Proiectul de lege privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor sta, inexplicabil, blocat din 2007 la Senatul Romaniei. Autoritatea care ar trebui sa restabileasca normalitatea intr-un stat in care suspiciunile cetatenilor ca sunt continuu ascultati au atins paroxismul, nu constituie deloc o prioritate pentru politicienii care controleaza procesul legislativ. Atata vreme cat legea privind Autoritatea Nationala pentru Interceptarea Comunicatiilor zace la Parlament, principalul beneficiar al tergiversarii proiectului de lege – SRI – continua sa detina monopolul peste toate interceptarile realizate de parchete, Interne, SIE, DNA etc. Unul dintre consecintele nefaste ale monopolulului detinut de SRI peste interceptarile nationale din dosarele penale (in conditiile in care agentii serviciului nu sunt organe de urmarire penala) il constituie decredibilizarea Justitiei, acuzata de multe ori ca face jocurile serviciilor de informatii, ca lucreaza la comanda, pe dosare servite de acestea sau raspunde la diverse interese politice.

Atata vreme cat legea privind Autoritatea Nationala pentru Interceptarea Comunicatiilor zace la Parlament, principalul beneficiar al tergiversarii proiectului de lege – SRI – continua sa detina monopolul peste toate interceptarile realizate de parchete, Interne, SIE, DNA etc. Unul dintre consecintele nefaste ale monopolulului detinut de SRI peste interceptarile nationale din dosarele penale (in conditiile in care agentii serviciului nu sunt organe de urmarire penala) il constituie decredibilizarea Justitiei, acuzata de multe ori ca face jocurile serviciilor de informatii, ca lucreaza la comanda, pe dosare servite de acestea sau raspunde la diverse interese politice.

 

Prima consecinta a intrarii in vigoare a legii privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor, va fi ca SRI sa predea intregul sistem de interceptari pe care il detine ori sa piarda controlul asupra acestuia.

In proiectul de lege, care a trecut de Camera Deputatilor si asteapta sa fie discutat in Senat, se prevede ca nou infiintata autoritate va colabora cu celelalte institutii in materie de interceptari, dar ca va fi unica responsabila pentru efectuarea sau pastrarea acestora. In acelasi proiect se spune ca autoritatea va prelua “arhiva si celelalte documente detinute si gestionate de entitatile din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”. Proiectul de lege a primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ, numai cu cateva obiectiuni pe forma actului.

Dupa debarcarea liberalilor, proiectul a fost inghetat

Proiectul de lege privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor a fost depus la Camera Deputatilor, in februarie 2007, initiativa fiind semnata de 71 de deputati si senatori PNL. Doua luni mai tarziu, in aprilie 2007, proiectul de lege a fost votat favorabil de Camera Deputatilor si a ajuns la Senat, unde zace de trei ani, fiind pasat intre toate comisiile posibile, pentru diferite avize, desi in momentul ajungerii la Senat a fost dispusa procedura de urgenta pentru adoptarea lui. Din 24 mai 2007, de cand actul normativ a primit aviz favorabil de la Comisia pentru Drepturile Omului, Culte si Minoritati, el a fost uitat, fiind scos de la naftalina abia in data de 2 februarie 2009, cand Comisia Juridica din Senat “a solicitat ca aceasta propunere legislativa sa nu mai fie cuprinsa in agenda sa de lucru”. Dupa aceasta, proiectul de act normativ a mai stat la sertar aproape un an, pana in data de 3 martie 2010, cand a fost din nou trimis pentru avize catre diverse comisii. Proiectul a primit avizul favorabil de la Consiliul Legislativ si un aviz nefavorabil de la Comisia juridica, de disciplina si imunitati. Conform initiativei, Autoritatea ar urma sa fie condusa de un presedinte ales prin vot al parlamentarilor, pe o perioada de sase ani, fiind ajutat de un vicepresedinte si de un consiliu compus din patru membrii, numiti de Ministerul Public, de presedintele Romaniei, de Comunitatea Nationala de Informatii si de premier.

SRI poate fi obligat sa predea sistemul de interceptari si arhivele

La capitolul dispozitii finale si tranzitorii din proiectul de lege (articolul 18) se prevede ca autoritatea va prelua “sistemele, echipamentele si dispozitivele de interceptare, bazele de date si evidentele, inclusiv arhiva si celelalte documente detinute si gestionate de toate entitatile din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, referitoare la activitatea de interceptare a comunicatiilor se preiau de catre Autoritate, cu titlu gratuit, pe baza de protocol de predare – primire, incheiat in termen de 180 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. (2) Autoritatea preia, cu titlu gratuit, pentru buna desfasurare a activitatii de la alin. (1), spatiile si dotarile aferente”.

De asemenea, actul normativ prin care se doreste infiintarea autoritatii prevede ca:“se infiinteaza Autoritatea Nationala pentru Interceptarea Comunicatiilor, (..) ca autoritate informativa, cu personalitate juridica, autonoma si independenta fata de orice alta autoritate a administratiei publice, supusa controlului Parlamentului, cu competenta pe teritoriul Romaniei, unica si exclusiva in domeniul interceptarii comunicatiilor.” La alineatul urmator se arata ca “autoritatea are drept obiectiv supravegherea, interceptarea, inregistrarea, ascultarea, verificarea primara, stocarea si transmiterea datelor si informatiilor ce au interes pentru securitatea nationala, prevenirea si combaterea terorismului si a criminalitatii organizate si coruptiei, cat si prevenirea, descoperirea si contracararea interceptarilor ilegale a comunicatiilor, in colaborare cu celelalte autoritati informative si de protectie.”

Iar Centrul Tehnic nu poate sta la SRI...

In acelasi proiect de lege se mai prevede: “(...) activitatile de interceptare a comunicatiilor se realizeaza de Centrul Tehnic pentru Securitate Nationala, din cadrul Serviciului Roman de Informatii, sub autoritatea presedintelui Autoritatii”. Consiliul Legislativ a atras atentia, in cadrul avizului favorabil pe care l-a dat, asupra existentei unei confuzii cu privire la acest articol: ”La alineatul 6, sugeram revederea normei, intrucat, principial activitatea Centrului Tehnic pentru Securitate Nationala nu se poate desfasura sub autoritatea presedintelui Autoritatii, asa cum se propune, atata vreme cat acest centru este in structura Serviciului Roman de Informatii si deci, se subordoneaza coordonatorului acestuia”.

Printre atributiile viitoarei Autoritatii se vor afla: “organizarea, dotarea si functionarea structurilor specializate in domeniul punerii in aplicare a actelor de autorizare a interceptarii comunicatiilor si asigurarea necesitatilor tehnice pentru toti titularii autorizarilor emise; stabilirea de relatii de cooperare cu operatorii si furnizorii de comunicatii in vederea punerii in aplicare a actelor de autorizare a interceptarii; realizarea operatiunilor de interceptare si obtinere a datelor si informatiilor din sistemele de comunicatii pentru titularii actelor de autorizare acordate in conditiile prevazute de lege; aplicarea procedurilor de secretizare, minimalizare, anonimizare, stergere si radiere necesare pentru protejarea drepturilor, libertatilor si intereselor tertilor care intra in legaturi de comunicatii cu persoanele care fac obiectul autorizarilor de interceptare; efectueaza activitati de productie, import si export de aparatura si tehnica specifica obiectului de activitate al Autoritatii, precum si de asigurare a asistentei tehnice corespunzatoare, potrivit legii”.