statelor sale membre. Acesta este motivul pentru care, in orice imprejurari, inclusiv in cazul combaterii terorismului si a crimei organizate, CEDO interzice in termeni absoluti tortura si pedepsele si tratamentele inumane sau degradante, oricare ar fi comportamentul persoanei in cauza (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea Bouyid impotriva Belgiei din 28 septembrie 2015, nr. 23380/09, § 81 si jurisprudenta citata).

88 Rezulta ca, atunci cand autoritatea judiciara a statului membru de executare dispune de elemente care atesta un risc real privind aplicarea unor tratamente inumane sau degradante persoanelor detinute in statul membru emitent, pe baza standardului de protectie a drepturilor fundamentale garantat de dreptul Uniunii si in special pe baza articolului 4 din carta (a se vedea in acest sens Hotararea Melloni, C-399/11, EU:C:2013:107, punctele 59 si 63, precum si Avizul 2/13, EU:C:2014:2454, punctul 192), ea este tinuta sa aprecieze existenta riscului respectiv atunci cand trebuie sa decida cu privire la predarea catre autoritatile statului membru emitent a persoanei vizate de un mandat european de arestare. Astfel, executarea unui asemenea mandat nu poate conduce la un tratament inuman sau degradant al respectivei persoane.

89 In acest scop, autoritatea judiciara de executare trebuie mai intai sa se intemeieze pe elemente obiective, fiabile, precise si actualizate in mod corespunzator cu privire la conditiile de detentie care prevaleaza in statul membru emitent si care dovedesc realitatea unor deficiente fie sistemice sau generalizate, fie afectand anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detentie. Aceste elemente pot rezulta, printre altele, din decizii judiciare internationale precum hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului, din decizii judiciare ale statului membru emitent, precum si din decizii, din rapoarte sau din alte documente intocmite de organele Consiliului Europei sau care fac parte din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite.

90 In aceasta privinta, reiese din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca articolul 3 din CEDO impune in sarcina autoritatilor statului pe teritoriul caruia are loc o detentie o obligatie pozitiva care consta in a se asigura ca orice persoana privata de libertate este detinuta in conditii care garanteaza respectarea demnitatii umane, ca modalitatile de executare a masurii nu supun persoana in cauza unor traume sau unor incercari de o intensitate care depaseste nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei si ca, avand in vedere cerintele practice ale privarii de libertate, sanatatea si bunastarea persoanei private de libertate sunt asigurate in mod adecvat (a se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea Torreggiani si altii impotriva Italiei din 8 ianuarie 2013, nr. 43517/09, nr. 46882/09, nr. 55400/09, nr. 57875/09, nr. 61535/09, nr. 35315/10 si nr. 37818/10, § 65).

91 Cu toate acestea, constatarea existentei unui risc real de tratament inuman sau degradant ca urmare a conditiilor generale de detentie in statul membru emitent nu poate conduce, in sine, la refuzul executarii unui mandat european de arestare.

92 Astfel, odata ce a fost constatata existenta unui asemenea risc, mai trebuie apoi ca autoritatea judiciara de executare sa aprecieze, in mod concret si precis, daca exista motive serioase si temeinice de a crede ca persoana in cauza se va confrunta cu acest risc ca urmare a conditiilor detentiei sale avute in vedere in statul membru emitent.

93 Simpla existenta a unor elemente din care rezulta deficiente fie sistemice sau generalizate, fie afectand anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detentie in ceea ce priveste conditiile de detentie in statul membru emitent nu implica astfel in mod necesar ca, intr-un caz concret, persoana in cauza ar fi supusa unui tratament inuman sau degradant in cazul predarii sale autoritatilor acestui stat membru.

94 In consecinta, pentru a asigura respectarea articolului 4 din carta in cazul individual al persoanei care face obiectul mandatului european de arestare, autoritatea judiciara de executare, care se confrunta cu elemente obiective, fiabile, precise si actualizate in mod corespunzator din care rezulta existenta unor astfel de deficiente, este tinuta sa verifice daca in imprejurarile spetei exista motive serioase si temeinice de a crede ca, in urma predarii sale statului membru emitent, persoana respectiva se va confrunta cu un risc real de a fi supusa in acest stat membru unui tratament inuman sau degradant, in sensul articolului mentionat.

95 In acest scop, autoritatea amintita trebuie sa solicite autoritatii judiciare din statul membru emitent, in temeiul articolului 15 alineatul (2) din decizia-cadru, furnizarea de urgenta a oricarei informatii suplimentare necesare in ceea ce priveste conditiile in care urmeaza sa fie detinuta persoana in cauza in respectivul stat membru.

96 Aceasta cerere poate sa priveasca si existenta in statul membru emitent a unor eventuale proceduri si mecanisme nationale sau internationale de control al conditiilor de detentie, legate, de exemplu, de vizite in penitenciare, care sa permita sa se aprecieze starea actuala a conditiilor de detentie in aceste unitati.

97 Conform articolului 15 alineatul (2) din decizia-cadru, autoritatea judiciara de executare poate stabili o data limita pentru primirea informatiilor suplimentare solicitate autoritatii judiciare emitente. Termenul respectiv trebuie adaptat fiecarei spete pentru a lasa acestei din urma autoritati timpul necesar pentru a colecta informatiile mentionate, la nevoie recurgand in acest scop la asistenta autoritatii centrale sau a uneia dintre autoritatile centrale ale statului membru emitent, in sensul articolului 7 din decizia-cadru. In temeiul articolului 15 alineatul (2) din decizia-cadru, termenul mentionat trebuie totusi sa tina seama de necesitatea respectarii termenelor stabilite la articolul 17 din decizia-cadru. Autoritatea judiciara emitenta este tinuta sa furnizeze aceste informatii autoritatii judiciare de executare.

98 In cazul in care, avand in vedere informatiile furnizate in temeiul articolului 15 alineatul (2) din decizia-cadru, precum si orice alte informatii de care dispune autoritatea judiciara de executare, aceasta autoritate constata ca exista in privinta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare un risc real de tratament inuman sau degradant, precum cel vizat la punctul 94 din prezenta hotarare, executarea mandatului respectiv trebuie sa fie amanata, insa nu poate fi abandonata (a se vedea prin analogie Hotararea Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 38).

99 Atunci cand autoritatea mentionata decide o asemenea amanare, statul membru de executare informeaza Eurojust despre aceasta, conform articolului 17 alineatul (7) din decizia-cadru, precizand motivele intarzierii. In plus, in conformitate cu dispozitia amintita, un stat membru care a suferit, din partea unui alt stat membru, mai multe intarzieri in executarea unor mandate europene de arestare pentru motivele vizate la punctul anterior informeaza Consiliul despre aceasta, in scopul evaluarii, la nivelul statelor membre, a punerii in aplicare a deciziei-cadru.

100 Pe de alta parte, conform articolului 6 din carta, autoritatea judiciara de executare nu poate sa decida mentinerea in detentie a persoanei in cauza decat daca procedura de executare a mandatului european de arestare a fost efectuata intr-un mod suficient de diligent si, prin urmare, daca durata detentiei nu are un caracter excesiv (a se vedea in acest sens Hotararea Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58-60). Aceasta autoritate trebuie sa tina seama in mod corespunzator, in ceea ce priveste persoanele care fac obiectul unui mandat european de arestare in scopul efectuarii urmaririi penale, de principiul prezumtiei de nevinovatie garantat la articolul 48 din carta.

101 In aceasta privinta, autoritatea judiciara de executare trebuie sa respecte cerinta proportionalitatii, prevazuta la articolul 52 alineatul (1) din carta, cu privire la restrangerea oricarui drept sau a oricarei libertati recunoscute prin aceasta. Astfel, emiterea unui mandat european de arestare nu poate justifica mentinerea in detentie a persoanei in cauza fara nicio limita temporala.

102 In orice caz, daca autoritatea judiciara de executare constata, in urma examinarii mentionate la punctele 100 si 101 din prezenta hotarare, ca este obligata sa puna capat detentiei persoanei cautate, atunci ii revine sarcina ca, in temeiul articolului 12 si al articolului 17 alineatul (5) din decizia-cadru, sa ia, impreuna cu punerea provizorie in libertate a acestei persoane, orice masura pe care o va considera necesara pentru a evita fuga acesteia si sa se asigure ca conditiile materiale necesare in vederea predarii sale efective raman intrunite cata vreme nu s-a adoptat nicio decizie definitiva privind executarea mandatului european de arestare (a se vedea Hotararea Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 61).

103 In ipoteza in care informatiile primite de autoritatea judiciara de executare de la autoritatea judiciara emitenta conduc la inlaturarea existentei unui risc real ca persoana in cauza sa faca obiectul unui tratament inuman sau degradant in statul membru emitent, autoritatea judiciara de executare trebuie sa adopte, in termenele stabilite de decizia-cadru, decizia sa privind executarea mandatului european de arestare, fara a aduce atingere posibilitatii persoanei in cauza, odata predata, de a recurge, in ordinea juridica a statului membru emitent, la caile de atac care ii permit sa conteste, daca este cazul, legalitatea conditiilor detentiei sale intr-un penitenciar al acestui stat membru (a se vedea in acest sens Hotararea F., C-168/13 PPU, EU:C:2013:358, punctul 50).

104 Reiese din ansamblul consideratiilor care preceda ca trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 1 alineatul (3), articolul 5 si articolul 6 alineatul (1) din decizia-cadru trebuie interpretate in sensul ca, in prezenta unor elemente obiective, fiabile, precise si actualizate in mod corespunzator care dovedesc existenta unor deficiente fie sistemice sau generalizate, fie afectand anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detentie in ceea ce priveste conditiile de detentie in statul membru emitent, autoritatea judiciara de executare trebuie sa verifice, in mod concret si precis, daca exista motive serioase si temeinice de a crede ca persoana vizata de un mandat european de arestare emis in scopul efectuarii urmaririi penale sau al executarii unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a conditiilor detentiei sale in statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusa unui tratament inuman sau degradant, in sensul articolului 4 din carta, in cazul predarii sale statului membru mentionat. In acest scop, ea trebuie sa solicite furnizarea unor informatii suplimentare autoritatii judiciare emitente, care, dupa ce a solicitat, la nevoie, asistenta autoritatii centrale sau a uneia dintre autoritatile centrale ale statului membru emitent, in sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie sa comunice aceste informatii in termenul stabilit intr-o astfel de cerere. Autoritatea judiciara de executare trebuie sa isi amane decizia privind predarea persoanei in cauza pana la obtinerea informatiilor suplimentare care ii permit sa inlature existenta unui asemenea risc. In cazul in care existenta acestui risc nu poate fi inlaturata intr-un termen rezonabil, autoritatea respectiva trebuie sa decida daca este necesar sa puna capat procedurii de predare. (...)

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Camera) declara:

Articolul 1 alineatul (3), articolul 5 si articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre, astfel cum a fost modificata prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate in sensul ca, in prezenta unor elemente obiective, fiabile, precise si actualizate in mod corespunzator care dovedesc existenta unor deficiente fie sistemice sau generalizate, fie afectand anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detentie in ceea ce priveste conditiile de detentie in statul membru emitent, autoritatea judiciara de executare trebuie sa verifice, in mod concret si precis, daca exista motive serioase si temeinice de a crede ca persoana vizata de un mandat european de arestare emis in scopul efectuarii urmaririi penale sau al executarii unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a conditiilor detentiei sale in statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusa unui tratament inuman sau degradant, in sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in cazul predarii sale statului membru mentionat. In acest scop, ea trebuie sa solicite furnizarea unor informatii suplimentare autoritatii judiciare emitente, care, dupa ce a solicitat, la nevoie, asistenta autoritatii centrale sau a uneia dintre autoritatile centrale ale statului membru emitent, in sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie sa comunice aceste informatii in termenul stabilit intr-o astfel de cerere. Autoritatea judiciara de executare trebuie sa isi amane decizia privind predarea persoanei in cauza pana la obtinerea informatiilor suplimentare care ii permit sa inlature existenta unui asemenea risc. In cazul in care existenta acestui risc nu poate fi inlaturata intr-un termen rezonabil, autoritatea respectiva trebuie sa decida daca este necesar sa puna capat procedurii de predare."

*Cititi aici intrebarile preliminare puse de instanta din Germania in cauza vizandu-i pe Aranyosi si Caldararu

*Cititi aici concluziile formulate de avocatul general al CJUE Yves Bot

*Cititi aici comunicatul CJUE

*Cititi aici integral Hotararea CJUE privindu-i pe Aranyosi si Caldararu