Exista in lumea avocaturii, printre gomosi, rigizi si snobi si tineri avocati care ies din tipare. Unul dintre acestia este Lucian Marius Papacostea (foto) din Baroul Bucuresti, pe care colegii il indragesc pentru ca este un tip dintr-o bucata si provine dintr-o familie de machedoni, in care principiul de baza il reprezinta cuvantul dat si unitatea in comunitate. Tocmai pentru ca are o personalitate aparte, interviul pe care Papacostea ni l-a oferit este unul pe potriva. Lucian Marius Papacostea candideaza la alegerile din 21 mai 2011 pentru demnitatea de consilier din Consiliul Baroului Bucuresti si spera ca va castiga votul colegilor si ca va avea parte de o echipa la fel de hotarata sa schimbe din temelii mentalitatile conservatoare care au facut din Baroul Bucuresti o institutie „prafuita”, asa cum o defineste chiar intervievatul. Lucian Papacostea are o vechime in avocatura de 12 ani, fiind unul dintre fostii stagiari ai renumitei avocate Paula Iacob. I-a placut sa se specializeze in domeniul dreptului penal, pentru ca este un umanist convins si pentru el, de baza in orice proces, primeaza Drepturile Omului. Papacostea este casatorit si are un fiu, Ianis Hristu, iar pentru el familia constituie singura avere care conteaza.

Ce v-a determinat sa iesiti din expectativa si sa candidati pentru demnitatea de consilier intr-o lumea a Baroului Bucuresti in care multi considera ca jocurile sunt dinainte facute?

Am gandit ca, la felul in care ma cunosc, este putin probabil sa nu schimb in bine fata Baroului Bucuresti, pentru ca atunci cand imi pun ceva in cap nu ma las pana nu-mi ating obiectivul. Nu este un razboi personal, ci mai degraba o sansa prin care pot arata ca lucrurile se pot misca. Generatia tanara din avocatura, din care fac parte, a acumulat indeajuns de multe nemultumiri care m-au determinat sa-mi depun candidatura, convins ca asa nu se mai poate.

Ce nu se mai poate, domnule avocat?

Am s-o spun pe sleau: penalitatile aplicate de barou pentru neplata la termen a taxelor trebuie eliminate. Aici avocatul e ars la buzunar, fara nicio justificare reala. Aceasta „sfanta zeciuala” trebuie sa dispara! Baroul Bucuresti nu este Vaticanul, sa se considere stat in stat, care sa ignore pana si termenele de prescriptie, care exista in legile nationale pe diverse paliere. Imaginati-va ce porcarie, am colegi, buni profesionisti, care au dorit sa candideze, dar candidaturile le-au fost respinse pe motiv ca avea penalitati restante inca din anul 2000. De cand dreptul de a fi ales e conditionat de un debit? Un alt motiv: vreau infiintarea unei case de ajutor reciproc a avocatilor, pentru ca sunt multi tineri care trebuie ajutati. Sunt probleme de sanatate care nu trebuie sa mai fie ignorate si care si-ar gasi astfel o rezolvare. Imi amintesc de cazul dramatic al unei colege de 26 de ani care s-a imbolnavit de cancer si care avea nevoie de bani pentru tratament in strainatate. N-au facut nimic, n-au miscat un deget cei din barou. Vi se pare uman? Tocmai de aceea, am in vedere si crearea unei case de asigurari de sanatate private, in cadrul Baroului Bucuresti, indiferent daca Uniunea va fi sau nu de acord! Pentru asta va trebui realizata o licitatie, chiar si internationala, pentru ca avocatii sa beneficieze de cele mai bune surse de tratament, intrucat in ultima vreme sa nu credeti ca numai magistratii sunt sufocati de ritmul dosarelor si numarul lor, ci si noi avocatii traim intr-un stres major care ne afecteaza sanatatea si multora ne scurteaza chiar viata! O alta problemea majora care trebuie remediata din temelii este cea a avocatilor din oficiu, care sunt platiti mizerabil si cand se poate. Uneori pana la „Sfantul Asteapta”. Propunerea mea este ca avocatii din oficiu sa fie salarizati in cadrul profesiei, cu contract incheiat cu Baroul Bucuresti si Ministerul Justitiei, si sa primeasca de exemplu, avocatii stagiari un minim de 500 euro pe luna, iar definitivii cel putin 1000 de euro pe luna, fapt ce va atragea responsabilizarea lor pe dosare, nu se va mai merge pe principiul „lasam la aprecierea instantei”, iar in plus ei nu vor mai ingrosa randurilor penalizatilor de catre barou. De unde s-a plateasca un avocat de oficii asigurarea de raspundere profesionala sau cardul de avocat in conditiile in care nu are o siguranta a veniturilor? Tocmai din aceasta cauza, pentru ca nu au un venit asigurat, acestia nu pot accesa nici macar un credit in caz de nevoie. M-am gandit si sa nu credeti ca nu este important si la situatia personalului auxiliar din barou. Acestuia ii trebuie administrat un tratament simplu: pastila de respect. Nu este normal pentru colegii nostri sa ajunga sa fie umiliti, precum cenusaresele, la casierie, sa li se spuna ca nu au rest, sa fie tinuti la usi, uitandu-se ca baroul exista pentru ca existam noi. Cum e posibil sa se ajunga in situatia ca un portar de la barou sa imparta oficiile, iar avocatii din oficiu sa se ploconeasca pentru un oficiu?

Tot ce ne-ati spus pana acum sunt probleme ce puteau sa fie rezolvate de mult, cu atatia consilieri cati exista in Baroul Bucuresti si cu un ministru care provine din randurile voastre. De ce credeti ca in ultimii ani s-a pus accent pe birurile aplicate membrilor baroului si nimeni nu s-a preocupat de nevoile reale ale avocatilor?

Pentru ca nu a existat un interes pentru un audit. Si chiar daca s-a facut un demers vreodata, acesta a fost din start obstructionat. Multi isi doresc functii, unii isi doresc sa fie cunoscuti in breasla, altii isi doresc sa introduca crima organizata in Baroul Bucuresti pe principiul de haita. Nu va imaginati cate interese exista, ca si in politica, mai putin cel de a face ceva bun pentru ceilalti. E de-a dreptul stupid ca noi, avocatii, sa rezolvam in fiecare zi problemele altora, mai putin pe ale noastre, care sunt in esenta foarte simple. Cred ca a venit momentul ca noi cei din tanara generatie sa zgaltaim un pic scaunele de la barou, pentru ca pe ele sa aseze persoane care vor cu adevarat sa schimbe ceva. M-am saturat de vrajeala! M-am saturat de programe electorale, cunoscandu-i bine pe colegii mei in sensul ca ceea ce aduc ca mesaj electoral e mai degraba o gargara. Cred in ceea ce a spus colegul meu Remus Borza, in sensul ca decanul trebuie sa fie manager, iar Consiliul Baroului trebuie sa fie un consiliu de administratie.

Intrucat candidati la demnitatea de consilier pe cine vedeti dintre cei inscrisi in competitie ca fiind cel mai potrivit pentru viitoarea demnitate de decan?

Aici e simplu! Singurul barbat dintre cei care candideaza este o femeie si daca nu ma credeti puteti sa-i puneti pe 21 mai, la Sala Palatului, sa-si dea chilotii jos! Nu veti avea surprize, este cum am zis! Cred ca Flavia Teodosiu, fara sa o perii, pentru ca nu am de ce, are trei calitati: e si al naibii de frumoasa, e mai frumoasa decat „frumosii” candidati la decanat, e si al naibii de desteapta si are pedigree - sa nu-l uitam pe tatal Flaviei, pe regretatul decan al Baroului Bucuresti Flavius Teodosiu. Iar aschia nu sare departe de trunchi.

Va trageti dintr-o familie de machedoni, oameni cu tarie de caracter si foarte ambitiosi. De ce ati ales domeniul penalului, mai degraba de cel al comercialului, tinand cont de traditia machedonilor de a fi buni negustori?

Bunicul a fost legionar. Radacinile noastre sunt din Grecia si Albania. Bunicii din partea tatalui veneau din Albania, iar bunicii din partea mamei din Grecia. Bunicul a fost arestat din 1949 si pana in 1963 pentru uneltire impotriva oranduirii socialiste. A fost ultimul lot eliberat de la Chiajna. Bunicul a fost un idealist o viata intreaga, a iubit oamenii si a fost unul dintre cele mai frumoase caractere intalnite in viata mea. De la el am invatat ca oamenii nu trebuie tratati mai rau decat cainii si tocmai pentru ca o viata intreaga a luptat pentru ideea de Dumnezeu si tara, nedreptatea istoriei a devenit o obsesie pentru mine. Obsesia s-a tranformat mai tarziu in pasiunea de a apara oamenii, pe toti, indiferent de acuzatiile care li se aduc, pentru ca oricine are dreptul la aparare, are dreptul la a-si spune propriile pareri, neingradit, fara politica lasatului capului in jos, fara torturi si alte restrictii. In viata, cel mai important este caracterul. Unii se nasc cu el, iar altii si-l pierd din momentul in care acced in functii uitand de unde au plecat.

In „traditia” alegerilor din ultimii 20 de ani, de fiecare data s-a votat in haite. Anumite case mari de avocatura au sustinut anumiti candidati si ca un facut, au fost realesi mereu aceeasi. Ce sfat dati la alegerile din 21 mai generatiei tinere de avocati din care faceti parte?

Generatia tanara de avocati reprezinta 80% din membrii Baroului Bucuresti. Am incredere in nonconformismul lor si sunt convins ca vor pune in balanta sinceritatea fiecaruia dintre candidati, putinta pe care o au in a face ce promit si vointa de a duce la capat ceea ce are nevoie lumea avocaturii sa se schimbe in prezent. In final, pentru ca eu imi doresc sa fac parte din Consiliul Baroului Bucuresti si sunt direct interesat ca managerul, decanul, sa fie o mana forte, fara apucaturi slugarnice, lansez o intrebare la care as vrea ca lumea sa reflecteze: Daca Ilie Iordachescu si Mihnea Stoica s-au plans ca n-au avut consiliu si d-aia n-au putut face nimic, de ce nu si-au dat demisia, de ce nu au iesit public sa arate impotenta actualului consiliu, de ce fac pe victimele, gen Traian Basescu, de parca altii ar fi condus baroul in locul lor? Repet, m-am saturat de vrajeala! Voi nu? Le atrag atentia acestor doua „victime”, ultimul fiind cel care anunta ca vrea sa reformeze baroul, sa nu joace la cacealma viitorul acestui barou. Am crezut in Ilie si Mihnea pentru ca erau de-ai nostri, avocati de bara. Daca Mihnea crede ca mai poate cumpara voturile avocatilor din oficiu pe disperarea acestora ca n-au bani cu ce sa-si creasca copiii si n-au o paine de pus pe masa, venind cu doua sticle de whiski si mici, ca PD-L-istii cand fac tango-uri electorale, se inseala amarnic! Daca e nevoie sa ne aducem bodyguarzi la alegeri sa-mi spuna dinainte, ca fac si efortul asta! Nu l-am inteles pe prietenul meu Daniel Fenechiu, care candideaza in grupul reformatorilor, de ce candideaza alaturi de Mihnea, de vreme ce le pot spune ca o infractiune savarsita de mai mult de doua persoane avand in vedere Legea 39 inseamna „crima organizata”! Si le mai spun tuturor acestora sa nu aduca „crima organizata” in Baroul Bucuresti!