Judecatorul Cezar Hincu (foto) este un magistrat tanar, are 40 de ani si conduce, din 2010 Curtea de Apel Suceava. Putina lume stie ca Facultatea de Drept a fost a doua optiune a lui Cezar Hincu, prima facultate absolvita fiind cea de Textile Pielarie din cadrul Universitatii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iasi, in anul 1995. Din anul III al acestei facultati s-a inscris in paralel si la cursurile Facultatii de Drept din Iasi, pe care a absolvit-o in 1996. Magistratul are doua masterate si, din 2009, este doctorand la Academia de Studii Economice din Bucuresti, domeniul ”Stiinte juridice". Si-a inceput activitatea in magistratura ca judecator la Judecatoria Suceava, apoi la Tribunalul Suceava, unde a lucrat o perioada si ca judecator sindic. Din 2004 a fost promovat la Curtea de Apel Suceava unde a indeplinit in cursul ultimilor patru ani functii de conducere. Actualmente, Cezar Hincu este presedintele acestei curti. In turul II al alegerilor pentru CSM judecatorul Cezar Hincu se va bate cu principalii sai contracandidati Dan Lupascu de la CSM si Horatius Dumbrava, presedintele Curtii de Apel Targu Mures, care are sustinerea Sojust si UNJR. Mai sunt si alti contracandidati, nu atat de bine cotati ca primii doi. Nu se stie, insa, niciodata pe cine vor miza alegatorii in final.

Cum ganditi dvs., domnule presedinte, cuantificarea volumului de activitate la instante? Prin ce instrument?

Dupa cum bine stiti, prin Hotararea C.S.M. nr. 2119/2009 a fost implementat la nivelul instantelor Programul pentru stabilirea volumului optim de munca si asigurarea calitatii activitatii in instante in 2010. Nu am fost unul dintre fanii acestui program, considerand inca de la inceput ca are prea multe lipsuri, astfel ca la nivelul Curtii de Apel Suceava, ca si la alte curti de altfel, el nu a fost implementat. Implementarea lui a avut, la nivelul unor instante, consecinte aproape dezastruoase in ceea ce priveste celeritatea solutionarii cauzei, ajungandu-se ca dosarele sa primeasca termen peste aproape un an de zile. Aceasta duce la concluzia ca trebuie neaparat definit principiul celeritatii solutionarii cauzei si trebuie create premisele corelarii lui cu standardele de calitate, astfel incat aplicarea programului sa fie unitara. De asemenea, programul trebuie corelat atat cu politicile de resurse umane cat si cu normele de procedura, pentru a fi inlaturata consecinta prelungirii duratei de solutionare a proceselor. Sunt multe de spus si cu privire la acordarea punctajelor pentru diferite tipuri de cauze, s-au creat discrepante foarte mari intre materii si, cel mai important, s-a avut in vedere acelasi punctaj atat la inregistrarea dosarului cat si la finalizarea lui, fara sa se tina cont de faptul ca uneori procesele se solutioneaza intr-un mod care nu mai justifica acordarea intregului punctaj. De exemplu, un partaj succesoral unde se incheie o tranzactie intre parti, o actiune cu un punctaj foarte mare unde se renunta la judecata sau nu se timbreaza cererea etc. nu pot sa aiba acelasi grad de complexitate la solutionare ca si dosarele de acelasi tip in care se pronunta o solutie pe fond. Trebuie avute in vedere si alte situatii care pot duce la scaderea complexitatii, cum ar fi de exemplu cauzele „repetitive”, privind aceeasi problema de drept. Apoi, complexitatea trebuie sa creasca din jos in sus, ceea ce inseamna ca si volumul de activitate trebuie sa fie stabilit diferit pe fiecare grad de jurisdictie.

Din proiectul dumneavoastra reiese ca nu dati prea multa importanta presei, cu toate ca aceasta a oglindit in mod just, de nenumarate ori, si faptele reprobabile ale unor magistrati, dar si problemele sistemului judiciar. De ce atata inversunare pe presa?

Nu am nici o inversunare in privinta presa, dimpotriva, mass-media locala recunoaste ca in timpul mandatelor mele relatiile cu mijloacele de informare si comunicare s-au imbunatatit considerabil (exceptand excesele). Sunt de acord ca de cele mai multe ori presa a oglindit in mod real situatiile reprobabile ivite in actul de justitie. Personal, am fost profund dezamagit de „executiile publice” la care au fost supusi de catre mass-media unii magistrati. in acest sens amintesc de cazul Gorbunov in care jurnalisti de prestigiu se intrebau, in mod autosuficient, cum este posibil ca un judecatori sa nu stie ce este glaucomul. Recunosc ca nici eu nu stiam pana la acea data, de altfel, nici nu era treaba mea sa stiu, de aceea exista specialisti ce pot si trebuie sa fie consultati de catre judecatori. Imi amintesc de faptul ca in urma cu mai multi ani, in motivarea unei hotarari judecatoresti, explicam reactiile chimice ale benzenului bazandu-ma pe cunostintele de chimie acumulate in prima facultate absolvita – Politehnica – si mi s-a spus mult timp ca acea hotarare a fost pastrata ca model de explicitare de catre cei implicati. Revenind la intrebare, personal consider ca este benefic atat pentru instante cat si pentru Consiliu Superior al Magistraturii sa se apeleze la specialisti in relatii publice si comunicare, eventual selectati chiar din randul jurnalistilor, astfel ca acestia sa aiba posibilitatea de a explora sistemul din interior.

Nici reprezentantilor societatii civile nu le oferiti prea multa importanta in schema C.S.M. - ului. Un numar mai mare al acestora cum credeti ca ar afecta activitatea C.S.M.? Credeti ca revizuirea Constitutiei nu ar trebui sa ia in calcul si cresterea numarului acestora in C.S.M.? Cum catalogati activitatea actualilor membri ai societatii civile din C.S.M.?

Am raspuns la aceasta intrebare si cu ocazia intalnirii cu reprezentantii societatii civile. Istoria imediat postbelica a aratat ca acest lucru poate fi o arma cu doua taisuri cata vreme politicul a intruzionat in societatea civila. Consider ca o crestere a numarului reprezentantilor societatii civile nu este oportuna, nu reprezinta un factor benefic, referindu-ma mai ales la acei reprezentanti care nu au specializare in domeniu. Pe de alta parte, apreciez ca ar fi util sa faca parte din aceasta institutie reprezentanti ai facultatilor de drept de prestigiu. Totusi, nu pot sa nu ma intreb de ce in alte entitati, nu exista o aceeasi dorinta de implicare a unor membri ai societatii civile, spre exemplu in domeniul sanatatii. Personal nu am perceput contributia societatii civile in actualul C.S.M.

Cum vedeti, pe viitor, regandita activitatea Inspectiei Judiciare?

Consider ca activitatea inspectiei judiciare trebuie eficientizata, in sensul de a se evita efectuarea unor controale si intocmirea unor rapoarte de sute si mii de pagini, dar care nu contin identificarea adevaratelor probleme din sistem si solutii concrete de rezolvare a lor. O solutie concreta pentru optimizarea rezultatelor obtinute prin intermediul inspectiei judiciare ar fi descentralizarea acesteia la nivelul curtilor de apel, astfel incat majoritatea inspectorilor sa-si desfasoare activitatea in teritoriu. Aceasta ar duce si la cunoasterea reala a problemelor din sistem cat si la o reactie imediata fata de acestea, nemaivorbind de faptul ca in aceasta modalitate s-ar reduce si cheltuielile necesare acestei activitati. De asemenea, cred ca acordarea de atributii presedintelui curtii de apel in ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor pentru abateri disciplinare minore ar fi o modalitate prin care, atat judecatorii cat si societatea civila, ar percepe reactia imediata a sistemului fata de abaterile de la normalitate.

Considerati ca trebuie reevaluata activitatea INM si trebuie modificata perioada de studiu de la doi ani la un an, prin cursuri de practica judiciara? E oportuna aceasta schimbare?

Nu consider ca reducerea perioadei de studiu este necesara, insa activitatea I.N.M. trebuie restructurata radical. Dupa cum am sustinut si in proiectul meu, consider ca cel putin doua treimi din perioada formarii initiale trebuie sa fie alocate practicii judiciare la instante si parchete. Bazandu-se pe reluarea materiilor din facultate, I.N.M. se prezinta acum ca o a doua facultate de drept. Nu cursuri de practica judiciara, ci practica judiciara efectiva nu numai la instantele mari, ci si la cele care functioneaza cu 2-3 magistrati.

In opinia dvs., se afla Justitia in continuare sub papucul Executivului? Ce propuneri ati avea daca ati ajunge membru in CSM?

In cei 14 de activitate ca judecator nu am simtit niciodata vreo presiune din partea executivului sau legislativului. Cred ca esenta statului de drept consta tocmai in echilibrul permanent al celor trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca, si ca eforturile nu trebuie orientate inspre izolarea vreunei puteri, ci spre mentinerea acestui echilibru. Singurul aspect prin care s-ar putea spune ca exista o subordonare a justitiei fata de executiv ar fi problema gestionarii bugetului, motiv pentru care sustin transferarea bugetului de la Ministerul Justitiei, nu la Inalta Curte de Casatie si Justitie ori la Consiliul Superior al Magistraturii, ci la Curtile de Apel, aceasta fiind singura modalitate prin care s-ar crea premisele unei adevarate descentralizari. De altfel, Curtile de Apel, cunoscand situatia locala concreta, pot gestiona mai eficient resursele.

Ce motiv aveti sa ajungeti in Consiliul Superior al Magistraturii?

Cred ca in ultimii ani, ca manager la Curtea de Apel Suceava am realizat destule lucruri care sa-i convinga pe colegi de capacitatea mea profesionala si sa ma sustina in demersul meu de a fi reprezentant al judecatorilor curtilor de apel, cu atat mai mult cu cat Curtea de Apel Suceava a avut un reprezentant in CSM si-n mandatul 2000-2004, care a facut cinste acestei institutii si care, desi are acelasi nume cu al meu, vreau sa se stie din capul locului ca nu exista intre noi nici un grad de rudenie. Totodata, propunerile si dezbaterile avute cu colectivul asupra necesitatii reformarii CSM si a celorlalte institutii juridice m-au facut sa cred ca am posibilitatea de a face transpune in fapte ideile pe care le am despre imbunatatirea sistemului judiciar.

Cititi aici proiectul de candidat la CSM al judecatorului Cezar Hincu.