Procurorul Oana Schmidt-Haineala, de la Parchetul Tribunalului Brasov (foto) a intrat in turul final al alegerilor CSM, care se va desfasura la 1 noiembrie 2010. Oana Schmidt-Haineala concureaza pentru postul din CSM rezervat procurorilor de pe langa tribunale, cu principalul sau contracandidat, veteranul membru al CSM Cristian Deliorga, dar si cu procurorul Stefan Crisu de la PTMB (a carui validare este incerta intrucat in CSM exista deja un membru din partea PTMB, a carui mandat va expira peste un an) si Ioan Marius Aron de la PT Sibiu. Procurorul Oana Schmidt-Haineala a raspuns intrebarilor noastre legate de candidatura sa.

Doamna procuror, in urma cu o luna, in primul interviu realizat cu noi, ati avut niste opinii de candidat care au starnit, prin franchete, o oarecare rumoare in sistem. De aceasta data, vrem sa atingem in discutie o singura problema: salarizarea magistratilor, o problema care nu demult aproape a impartit societatea romaneasca in doua curente de opinie. De ce exista unul puternic impotriva magistratilor?

Corect. Din pacate este corecta mentiunea dvs. si nu cred sa fi existat vreun coleg care sa nu se fi intrebat de unde si pana unde aceasta culpabilizare in corpore, mai ales cand a venit vorba despre nimic altceva decat de acordarea unor drepturi legale. Daca respectarea legii aduce dupa sine culpabilizarea unei categorii profesionale, inseamna ca, undeva, pe parcursul evolutiei societatii romanesti post-decembriste, ceva nu a functionat.

Plecand insa de la aceasta realitate si, mai ales, vazand vehementa opiniilor si curentului anti-magistrati, am realizat, in ce ma priveste cel putin, ca poate nu acesta este tipul de abordare pe care noi, magistratii, ar trebui sa il practicam. Poate ca este timpul sa fim nu neaparat pragmatici – pragmatic este un termen strain valorilor justitiei, ci mai degraba realisti.

Nimic mai adevarat decat sa sustii ca o salarizare decenta a magistratilor iti garanteaza independenta acestora, asa este, insa succesul transmiterii oricarui punct de vedere este conditionat de capacitatea receptorului de a intelege mesajul comunicat. Or, in ce ne priveste, ma intreb daca chiar trebuie sa ne mai imbatam mult singuri cu iluzia ca realizarea justitiei este prioritatea numarul 1 a clasei politice romanesti? Poate ca ar fi cazul sa realizam ca suntem chiar noi, magistratii, cei care trebuie sa fim parte a acestei schimbari de orientare, a acestei modernizari mult clamate a societatii romanesti. Daca ne consideram parte a elitei societatii romanesti, poate ar trebui sa facem si trecerea de la o categorie profesionala care pana in prezent s-a marginit sa solicite respectarea drepturilor sale legale la o categorie profesionala care sa poata fi considerata unul din motoarele transformarii societatii romanesti.

Interesanta perspectiva, insa, pragmatic – cum ati spus, ce este de facut in acest moment in problema salarizarii magistratilor?

Haideti sa va raspund la intrebare prin alta: ce s-a facut pana in acest moment in problema salarizarii? Si haideti sa recapitulam un pic: doi-trei ani de procese la nivel national in problema salarizarii magistratilor, fara ca ministerul sau Executivul, sau Legislativul, sau chiar societatea civila sa aiba cea mai mica reactie constructiva in solutionarea fenomenului; reactii post-factum la nivelul ministerului si Executivului, care au preferat sa adreseze efectul problemei, si prin ce – amanarea la plata a unor drepturi legale si culpabilizarea in piata publica a unei categorii profesionale pana la nivelul manipularii opiniei publice, si asta mai degraba decat sa abordeze fondul problemei, cauzata in primul rand nu atat de incoerenta legislativa cat, cred eu, de manipularea legislatiei astfel incat sa serveasca unor interese politice de moment in scopul influentarii si subordonarii actului de justitie. A urmat apoi aceasta criza economica ce s-a transformat intre timp intr-o poveste fara sfarsit, epopeea legii unice de salarizare, joaca cu procentele, ante-calculatii, calculatii si simulari in urma carora, nici nu se mai stie cum exact, ne-am intors in situatia in care magistratul roman este „beneficiarul” uneia dintre cele mai mici salarizari din Europa. Cam aici suntem acum, dupa o lupta de cel putin 3 ani. Si am vazut zilele acestea un ministru generos care ne prezenta posibilitatea generala a revenirii la salariile de dinaintea reducerilor de 25% ca si cum ar fi o concesie a Executivului in sensul unei cresteri salariale. De unde pana unde numai ei stiu... Realitatea este ca s-ar da inapoi o parte din ce se ia, nu se creste nimic!

Ne sunt familiare nu doar evolutiile recente in problema salarizarii, societatea cunoaste si simte efectele solutiilor de criza luate pana in acest moment de catre factorul politic, insa tot nu exista o solutie clara in problema salarizarii magistratilor. Dumneavoastra v-ati gandit la o solutie?

Da, asa este, auzim cu totii explicatiile Executivului potrivit caruia aceasta este limita salariala pe care economia romaneasca o poate suporta. Dar s-a intrebat cineva din Executiv cat au costat statul roman anii de procese cauzati de neaplicarea legislatiei, sau cat ne costa de fapt sa avem o justitie saraca? Isi permite Romania, chiar si dintr-o perspectiva pur economica, sa aiba o justitie saraca? Cu ce costuri? Am vazut ca unii dintre colegii mei au marsat pe ideea ca o salarizare decenta este singurul factor apt sa asigure independenta magistratului. Nu pot primi acest argument. Independenta nu este conditionata doar de factorul economic. A interpreta altfel inseamna sa abandonezi ideea de Justitie, si atunci mai bine lasam locul altora mai buni, mai frumosi si mai in ton cu coloraturile esichierului politic sau economic. Nu acesta este tipul de argument care sa serveasca cauzei noastre. Si atunci, daca ni se pare scump a ne plati magistratii in acord si proportional cu practica europeana raportata la conditiile din Romania, cat de scump este sa ne permitem sa nu o facem, cat ne costa haloimisul legislativ, cat ne costa condamnarile de la CEDO in probleme ce tin exclusiv de redactarea si evolutia, sau mai degraba involutia in timp a legislatiei noastre? Inca un aspect, din pacate omis in analizele CSM sau ale societatii civile din punct de vedere managerial, salarizarea este una din componentele de baza ale procesului de gestionare a resurselor umane, peste tot si nu doar in magistratura. Am vazut de curand un comunicat de presa al CSM potrivit caruia ar fi fost finalizata Strategia de Resurse Umane in domeniul magistraturii. Am cautat documentul la acel moment, nu l-am gasit, deci nu cunosc ce are actualul CSM in plan pe acest palier, si ma refer la nivel de document oficial, asumat ca atare. La fel cum nu cunosc ce planuri de viitor se fac cu privire la tinerii ce vor sa urmeze INM-ul si o cariera de magistrat dar par a nu putea depasi, in majoritatea lor covarsitoare, examenul de admitere la INM, ce s-a transformat mai nou intr-o tribuna de proclamare a propriei perfectiuni si a auto-suficientei profesionale de catre cateva personaje ce par a detine cheia cunoaterii absolute si totodata dreptul de a decreta ca doar 70 de examinati intrunesc acele criterii pe care ei le fixeaza a fi relevante. Sa nu fiu inteleasa gresit – si scoala romaneasca este departe de ceea ce a fost, insa a sustine ca producem generatii de ratati incapabili sa acceada in magistratura nu face decat sa alunge orice umbra de incredere cu privire la calitatile chiar persoanei in cauza. Este trist ca justitia a ajuns sa serveasca declaratiilor politice pentru uzul telespectatorului roman la ore de maxima audienta, este trist cum sistemul a ajuns sa se debaraseze de catre chiar cei ce l-au construit, si de aici si raspunsul meu – justitia romana va functiona atunci cand vom realiza ca alternativa nu este doar mai scumpa ci si nociva societatii romanesti, si nu trebuie sa reinventam roata, trebuie doar sa vedem cum fac toate tarile din jurul nostru. Si atunci nu vom mai avea nici serie multianuala de procese, nici Mecansim de Cooperare si Verificare care sa poate fi extrapolat asupra oricaror alte mecanisme europene de decizie in ce priveste Romania, va inceta si ura de clasa profesionala. Sunt insa politicienii nostri pregatiti sa gandeasca si in alti termeni decat urmatoarele 24 de ore? Noi magistratii suntem, dar mai trebuie sa existe si urechi care sa auda si minti care sa gaseasca solutii. Nu tine de mine sa dau vreo solutie, ar fi vorba-n vant, pentru ca eu nu am initiativa legislativa. Dar ca membru CSM voi putea face mai mult, pentru ca acolo, cand se vor discuta astfel de probleme, il voi avea fata-n fata pe ministrul Justitiei si acesta va trebui sa sustina mai departe ideile bune pentru sistem. Proiectul meu nu este doar un instrument de campanie si atat, iar obiectivele pe care le cuprinde sunt obiectivele mele de viitor. Sper ca numaratoarea voturilor sa fie pe masura valorii candidatilor care nu deraiaza de la ideile pe care le au acum, in favoarea interesului individual sau de grup dupa ce vor fi alesi.