"Unitatea de elita” DNA Ploiesti, cunoscuta si ca “unitatea haules”, condusa de vestitul procuror Lucian Onea, zis Lucica (foto), este prezentata in toata splendoarea ei in motivarea deciziei prin care Curtea de Apel Ploiesti a dispus achitarea definitiva a fostului vicepresedinte ANAF Romeo Nicolae, trimis in judecata pentru un inchipuit trafic de influenta. O achitare venita dupa ce judecatorii au constata ca Romeo Nicolae a fost trimis in judecata fara probe, solutia fiind data in baza art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedura penala care prevede ca “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”.

La momentul trimiterii dosarului in judecata, procurorii de la DNA Ploiesti au sustinut ca Nicolae, in perioada in care era consilier superior in cadrul A.N.A.F.-Directia Generala de Coordonare Inspectie Fiscala, ar fi primit de la reprezentantul unei societati comerciale, denuntator in cauza, echivalentul in lei a 5.000 de euro. In schimb, Romeo Florin Nicolae ar fi lasat sa se creada ca are influenta asupra factorilor de decizie din cadrul A.N.A.F. pentru solutionarea favorabila a unei contestatii formulate impotriva unei decizii de impunere.

Numai ca instanta i-a “calcat”pe cap pe “elitistii” de la DNA Ploiesti ai Laurei Kovesi, si a desfiintat mizeria de rechizitoriu care conform informatiilor din presa ar fi fost facut de celebrul procuror Mircea Negulescu, zis "Portocala" sau "Zdreanta", rechizitoriu bazat doar pe un denunt, in buna practica a parchetului anticoruptie. Decizia de achitare a fost luata dupa ce s-a constatat ca DNA nu a avut nici cea mai mica proba impotriva lui Romeo Nicolae, ba, mai mult, procurorii condusi de Lucica Onea nici macar nu s-au obosit sa cauta probe care sa sustina denuntul: “Curtea are in vedere doar insuficienta materialului probator necesar pentru pronuntarea unei solutii de condamnare pentru infractiunea de trafic de influenta, organul de urmarire penala limitand aproape inexplicabil aria actelor investigative specifice”. CA Ploiesti mai arata ca interceptarea unor convorbiri purtate in mediul ambiental nu prezinta nici un fel de relevanta in sustinerea acuzarii, procurorii DNA trebuind sa probeze dincolo de orice indoiala rezonabila asa-zisa intelegere dintre denuntator si fostul vicepresedinte al ANAF.

Finalul motivarii deciziei de achitare, publicata in exclusivitate de site-ul juri.ro, este catastrofal nu numai pentru Lucica Onea si pentru procurorii de la DNA Ploiesti, ci pentru tot parchetul anticoruptie. Instanta scrie negru pe alb ca o persoana nu poate fi condamnata vreodata doar in baza unui denunt, fara sa existe si alte probe: ”In nici un caz, doar pe baza declaratiilor date de martorul denuntator nu este posibila pronuntarea unei solutii de condamnare”.

Prezentam cele mai importante pasaje din motivarea CA Ploiesti, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“In opinia instantei, in cauza se poate retine doar existenta discutiei intre martorul...si inculpatul intimat, continutul acestei discutii si remiterea sumei de bani nefiind demonstrate dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel incat sa fie posibila retinerea unei infractiuni de trafic de influenta. Relatarile ulterioare ale continutului acestei discutii facute de martorul direct participant, ca si solutionarea favorabila a contestatiei de catre organele juridisctionale competente in materie fiscala, nu pot demonstra dincolo de orice dubiu rezonabil faptul ca inculpatul l-ar fi contactat pe martorul...si i-ar fi cerut acestuia o suma de bani, afirmand ca ar putea influenta favorabil solutionarea contestatiei si nici faptul ca inculpatul ar fi incasat acea suma de bani de la martor cu ocazia discutiei purtate in interiorul masinii. Interceptarea unor convorbiri purtate in mediul ambiental nu prezinta nici un fel de relevanta in sustinerea acuzarii. Asa cum s-a retinut in mod judicios in considerentele sentintei apelate, din ascultarea mediului de stocare a reiesit ca, in afara discutiilor purtate intre martorii denuntatori si...in data de 02.09.2015, inregistrarile surprind, atat inainte cat si dupa aceste discutii, si vocile altor persoane, probabil persoane care erau implicate in desfasurarea anchetei si care faceau referire la cauza. (…)

Curtea nu poate contesta totusi veridicitatea sustinerilor celor doi martori denuntatori, ci fata de calitatea acestora de persoane interesate in formularea unui denunt la aproximativ 5 ani de la data comiterii pretinsei activitati infractionale, are in vedere doar insuficienta materialului probator necesar pentru pronuntarea unei solutii de condamnare pentru infractiunea de trafic de influenta, organul de urmarire penala limitand aproape inexplicabil aria actelor investigative specifice. (…)

In consecinta, Curtea considera ca pot fi retinute in cauza numai situatiile de fapt care sunt rezultate din probe fiabile si care se afla in vecinatatea certitudinii, iar orice dubiu profita inculpatului in scopul garantarii prezumtiei de nevinovatie. Curtea considera ca, pentru a retine comiterea infractiunii de care a fost acuzat inculpatul intimat, acuzarea trebuia sa probeze dincolo de orice indoiala rezonabila faptul ca, in contextul discutiei initiale purtate intre martorul...si inculpatul intimat, acesta din urma i-a promis martorului denuntator ca va interveni la factorii decizionali pentru solutionarea favorabila si cu celeritate acontestatiei formulate de clubul sportiv de fotbal, in schimbul unei sume de bani si ca aceasta suma de bani ar fi fost apoi si remisa inculpatului in acest scop.
Or, in opinia instantei, pentru cercetarea acestui aspect s-ar fi impus si administrarea altor mijloace de proba, respectiv efectuarea altor procedee investigative, doar depozitia constanta a martorului...nefiind suficienta pentru a demonstra continutul unor discutii purtate cu inculpatul intimat si remiterea catre acesta din urma a unei sume de bani in urma cu aproximativ 5 ani, in conditiile in care acest martor avea chiar obligatia legala de a da declaratii in cauza, sub sanctiunea inculparii sale pentru o activitate infractionala conexa.
Singurul mijloc de proba direct care a permis formularea acuzatiei este declaratia martorului. Or, daca din punct de vedere al legalitatii un asemenea mijloc de proba poate permite folosirea unor procede investigative specifice in cursul urmaririi penale, eventual dispunerea unei masuri preventive mai putin restrictive, in nici un caz doar pe baza declaratiilor date de martorul denuntator nu este posibila pronuntarea unei solutii de condamnare.
Fata de toate considerentele expuse mai sus, retinand in esenta ca mijloacele de proba administrate nu sunt in masura sa demonstreze dincolo de orice dubiu rezonabil implicarea inculpatului intimat in comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecata, Curtea va dispune o solutie de achitare a inculpatului”.

*Cititi aici motivarea integrala a CA Ploiesti