Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat la 23 octombrie 2023 o hotarare definitiva care consfinteste faptul ca avocatii nu pot fi automat exclusi din profesie imediat ce au fost condamnati. Subliniem cuvantul „automat”, intrucat el este intreaga esenta a problemei, asa cum veti vedea mai jos: hotararea CAB se bazeazea pe o decizie prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca trebuie sa existe criterii clare pentru a se stabili daca fapta pentru care un avocat a fost condamnat definitiv este sau nu suficient de grava pentru a atrage excluderea din breasla.

Concret, judecatoarele CAB Melania Bejenar, Nina Gogescu si Iulia Ursan au mentinut definitiv sentinta din 5 octombrie 2022, prin care magistratul Alexandru Marian Statescu de la Tribunalul Bucuresti obligase Uniunea Nationala a Barourilor din Romania sa-l reinscrie pe Marius Coltuc (foto) in Tabloul Avocatilor dupa ce, in 2020, tot UNBR il daduse afara din profesie din cauza condamnarii la 2 ani de inchisoare cu suspendare primite intr-un dosar DIICOT. Mai precis, sa-l reinscrie ca avocat fara drept de exercitare a profesiei, cu mentinerea deciziei de suspendare. De ce in acest fel, veti afla in randurile care urmeaza.

Cronologia spetei

Totul a inceput in 18 aprilie 2018, cand procurorul DIICOT Marius-Marian Crivat l-a trimis in judecata pe avocatul Marius-Vicentiu Coltuc pentru presupuse fapte de favorizarea faptuitorului si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Rechizitoriul cauzei nr. 2956/D/P/2017 a fost confirmat de catre sefa din acel moment a Sectiei de combatere a infractiunilor de terorism si a criminalitatii informatice, procuroarea Florina-Silvia Popa (vezi facsimil).

In 23 iulie 2019, prin sentinta nr. 138/2019, judecatorul Alin-Benone Raduinea de la Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat pe Coltuc la 2 ani de inchisoare cu suspendare in dosarul nr. 2944/2/2018, pedeapsa fiind confirmata la 5 martie 2020 de catre magistratii Marius-Dan Foitos, Dan-Andrei Enescu si Rodica-Aida Popa de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 72/2020.

Cu cateva zile inainte de pronuntarea ICCJ (mai precis, la 8 februarie 2020), Marius Coltuc solicitase Baroului Bucuresti sa-l suspende din avocatura pe perioada nedeterminata, pentru a nu aduce atingere profesiei. Ceea ce s-a si intamplat in 3 martie 2020, prin Decizia nr. 572/2020. (Deci cu doua zile inainte de decizia finala a Inaltei Curti.)

La 12 iunie 2020 (asadar, dupa solutia definitiva data de ICCJ), baroul a emis o noua decizie (nr. 1008/2020), prin care a fost constatata, in cazul lui Marius Coltuc, nedemnitatea, incetarea calitatii de avocat, excluderea din profesie si radierea din Tabloul Avocatilor Baroului Bucuresti. Aceasta decizie Coltuc a atacat-o mai intai cu plangere prealabila la 19 iunie 2020, apoi, vazand ca nu primeste niciun raspuns, s-a adresat Tribunalului Bucuresti in 21 septembrie acelasi an.

Decizia CCR care a facut posibila victoria

In esenta, in actiunea depusa la TMB, Marius Coltuc a invocat nu doar lipsa de motivare a Deciziei Baroului Bucuresti nr. 1008/2020, ci si faptul ca acest document incalca Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 225/2017, prin care CCR a declarat neconstitutionala sintagma „de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei de avocat” din art. 14 lit. a) a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Iata cum arata art. 14 lit. a in vigoare la acea vreme:

„Este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei”.

Sintetic spus: prin Decizia 225/2017, CCR a stabilit ca avocatii nu pot fi dati afara din profesie pentru simplul motiv ca au fost condamnati, ci trebuie sa existe criterii clare pentru a se stabili daca fapta pentru care au fost condamnati este chiar atat de grava, astfel incat sa atraga excluderea din breasla.

Instanta de contencios constitutional a procedat cu privire la art. 14 lit. a din Legea 51/1995 la fel ca in cazul prescriptiei (art. 155 alin. 1 din Codul penal): intai a desfiintat doar o sintagma, apoi, vazand inertia Parlamentului timp de ani intregi, a declarat neconstitutional intregul pasaj in care apare acea sintagma. Mai exact, din cauza ca Legislativul nu a miscat un deget ca sa puna in acord art. 14 lit. a din Legea avocaturii cu Decizia CCR 225/2017, Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia nr. 230/2022, prin care a stabilit ca intreaga litera a) din articolul 14 este neconstitutionala.

Pornind de la Decizia CCR 225/2017, judecatorul TMB Alexandru Statescu a anulat anul trecut Decizia 1008/2020 a Baroului Bucuresti si a dispus ca reclamantul Marius Coltuc sa fie reinscris in Tabloul Avocatilor. Magistratul a remarcat ca Baroul Bucuresti a ezitat sa includa in acea decizie in mod expres vreuna dintre sintagmele „de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei” sau „care il face nedemn de a fi avocat” (BB referindu-se doar la incidenta condamnarii penale a lui Coltuc). Cu toate acestea, adauga judecatorul, situatia nu se schimba cu nimic, cata vreme baroul a invocat art. 14 lit. a din Legea 51/1995 – litera pe care CCR apucase s-o desfiinteze in integralitatea ei prin Decizia 230/2022.

Mai e un hop de trecut

Incheiem, mentionand ca Marius Coltuc a declarat vineri, 17 noiembrie 2023, pentru Lumea Justitiei ca mai este un pas de parcurs: dupa ce Baroul Bucuresti va pune in executare hotararea definitiva a Curtii de Apel Bucuresti, mai trebuie platita taxa de 4.800 de lei pentru trecerea in Tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei (click aici pentru lista taxelor BB).

Prezentam minuta senintei TMB nr. 4828/2022 din dosarul nr. 24535/3/2020:

„Admite cererea. Anuleaza Decizia nr. 1008/2.06.2020. Obliga Baroul Bucuresti sa il reinscrie pe reclamant in Tabloul avocatilor fara drept de exercitare a profesiei, cu mentinerea deciziei de suspendare.

Constata refuzul nejustificat al UNBR de solutionare a plangerii prealabile formulate de reclamant. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Bucuresti. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei, astazi, 5.10.2022”.

Iata minuta deciziei CAB nr. din aceeasi cauza:

„Respinge recursurile ca nefondate. Definitiva. Pronuntata azi, 23.10.2023, in conditiile art. 402 teza finala C.pr.civ.”.

Redam principalul pasaj din sentinta TMB:

„Analizand probele:

Prin Sentinta penala nr. 138/F din data de 23.07.2019 emisa de Curtea de Apel Bucuresti, definitiva la data de 5.03.2020, reclamantul a fost condamnata la pedeapsa cu inchisoarea (fila 98 vol. I).

Prin Decizia nr. 572/3.03.2020, incepand cu data de 5.03.2020, s-a aprobat suspendarea din profesia de avocat la cererea reclamantului (fila 23 vol. I).

Ca o consecinta a condamnarii penale, prin Decizia nr. 1008/2.06.2020, emisa de Baroul Bucuresti, s-a constatat nedemnitatea si s-a dispus incetarea calitatii de avocat a reclamantului; prin art. 3 s-a dispus radierea reclamantului din Tabloul avocatilor Baroului Bucuresti (fila 88 vol. I).

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul s-a referit la implicatiile Deciziei nr. 225/4.04.2017 emise de Curtea Constitutionala a Romaniei.

Instanta constitutionala a constat ca sintagma 'de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei' de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, este neconstitutionala.

In considerente s-a retinut ca:

- 'legea nu stabileste sfera infractiunilor care afecteaza / nu afecteaza prestigiul profesiei de avocat, constatarea starii de nedemnitate in care se afla avocatul si, implicit, incetarea calitatii sale profesionale realizandu-se, de la caz la caz, de catre structura profesionala competenta. Mai mult, decizia adoptata nu este intemeiata pe criterii obiective, rezonabile si concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structura profesionala teritoriala la alta' (par. 20);

- 'faptul ca dispozitiile legale criticate nu stipuleaza care sunt acele infractiuni intentionate pentru a caror savarsire si, implicit, condamnare avocatul este nedemn a mai exercita profesia in cauza conduce la imprejurarea ca un aspect esential, care este de natura sa influenteze gravitatea sanctiunilor disciplinare aplicate, sa nu fie prevazut in mod explicit prin lege, ci lasat la aprecierea subiectiva a structurilor profesionale competente. Or, normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate, in caz contrar fiind incalcat art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, intrucat persoana vizata nu este in masura sa isi adapteze conduita in mod corespunzator si nici sa aiba reprezentarea corecta a derularii procedurii disciplinare' (par. 21);

- 'in ceea ce priveste art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicata, Curtea constata ca legiuitorul nu prevede in mod expres si limitativ care sunt acele infractiuni intentionate pentru a caror savarsire si, implicit, condamnare, avocatul este nedemn a mai exercita profesia in cauza. Aceasta imprejurare este de natura a da nastere abuzurilor si arbitrarului, avand in vedere spectrul larg al infractiunilor intentionate prevazute de Codul penal si legile speciale. Din aceasta perspectiva, Curtea retine totodata ca pot exista situatii in care, pentru savarsirea aceleiasi infractiuni intentionate, sa poata fi adoptate solutii diferite pronuntate de catre structurile competente ale profesiei de avocat cu privire la decizia mentinerii sau excluderii din profesia de avocat' (par. 24);

- 'referitor la critica privind art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, autorul exceptiei sustine ca acest text de lege este neconstitutional din cauza caracterului sau neclar in ceea ce priveste faptele prevazute de legea penala pentru care s-a dispus condamnarea avocatului prin hotarare definitiva si care il fac nedemn de a fi avocat in continuare. In acest context, Curtea apreciaza ca art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicata, fiind o norma de trimitere, trebuie privit din prisma efectelor declararii ca neconstitutionala a sintagmei „de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei” de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiasi act normativ. Astfel, prin continutul sau normativ, art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicata, nu contine niciun viciu de neconstitutionalitate, ci doar reglementeaza una din situatiile in care inceteaza calitatea de avocat' (par. 27).

Conform art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, de la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii. Caracterul obligatoriu priveste atat dispozitivul cat si considerentele.

Raportand dispozitivul si considerentele Deciziei nr. 225/4.04.2017 la temeiul juridic si motivarea in fapt a Deciziei nr. 1008/2.06.2020, retinem ca emiterea actului administrativ s-a facut cu incalcarea art. 147 alin. (1) si alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Astfel, CCR a declarat neconstitutionala sintagma 'de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei de avocat' din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru motivul principal ca norma ar avea un continut imprecis; or, acest text de lege este temeiul emiterii actului administrativ; in motivarea actului, Baroul Bucuresti retine: 'Luand in considerare ca (…) inculpatul avocat COLTUC MARIUS VINCENTIU a fost condamnat definitiv la pedeapsa cu inchisoarea (…) faptele au legatura cu exercitarea profesiei'. Cu aceasta ocazie, punctam ca Baroul Bucuresti a ezitat sa foloseasca in mod expres, in motivarea actului administrativ, sintagma imprecisa 'de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei' sau 'care il face nedemn de a fi avocat', referindu-se doar la incidenta condamnarii penale.

Relatia dintre art. 14 lit. a) si art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, temeiuri legale retinute expres in actul administrativ, este cea stabilita de CCR prin par. 27 din decizia, a doua fiind o norma de trimitere si trebuie privita din prisma efectelor declararii ca neconstitutionala a sintagmei 'de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei'.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, in procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative, se utilizeaza norma de trimitere.

Conform art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, la modificarea, completarea si abrogarea dispozitiei la care s-a facut trimitere, in actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avuta in vedere situatia juridica a normei de trimitere.

Declararea ca neconstitutionala a unei dispozitii legale este echivalenta abrogarii prin prisma efectului, ambele procedee fiind de natura sa lipseasca de efecte juridice norma.

In acord cu litera si spiritul Deciziei nr. 225/4.04.2017, instanta de fond retine legatura dintre art. 14 lit. a) si art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, in sensul ca sintagma 'care il face nedemn de a fi avocat' este echivalenta din punct de vedere al continutului normativ cu sintagma declarata neconstitutionala 'de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei'; altfel spus, intre a fi nedemn si a aduce atingere prestigiului profesiei nu exista nicio diferenta juridica din perspectiva practica analizata, diferenta fiind doar de natura lingvistica; conceptul juridic 'nedemnitate' / 'atingerea prestigiului profesiei' la care se refera cele doua norme au in comun si situatia-premisa, respectiv pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru o fapta de natura sa genereze situatia de nedemnitate, fiind afectat prestigiul profesiei.

Chiar daca am accepta ca cele doua texte legale reglementeaza doua situatii ce se suprapun doar partial, CCR a stabilit legatura dintre ele din perspectiva tehnica (norma de trimitere), iar considerentele principale ale deciziei sunt obligatorii si, raportat la situatia de fapt, nu pot fi evitate.

Apreciem ca dupa emiterea Deciziei nr. 225/4.04.2017, incetarea calitatii de avocat, ca urmare a unei condamnari penale, nu a devenit mai facila, ci mai dificila.

Este cert ca legiuitorul nu a intentionat ca un avocat sa isi piarda automat dreptul de a profesa ca urmare a unei condamnari penale. Intr-adevar, pot surveni condamnari pentru fapte care nu au legatura cu exercitarea profesiei de avocat; de altfel, potrivit art. 14 lit. a), pe langa situatia-premisa a pronuntarii unei hotarari judecatoresti de condamnare, sunt prevazute si alte 3 conditii cumulative: fapta trebuie sa fie savarsita cu intentie, pedeapsa trebuie sa fie cu inchisoare si, mai ales, conditia specifica de a fi 'de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei'; cum una dintre conditiile cumulative a fost declarata neconstitutionala, intreaga norma este in prezent inaplicabila; acceptand contrariul ar presupune o nesocotire a considerentelor Deciziei nr. 225/4.04.2017, prin care s-a retinut ca incetarea calitatii de avocat poate avea loc doar in temeiul unor norme clare si previzibile; daca s-ar accepta ca orice hotarare penala atrage automat incetarea calitatii de avocat ar insemna nesocotirea intentiei legiuitorului, care a impus conditia ca fapta sa fie de natura a atrage nedemnitatea si de a afecta prestigiul profesiei.

Intrucat actul administrativ se intemeiaza in drept pe un articol declarat neconstitutional, vom retine ca incetarea calitatii de avocat a fost dispusa cu nerespectarea Deciziei nr. 225/4.04.2017 si art. 147 alin. (1) si alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Instanta retine ca art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 a devenit inaplicabila in intregime, ca urmare a declararii ca neconstitutionala a uneia dintre conditiile cumulative necesare pentru constatarea nedemnitatii; de asemenea, ca norma de trimitere, in contextul dedus judecatii, si art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 este inaplicabil pana la interventia legiuitorului in sensul reglementarii unui cadru legal clar si previzibil.

Practica instantei de fond a fost in acest sens, prin Sentinta civila nr. 4108/17.09.2020 pronuntata in dosarul nr. 3968/2/2019 (cateva pasaje fiind preluate de reclamant in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, fila 5 vol. II).

Prin Decizia nr. 230/28.04.2022, Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutional art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 in integralitate, temei al actului administrativ de excludere din profesie.

Tot in acest context, a fost emisa si Decizia nr. 356/6.05.2022, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a precizat expres ca situatia creata prin nepunerea in aplicare a Deciziei nr. 225/2017 a generat o situatie excesiva, excluderea automata din profesie in cazul intervenirii unei condamnari penale fiind disproportionata.

Instanta apreciaza ca nu se mai impune analizarea in continuare a argumentelor propuse de reclamant ori a apararilor propuse de cele doua parate. Pana la interventia legiuitorului, avocatii nu pot fi exclusi din profesie in cazul condamnarii penale.

Retinem si faptul ca UNBR se face vinovata de un refuz nejustificat de solutionare a unei plangeri prealabile; din adresa nr. 92 – CS – 2020 din data de 27.08.2020, reiese ca UNBR a inregistrat contestatia formulata de reclamant impotriva Deciziei Baroului Bucuresti nr. 1008/2.06.2020 (fila 132 vol. I); reclamantul declara ca nu i s-a comunicat nicio solutie; la dosar, UNBR nu a depus dovada ca emis un raspuns formal si a comunicat reclamantului acest raspuns, desi a confirmat inregistrarea.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.

De asemenea, ca o consecinta a anularii actului administrativ de excludere din profesie, vom obliga Baroul Bucuresti sa il reinscrie pe reclamant in Tabloul avocatilor fara drept de exercitare a profesiei, cu mentinerea deciziei de suspendare. Apreciem ca aceasta masura este in acord cu pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, pentru o perioada de 2 ani, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii de condamnare (fila 105 verso vol. I), si cu decizia de suspendare din profesie la cerere.

Retinem in drept incidenta dispozitiile continute de art. 8 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004”.

* Cititi aici intreaga sentinta a Tribunalului Bucuresti