Procurorul criminalist Stefan Crisu, de la Parchetul Capitalei (foto) are 40 de ani, a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti in 1994 si a inceput cariera ca procuror-stagiar la Parchetul Judecatoriei Sector 6. In 1997 a fost numit procuror criminalist la Parchetul Tribunalului Capitalei, functie pe care o detine si in prezent. O scurta perioada de timp a activat la Parchetul General, unde a fost delegat la Sectia de Anticoruptie, Urmarire Penala si Criminalistica. Stefan Crisu a pierdut alegerile pentru CSM de anul trecut intr-o maniera mai mult decat controversata. Anul acesta el candideaza pentru postul care va ramane liber in Consiliu dupa ce mandatul procurorului Bogdan Licu va inceta. Desi exista cinci candidati in tara pe palierul parchetelor de tribunale, mai mult ca sigur lupta decisiva se va da intre Stefan Crisu, Alexandra Sinc si Petre Voinescu, ultimul din ei fiind cel mai bine cotat in prezent in preferintele colegilor. Publicam in continuare interviul acordat pentru Lumeajustitiei.ro de candidatul Stefan Crisu.

Domnule procuror, este pentru a doua oara cand intrati in aceasta cursa pentru CSM. In vara anului trecut ati inregistrat un esec. De ce ati pierdut? A fost o cursa fair-play?

Primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ca toata competitia de anul trecut a fost cu totul lipsita de orice fair play si pana la urma deznodamantul era previzibil. Mai multe persoane imi spusesera inca dinainte de a-mi depune candidatura ca se stie deja CINE TREBUIE sa ocupe fotoliul respectiv in cadrul CSM. Am fost inlaturat din competitie fara sa pierd la vot. Am constatat ca ceea ce spusesem in toate intalnirile mele cu procurorii era cat se poate de real, iar fostul Consiliu avea mari probleme de legalitate. Cu o saptamana inainte de turul II al alegerilor, dupa ce castigasem alegerile preeliminare pe Parchetul Curtii de Apel Bucuresti si strabatusem toata tara pentru a arata colegilor care sunt obiectivele mele, prin Hotararea Plenului CSM am fost sters de pe buletinul de vot, considerandu-se ca de fapt nici nu aveam dreptul sa candidez. Impotriva hotararii Plenului am facut recurs la ICCJ. Pana la judecarea recursului, conform legii, recursul suspenda de drept hotararea atacata. Bineinteles ca n-a fost suspendata de catre membrii CSM. Mai mult decat atat, acestia s-au intrunit si au hotarat ca alegerile sa mearga mai departe, deci sa nu respecte legea. Fara a-si face nicio problema de constiinta. CSM a sustinut la acel moment, argument care a fost insusit si de catre instanta suprema, ca o candidatura pentru Consiliu nu este un act care sa priveasca drepturile sau cariera magistratilor. Si in momentul de fata eu consider ca acest rationament este profund gresit. Procesul a continuat la Curtea de Apel Bucuresti, ca urmare a trimiterii dosarului de la ICCJ. La CAB am avut parte de o experienta judiciara care demonstreaza ca multe critici adresate Justitiei sunt pe deplin intemeiate. La primul termen de judecata cauza s-a amanat cu toate ca eu nu eram in sala, cauza nefiind lasata la ordine. La al doilea termen de judecata, fiind pe lista de sedinta cu nr. 39 din 40 de dosare, pe la jumatatea sedintei de judecata am iesit din sala cateva minute ca sa raspund unui apel telefonic, dupa ce m-am intors am asteptat rabdator sa-mi vina randul, la ordine. Judecatorul a solicitat dupa dosarul nr. 38 dosarul nr. 40. M-am ridicat si i-am spus, ma scuzati, mai am si eu dosarul nr. 39, iar dansul mi-a replicat ca dosarul a fost amanat si ca nu are obligatia sa ma urmareasca daca plec la toaleta. Exact asa mi-a spus textual. In realitate, in cele cateva minute in care iesisem din sala, reprezentantul CSM, vazand iesire mea, a profitat si a cerut dosarul peste rand, iar judecatorul, desi trebuia sa respecte ordinea afisata, mai ales ca ma cunostea si ma vazuse in sala, a dispus amanarea. Deja dupa al doilea termen lucrurile erau clare, Senatul deja validase noii membri ai CSM. In final, dupa inca doua termene, motivarea CAB a fost ca nu am respectat punctul de vedere al CSM referitor la candidatura. Respectivul „punct de vedere” era un fax care se intitula chiar punct de vedere. Nu provenea nici de la Plenul CSM, nici de la vreo Sectie, ci de la Directia de Legislatie a CSM, fiind un act fara valoare juridica. Pot spune ca am pierdut procesul, deoarece instantele au considerat ca un act oarecare, repet, fara nicio valoare juridica, nu a fost respectat. Aceasta este in mare povestea candidaturii mele din 2010.

Veti avea anul acesta drept contracandidati pe Alexandra Sinc si Petre Voinescu. Amandoi v-au fost sefi. Ce atu-uri considerati ca aveti, tinand cont de experienta manageriala pe care unii ar putea s-o invoce, pentru a-i invinge la vot?

Cine cunoaste ce s-a intamplat in ultimii ani la Parchetul Capitalei stie cu siguranta ca aceasta experienta manageriala nu poate fi un atu, pentru ca ar fi dificil pentru oricare dintre ei sa o invoce. Eu consider ca in cazul in care exista candidaturi din partea unor conducatori de parchete, acestia trebuie sa-si asume cu ocazia alegerilor mai multe lucruri decat mine care am fost un simplu procuror. Si aici vorbim atat despre desfasurarea in sine a activitatii parchetului, cu bune si rele, cat si de o parte din solutii. Mai mult decat atat, apreciez ca nu este normal ca sa poti fi delegat in functii de conducere practic pe termen nedeterminat, pentru perioada de timp ce pot depasi un mandat de prim procuror obtinut in urma unui examen. Se cunoaste situatia de la Parchetul Tribunalului Bucuresti si, desi toti candidatii de anul trecut au promis ca vor incerca rezolvarea acesteia, dupa un an de zile nu s-a facut absolut nimic. CSM, in actuala componenta, si-a insusit un punct de vedere gresit dupa pararea mea, ca pana la solutionarea definitiva a dosarului penal privind posibila fraudare a examenului pentru postul de prim procuror al PTB, sa nu ia nicio masura, desi se putea separa latura penala de cea strict administrativa. Deci nu s-a vrut. Una din prioritatile in cazul in care voi ajunge membru al CSM va fi de incercarea de rezolvare imediata a acestei situatii incerte si daunatoare imaginii si bunului mers al institutiei in general. Nu este posibil ca de aproape patru ani cea mai importanta unitate de parchet din tara sa stea inca sub auspiciul interimatului la nivel de conducere. Cu toate acestea, apreciez rigurozitatea programului pe care l-a propus Petre Voinescu, si faptul ca este o persoana diplomata si care incearca sa rezolve cu bun simt toate situatiile delicate care apar.

Sunteti satisfacut de prestatia lui Bogdan Licu de pana in prezent in CSM? Ce credeti ca n-a facut si cum veti proceda dvs. daca ii veti lua locul?

Nici eu si nici colegii mei nu am fost satisfacuti de reprezentarea vreunuia dintre membrii fostului CSM. Atat colegului Licu, cat sa celorlalti le reprosam faptul ca au uitat de unde au plecat. Aceasta este lucrul pe care promit sa nu-l fac, pentru ca nu ma caracterizeaza. Stiu ca odata ajuns in CSM orice om este supus unor presiuni birocratice care il determina sa-si schimbe lista de prioritati. De cele mai multe ori scopurile initiale privitoare la imbunatatirea calitatii sistemului sunt inlocuite de satisfacerea unor interese sau nevoi personale. Ca reprezentant al PTB in CSM, referindu-ma strict la persoana domnului procuror Bogdan Licu, acesta ar fi putut si ar fi trebuit ca in aceasta perioada sa fie mult mai aproape de interesele procurorilor din cel mai important parchet de tribunal din tara.

Toti magistratii se plang de alesii lor in CSM, dar atat. De ce, atunci cand alegatorii constata ca un trimis al lor in CSM uita de promisiunile sale electorale si de interesele institutiei, nu recurg la instrumentul pe care il au la indemana si anume declansarea procedurii de revocare din functie? Exista o teama sau o delasare in intregul sistem judiciar?

La nivelul Parchetului Tribunalului Bucuresti noi chiar am incercat revocarea lui Bogdan Licu si a lui Cristian Deliorga. Dar procedura in sine a fost conceputa in asa fel incat, in realitate, este inaplicabila din cauza lipsei unor parghii clare, stabilite prin lege, care sa oblige toate unitatile de acelasi grad din tara, ca intr-un anumit termen sa se pronunte pe propunerile de revocare. CSM nu are initiativa legislativa, dar ar putea propune Ministerului Justitiei completarea Legii 317/2004 in sensul in care procedura de revocare sa fie simplificata, cu pasi exacti si termene clare, ca si la calendarul alegerilor.

Veti ajunge probabil in CSM si va veti lovi de lantul slabiciunilor, adica vi se va propune de catre colegii de Sectie sa-i ajutati la vot pe cazurile in care au ei interese, ca sa va serveasca la fel cand veti avea nevoie. E vorba de cunoscuta politica a intereselor de grup care se practica pe scara larga in CSM. Cum veti reactiona la propuneri de acest gen?

Ii cunosc de foarte mult timp pe cei care compun Sectia de procurori a CSM. Stiu ca au ajuns acolo pe baza experientei lor, si stiu ca in masura posibilitatilor se straduiesc atat cat este posibil sa faca ce este bine si corect pentru ca acest sistem lovit din toate partile si aflat in prezent aproape in stare de avarie, sa functioneze. Din acest punct de vedere sper sa nu fiu dezamagit si sa nu mi se intample aceste lucruri despre care faceti vorbire. Sunt un om care nu reactioneaza bine la acest gen de interventii.

O intrebare de final care iese din tipar: colegii din sistem va percep ca fiind un procuror boem, care s-ar plia perfect pe structura unor persoane ce fac parte actualmente din CSM, ba mai mult se considera ca ati face o buna echipa cu Cristi Danilet. E devarat?

Inca nu il cunosc personal pe domnul judecator Danilet. Dar sunt convins ca dansul, ca si majoritatea magistratilor din aceasta tara au auzit de mine cel putin din prisma multelor lucrari de specialitate pe care le-am publicat. Cred ca si acesta este un atu care ma recomanda pentru accederea in CSM. Cat priveste partea boema a personalitatii mele, acesta este un lucru relativ si tine mai mult de viata privata, de hobby-uri, de modul in care ma manifest in timpul meu liber, dar nu poti ca procuror criminalist cand instrumentezi cazuri de mare complexitate sa-ti permiti momente de slabiciune. Cat despre hobby-urile mele, acestea sunt cunoscute de colegi, imi place sa schiez, imi place sa fac scuba diving, am absolvit o scoala de muzica cu specializarea pian, imi place muzica clasica. Asta sunt eu.