Judecatoarea Alina Nicoleta Ghica (foto) face parte din generatia tanara a Curtii de Apel Bucuresti si ocupa functia de presedinte al Sectiei a VIII-a Contencios administrativ si fiscal, sectia cu volumul cel mai mare de activitate al curtilor de apel din tara. Fiica de economisti, Alina Ghica a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti - promotia 1998, efectuand stagiatura la Judecatoria Sectorului 2 in anii de aglomeratie al proceselor de presa. Dupa de trei ani a optat pentru functia de procuror la Parchetul Judecatoriei Sectorului 3, apoi la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia judiciar-civila, dupa care a devenit judecator la Tribunalul Bucuresti – Sectia contencios-administrativ. Din 2007 este judecator la Curtea de Apel Bucuresti, iar din luna mai 2010 este presedintele Sectiei de Contencios administrativ si fiscal. In luna aprilie a acestui an, colegii sai de la CAB au ales-o sa le fie reprezentant in CSM, batalie electorala care se va transa in data de 17 iunie 2011 si in care principalii sai contracandidati vor fi judecatorii Dana Garbovan (din aripa Monica Macovei) si Mihai Viorel Tudoran.

In motoul proiectului dvs. de candidat la CSM ati subliniat, ca prima intentie pe care o aveti ca viitor membru al Consiliului, dorinta de reda magistratului roman respectul si demnitatea care i se cuvin. Cum credeti ca s-ar putea realiza acest lucru de vreme ce inca mai exista in magistratura persoane care prin atitudinea si faptele lor aduc atingere imaginii puterii judecatoresti?

Judecatorii si procurorii romani sunt in majoritate covarsitoare persoane integre, profesioniste si care reprezinta in mod absolut realist ceea ce ar trebui sa fie puterea judecatoreasca intr-un stat de drept. Faptul ca exista asemenea situatii in care se aduce atingere prestigiului magistratilor prin actiunile sau faptele unora dintre acestia nu trebuie sa induca majoritatii judecatorilor si procurorilor sentimentul unei culpabilizari in masa. Fiecare dintre noi stim ceea ce facem in zecile de dosare pe care judecam zilnic, stim ca ceea ce am hotarat in respectivele dosare reprezinta solutia pe care o consideram corecta, neinfluentata de vreun factor exterior in ciuda presiunilor pe care uneori le resimtim in mod direct, fie prin declaratii publice ale reprezentantilor celorlalte puteri, fie prin alte mijloace. Plecand de la ideea redarii respectului si demnitatii magistratului nedreptatit, consider ca se impune, cum am si detaliat in cuprinsul proiectului meu de candidat, urmarirea ca obiectiv primordial de catre orice membru al CSM al asigurarii independentei judecatorului, al magistratului roman in general. In acest context am in vedere punerea pe pozitii egale a magistratului roman cu cel european, pentru ca nimic nu ne deosebeste la acest moment, dar ceea ce ne lipseste nu tine de noi pentru a capata acest statut al comunitatii europene, ci tine de factorii de decizie ai celorlalte doua puteri in stat, care trebuie sa inteleaga odata necesitatea asigurarii unei independente materiale a sistemului judiciar. Fara aceasta independenta nu putem vorbi de o separare reala a puterilor in stat. Recentele proiecte de legi care intentioneaza sa excluda corpul auxiliar din sistemul judiciar si sa-l transfere catre Ministerul Justitiei, amanarea nejustificata a transferului bugetului instantelor de la Ministerul Justitiei, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si mentinerea nejustificata a taxelor judiciare de timbru la nivelul administratiilor locale, toate acestea reprezinta metode politice de control a puterii judecatoresti. Acestea sunt principalele aspecte pe care urmareasc sa le corectez daca voi fi aleasa in CSM.

Ati enumerat o serie de metode de control politic. Cum vedeti in prezent salarizarea actuala a magistratilor in comparatie cu cea a reprezentantilor din Executiv si Legislativ?

La ora actuala, noi magistratii, supusi prin lege unor interdictii si incompatibilitati exprese, suntem platiti potrivit unor norme tranzitorii, care oricand pot fi abrogate, asa cum s-a mai intamplat, ceea ce face ca fiecare dintre noi sa avem un sentiment de instabilitate financiara. Orice membru al CSM trebuie sa insiste pentru promovarea unor proiecte de lege referitoare la salarizarea magistratilor, intr-o grila de salarizare stabila si care sa fie de natura sa ne confere garantia independentei de care vorbeam.

In ultima perioada capul de afis al agendei institutiilor din sfera Justitiei il reprezinta viitoarea lege a raspunderii materiale, proiect initiat de ministerul Justitiei. Fiecare are insa ideile lui. Vi se pare corect ca magistratul sa raspunda material pentru erorile judiciare recunoscute de instantele interne sau de CEDO? Care este calea prin care poate fi acoperit prejudiciul produs de magistrati unui justitiabil, in conditiile in care exista actiunea in regres stabilita prin lege la indemana Ministerului Finantelor, dar niciodata aceasta institutie nu a facut uz de ea?

Raspunsul la intrebarea dvs reprezinta de fapt suma ideilor colegilor mei, care sustin o reglementare rationala a raspunderii materiale si disciplinare a judecatorului si procurorului, cu inlaturarea proiectelor de lege hazardate, care ar expune nepermis magistratul roman in cadrul societatii. Este de necontestat ca in cazul in care s-a stabilit in mod definitiv savarsirea unei fapte penale de catre un magistrat se impune atragerea raspunderii materiale a acestuia, in limitele pe care urmeaza sa le stabileasca de asemenea o instanta de judecata. Recentele propuneri de angajare a raspunderii materiale a magistratului in cazul solutionarii unei cauze, cu rea-credinta, nu definesc in mod explicit aceasta notiune, ceea ce face ca la acest moment, proiectele existente sa fie privite cu suspiciune mai ales de acei magistrati supraincarcati cu dosare si care din motive obiective nu pot aprofunda in mod egal 60 sau 70 de cauze complexe intr-un interval de doua, trei zile. Ceea ce se intentioneaza la acest moment este ca un functionar public sa stabileasca aceste criterii care sa reglementeze notiunea de rea-credinta si grava neglijenta in solutionarea unor cauze, aspecte care sunt de natura sa aduca atingere principiului separatiei puterilor in stat. Definirea celor doua notiuni care stau la baza angajarii raspunderii magistratului, trebuie realizata printr-un proiect de lege riguros, cu consultarea magistratilor, tinand cont si de actualele reglementari care stabilesc explicit ca statul roman poate introduce actiune in regres impotriva magistratului care a savarsit o fapta penala in solutionarea unei cauze.

Sa zicem ca un magistrat, pe o lege ce ar fi data pe problema raspunderii, ar fi obligat sa plateasca pecuniar. Din ce va plati, din salariu, dintr-o eventuala asigurare de malpraxis sau din fondurile instantei sau parchetului?

Aceasta chestiune trebuie corelata cu problema asigurarilor din sistemul judiciar, sistem care la acest moment nu exista, desi este reglementat prin lege din 2004. Majoritatea statelor europene si-au asumat in considerarea caracterului de serviciu public al Justitiei si aceasta problema a despagubirilor care se cuvin unei persoane prejudiciate printr-o eroare judiciara. Nicaieri nu s-a ales plata despagubirilor din buzunarul magistratului, ci din fondurile publice, considerandu-se ca statul isi asuma raspunderea pentru serviciul oferit de corpul magistratilor. Proiectele din prezent ale Ministerului Justitiei, ale puterii politice, urmaresc insa sa reglementeze o idee absurda: aceea ca interpretarea si aplicarea legii de catre un magistrat ar putea fi cenzurata si pe cale administrativa, nu doar in cadrul constitutional al controlului judiciar exercitat prin instante. Proiectele actuale sunt evident instrumente de presiune si intimidare la adresa puterii judecatoresti. Asta ne mai lipsea! Poate ca inainte de a se gandi la raspunderea materiala a magistratilor, guvernantii ar trebui sa se gandeasca cu aceeasi consecventa si la raspunderea ministeriala, pentru atatea acte normative declarate fie neconstitutionale, fie nelegale.

Se apropie vertiginos momentul intrarii in vigoare a noilor coduri. Totodata, se apropie Raportul de tara in care activitatea judecatoreasca din ultima perioada va fi punctata de Comisia Europeana si cu bile albe si cu bile negre. Cat va cantari rolul si actiunile CSM in acest raport si cum vedeti puterea judecatoreasca in pragul implementarii noilor coduri? Exista risc de blocaje?

Din pacate, intrarea in vigoare a noilor coduri nu reprezinta o provocare profesionala pentru magistrati, ci una care va agrava problema resurselor umane si materiale din acest moment. Se preconizeaza imediata intrare in vigoare a noilor coduri in conditiile in care nu s-a finalizat nici macar un studiu de impact, in conditiile in care judecatorii continua sa aiba de solutionat un numar in crestere constanta de dosare si in situatia in care resursele umane se diminueaza din cauza faptului ca multi parasesc Magistratura ca urmare a volumului excesiv de activitate. CSM ar fi trebuit sa rezolve situatia existenta la nivelul INM si sa aiba in vedere initierea unor programe de formare a magistratilor, care sa asigure implementarea corespunzatoare a prevederilor noilor coduri. Din pacate, aceasta chestiune, alaturi de modalitatea de promovare a judecatorilor la Inalta Curte reprezinta provocari carora actualului CSM nu le-a facut fata si care ar fi fost de natura sa asigure coerenta implementarii noilor coduri. Faptul ca se vrea cu orice pret intrarea grabnica in vigoare a noilor coduri, fara ca sistemului judiciar sa i se ofere dreptul la un punct de vedere constituie tot o forma de presiune politica. Dar si o lipsa de respect la adresa justitiabilului roman care va suporta efectele iminentelor blocaje. Numai in materie penala sunt reglementate institutii care nu au fost inca infiintate. In materie civila se tinde la accelerarea unor procese in condiitiile in care nu exista sali de judecata si in conditiile in care practica judiciara este neunitara. Sigur era mai nimerit ca puterea legislativa, inainte sa forteze intrarea in vigoare a noilor coduri, sa fi adoptat o lege a unificarii practicii unitare.

Incepand cu acest an, puterea politica forteaza o serie de proiecte de lege care sa treaca Justitia la secret, sub pretextul ca presa nu trebuie sa aiba acces la informatiile privind solutiile judecatoresti, pana cand acestea nu devin definitive. Pe de alta parte s-a ajuns la aberatia ca numele judecatorilor sa nu mai fie comunicate presei, nici macar in sentintele comunicate prin birourile de presa, care au ajuns anonimizate. Credeti ca exista riscuri asupra calitatii actului de justitie, daca acesta va tinde sa devina un secret de serviciu?

Aceste proiecte de lege trebuie promovate doar dupa consultarea si a reprezentantilor presei. Atat vreme cat nu exista puncte de vedere bilaterale, ci doar organizatii care promoveaza pareri proprii asupra relatiilor intre presa si Justitie, ignorandu-se prevederile Ghidului de bune practici intre mass media si magistrati adoptat de CSM, nu cred ca Justitia romana isi poate imbunatati imaginea in societatea romaneasca. Presa este un bun partener in acest proces, iar in acest moment in care Europa este cu ochii pe noi se impune evitarea unor astfel de greseli, cum ar fi secretizarea actului de justitie. CSM trebuie sa fie un mediator al perceptiei publice despre magistrati, pentru a se evita situatiile in care un judecator sau procuror este supus cercetarii opiniei publice pentru o solutie pronuntata, dar obiectivitatea presei presupune un mimin de informatii pe care sistemul judiciar sa i le ofere prin birourile de presa. In acord cu normele europene care reglementeaza dreptul de acces al presei la informatiile de interes public, inclusiv cele referitoare la procesele civile si penale, cred ca este necesara realizarea unei relatii de echilibru intre mass media, instante si parchete, cu evitarea amintitelor derapaje, iar teoria conspiratiei actioneaza si in defavoarea magistratului si a justitiabilului.

Se duc batalii subterane grele pentru evacuarea Curtii de Apel Bucuresti din Palatul de Justitie si instalarea in aceasta locatie a Inaltei Curti. Cata dreptate si cata demagogie exista in acest demers, aflat deocamdata la stadiu de intentie la nivelul MJ si ICCJ?

Din pacate este un joc care ignora consideratii de ordin economic, financiar si moral. Restaurarea Palatului de Justitie a fost integral sarcina Curtii de Apel Bucuresti, surghiunita in perioada restaurarilor in locatia de trista amintire din Soseaua Oltenitei. Implicatiile de ordin financiar pe care le-ar presupune aceasta mutare sunt enorme si absolut nejustificate in actualul context. Ma alatur eforturilor presedintelui Curtii de Apel Bucuresti, Dan Lupascu care, in mod documentat, a demonstrat ca locul Curtii, ca cea mai mare instanta din tara este in acest loc. O demonstreaza istoricul cladirii, care a fost finantata cu bani destinati exclusiv instantelor din Capitala.

CSM a fost perceput ca o institutie fara prea mare potenta de vreme ce nu are drept de intiativa legislativa si, ca atare, de cele mai multe ori a fost nevoie de plecarea capetelor in fata membrului de drept – ministrul Justitiei. Credeti ca este momentul ca CSM sa devina puternic cu adevarat?

Necesitatea acordarii initiativei legislative organismului a carei principala atributie este asigurarea independentei Justitiei este o prioritate pe care o voi sustine indiferent de pozitiile exprimate de-a lungul timpului de catre anumiti reprezentanti ai puterii politice. Pana acum nu am identificat voci din CSM care sa expuna o asemenea idee, sa o sustina si sa lupte pentru promovarea ei, in conditiile in care experienta mi-a aratat ca nici macar de avizele CSM, care ar trebui sa fie obligatorii in privinta unor legi privind Justitia nu s-a tinut cont. Astfel, s-a ajuns la adoptarea unor legi rupte de realitatile sistemului judiciar (prevederi ale Legii micii reforme) iar efectele negative ale limitarii atributiilor CSM nu au intarziat sa se repercuteze asupra justitiabililor.

* Cititi aici proiectul de candidat la CSM al judecatoarei Alina Nicoleta Ghica!