Lumeajustitiei.ro lanseaza campania de prezentare a candidatilor inscrisi pentru alegerile CSM din 2011. Azi – judecatoarea Gabriela Victoria Birsan, presedinta Sectiei de Contencios-administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Absolventa a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, promotia 1979, Victoria Gabriela Birsan si-a inceput cariera de magistrat in februarie 1980 ca judecator la Judecatoria Sectorului 6. Doi ani mai tarziu a sustinut definitivatul, fiind clasata prima pe tara in sesiunea mai 1982. A continuat ca judecator la Judecatoria Sectorului 1, timp de 10 ani. Dupa 1990 a fost promovata vicepresedinte la Judecatoria Sectorului 6, iar apoi la Tribunalul Municipiului Bucuresti. La 1 iulie 1993 a fost promovata judecator la nou infiintata Curte de Apel Bucuresti unde, in scurt timp, a devenit inspector si a raspuns de activitatea instantelor judecatoresti din raza Curtii. Ca inspector a raspuns si de inregistrarea partidelor politice din Romania, putini fiind cei care cunosc faptul ca Victoria Birsan a decis desfiintarea Partidului Comunist Roman. A promovat ulterior ca judecator la Curtea Suprema de Justitie, la 29 februarie 2000 (in urma cu 11 ani). Din anul 2005 a fost numita presedinte al Sectiei de contencios-administrativ a ICCJ, functie pe care o detine pana in prezent. Victoria Birsan este detinatoarea diplomei de doctor onorific in Drept al Facultatii „New England Scool of Law of Boston” din SUA, titlu acordat in 1995 pentru „contributia ca judecator femeie la dezvoltarea practicii judiciare in Romania atat in regimul totalitar, cat si in cursul dezvoltarii democratice a tarii”. Aceasta distinctie i s-a acordat si ca urmare a interesului oficialitatilor americane fata de magistratul care a luat decizia desfiintarii fostului PCR. Gabriela Bictoria Birsan s-a remarcat in activitatea de presedinte a Sectiei de contencios a ICCJ mai ales prin preocuparea fata de gasirea unor mecanisme de asigurare a practicii unitare. Este casatorita de 31 de ani cu profesorul Corneliu Barsan - judecatorul roman la CEDO si are un fiu de 25 de ani, avocat de anul acesta in Baroul Francez. Publicam in continuare interviul acordat pentru Lumeajustitiei.ro de catre candidatul la CSM,  Gabriela Victoria Birsan.

Ce v-a determinat sa va inscrieti in cursa pentru CSM? Ce doriti sa schimbati in bine in functionarea Consiliului?

N-a fost o decizie usoara. Doresc clar sa-mi valorific crezul in ideea de justitie. Stiu ce ma departajeaza de ceilalti colegi ai mei cu care am intrat in competitie si sper intr-o lupta cu „arme egale”. Plec de la idea de judecator de cariera, care intr-un final isi propune ca tot ce a asimilat si a acumulat in decursul anilor sa aduca un plus sistemului. Pentru ca am trecut prin toate etapele profesionale in decursul celor 31 de ani de judecator consider ca la ora actuala sunt in masura sa identific probleme si sa pot gasi solutiile cele mai bune pentru sistem. Sunt insa constienta ca acest lucru nu pot sa-l realizez de unul singur, ci impreuna cu ceilalti care alcatuiesc organismul colegial al CSM-ului. Ca judecator mi-am realizat visul pe care il are orice magistrat, acela de a ajunge la jurisdictia suprema. Si imi doresc ca generatiile tinere de judecatori sa aiba acelasi vis, in conditiile in care Casatia este ceea ce am crezut si cred in continuare ca trebuie sa fie. Consiliul Superior al Magistraturii reprezinta organismul care prin atributiile constitutionale este chemat sa asigure echilibrul intre toate jurisdictiile, sa asigure independenta si impartialitatea judecatorului, care numai cu aceste garantii poate infaptui actul de justitie in limitele locului si rolului pe care magistratul il ocupa atunci cand e pus sa faca dreptate. Cea mai grava eroare facuta in ultimii sase ani, mai precis de la infiintarea CSM a fost aceea ca acest organism a fost plasat undeva deasupra autoritatii judecatoresti.

Pentru ce ratiuni credeti ca este gresita plasarea CSM deasupra autoritatii judecatoresti?

Pentru ca asa cum este definit si in doctrina, dar si in practica judecatoreasca, CSM este un organ al autoritatii judecatoresti, care se impune prin atributiile sale intre puterea judecatoreasca si puterea legislativa si executiva, tocmai pentru a asigura magistratului independenta si impartialitatea sa. CSM are atributii administrative si de jurisdictie disciplinara. Asa se explica faptul ca hotararile adoptate de CSM in materia jurisdictiei disciplinare, dar nu numai, sunt supuse controlului de legalitate la instanta de judecata.

Sunteti cunoscuta ca judecator care in solutiile pronuntate ati invocat inca de acum multi ani jurisprudenta CEDO. Pana nu demult, daca invocai in fata unei instante texte din CEDO riscai sa ofensezi. Cum vedeti dvs. aplicarea jurisprudentei CEDO de catre Justitia romana?

Este clar ca a fost un proces indelung de adaptare al judecatorului la cerintele Conventiei si nu ma feresc a spune ca a fost un proces indelungat de intelegere al notiunilor si termenilor din Conventie, dar judecatorul roman s-a convins ca de fapt Conventia este o lege care trebuie aplicata in acord cu legile nationale. Altfel spus, blocul de conventionalitate reprezinta pentru judecatorul roman temeiuri de drept care sunt invocate cel putin in ultimii ani exact ca temeiurile legilor nationale. In prezent, cu satisfactie pot sa va spun ca am citit hotarari judecatoresti ale colegilor de la instantele ierarhic inferioare cu motivari ample si complexe, care demonstreaza o intelegere atat a Conventiei, cat si a notiunilor cu care opereaza Conventia, deci implicit a jurisprudentei CEDO. Va marturisesc ca astfel de hotarari am citit chiar la rugamintea sotului meu, care cu bucurie constata acest lucru atunci cand avea de solutionat o sesizare a Curtii Europene cu privire la Romania. Si mai stiu ca nu o data, sotul meu a felicitat pe acei judecatori ale caror motivari l-au bucurat.

In activitatea dvs. de presedinte al Sectiei de contencios administrativ a instantei supreme aveti numeroase intalniri de lucru pe interpretarea si aplicarea practicii unitare. Nu e curios ca in 2011 in Justitia romana se mai vorbeste de practica unitara? Cum ar trebui aceasta inteleasa si aplicata?

Despre practica unitara se va vorbi cat timp va exista Justitia! Imaginati-va ce ar insemna un sablon in Justitie atunci cand vorbim de hotarari judecatoresti. Este motivul pentru care niciodata nu am agreat termenul de „practica uniforma”. Orice dispozitie legala suporta interpretari, ceea ce nu inseamna insa ca aceeasi dispozitie legala, in aceeasi problema de drept supusa judecatii, trebuie aplicata diferit. Ceea ce in momentul de fata este imperios necesar se refera la gasirea mecanismelor care sa conduca la pronuntarea unor solutii identice in aceeasi materie. Aici intervine rolul jurisdictiei supreme, care asa cum se retine in numeroase hotarari CEDO are drept menire reglarea divergentelor jurisprudentiale.

Considerati necesara adoptarea unei legi a practicii unitare? Dreptul nu ar fi trebuit sa fie o stiinta exacta?

Eu am facut cunoscut de la bun inceput ca in legislatia noastra se gasesc multe dispozitii care creaza mecanismele de care avem nevoie pentru unificarea practicii, dispozitii care presupun o implicare activa, constanta si permanenta a magistratului in cunoasterea jurisprudentei, in general, si in asumarea rolului ce-i revine, in special. In momentul de fata, vizavi de modul in care sistemul juridic este creat si functioneaza de atatia ani, o lege a practicii unitare nu numai ca este inaplicabila, dar ar duce la bulversarea sistemului, prin crearea unor institutii care se suprapun cu alte dispozitii legale, care converg spre acelasi scop. Consider ca despre acest subiect va putea vorbi mult mai mult colega mea, mai tanara judecatoare Mona Pivniceru. Personal nu pot fi acuzata ca nu imi doresc ca deziderat major gasirea celor mai bune solutii pentru unificarea practicii, deoarece, dupa cum bine stiti, am fost cea care am implementat astfel de mecanisme inca din anul 2005, mecanisme care au dat rezultat si dau in continuare si care au fost retinute ca atare si in Raportul intermediar de tara din iulie 2010.

Cand credeti ca mai are timp un judecator de la instantele inferioare, care este supraaglomerat la ora actuala cu mii de cauze anual, sa mai studieze toata jurisprudenta in materie si aplice solutia „unitara”?

Un judecator, daca este judecator si si-a inteles menirea, va gasi intotdeauna timp pentru a studia atunci cand este vorba de pronuntarea unei solutii. Dar, in aceasta profesie nu poti intra decat acceptand „anumite sacrificii” pe care insa eu spun ca trebuie sa le constientizezi inainte si nu dupa ce ai intrat in profesie.

Daca veti fi aleasa in CSM, ce prioritati aveti in vedere?

Cat priveste obiectivele pe care mi le-am propus ele se regasesc in extenso in proiectul intocmit odata cu depunerea candidaturii, dar ceea ce vreau sa precizez este ca obiectivele pe care mi le-am propus sunt atat din perspectiva calitatii mele de reprezentant al Inaltei Curti, cat si din perspectiva calitatii de membru al CSM, ca organism colegial. Ca atare, este evident ca prioritar este realizarea obiectivelor din perspectiva calitatii pe care o am in prezent, de judecator al Inaltei Curti, si tot atat de evident este ca ceea ce imi propun cu prioritate sa fac cunoscut, alaturi de colegii mei deja in CSM, este faptul ca acum, mai mult ca oricand, se impune a se depune toate eforturile si a se lua toate masurile necesare pentru readucerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie , ca jurisdictie suprema a statului roman, la rolul sau traditional si constitutional de prima instanta in ierarhia jurisdictiilor interne. Sub acest aspect, personal consider, ca de altfel multi dintre colegii mei, ca este absolut necesar sa depunem toate diligentele pentru promovarea unei legi proprii de organizare si functionare a Inaltei Curti. Si aici fac mentiunea ca o astfel de reglementare distincta a existat inca din anul 1861, mai precis de la infiintarea Casatiei prin legea ei de infiintare. Acelasi lucru a existat si ulterior anului 1989, dar din pacate, in prezent, o astfel de lege nu mai exista, si este si motivul pentru care jurisdictia suprema, din pacate, a fost intotdeauna privita in aceeasi ierarhie cu celelalte jurisdictii. Firesc ca readucerea Inaltei Curti, la locul sau cuvenit, presupune in mod necesar redobandirea de catre judecatorii instantei supreme a statutului de demnitate publica, statut care le era recunoascut in reglementarea anterioara.

Si o dorinta anume personala?

Daca e ceva ce-mi doresc cu adevarat este ca in cel mai apropiat viitor Inalta Curte – Casatia cum imi place s-o numesc – sa-si redobandeasca nu numai statutul, dar si sediul care a fost creat pentru ea de pe Podul Mogosoaiei: Palatul de Justitie. Vreau sa-mi inchei cariera de magistrat acolo unde am inceput-o, trecand prin „Sala pasilor pierduti.”

Aveti doi contracandidati in persoana judecatorilor Mona Pivniceru si Adrian Bordea. Ce atuuri credeti ca aveti in fata lor pentru a va convinge colegii ca dvs. sunteti cea potrivita sa-i reprezentati?

Pentru mine nu sunt contracandidati, sunt colegii mei. Adrian imi este coleg de facultate si chiar de promotie. Mona Pivniceru este un judecator pe care il cunosc de peste 20 de ani. Toti fiind judecatori la Inalta Curte, nu ne dorim decat acelasi lucru si anume sa reprezentam interesele Inaltei Curti si din acest punct de vedere nu pot vorbi despre atuuri care sa-mi fie in favoare si doar eventual, despre ce anume ne departajeaza, raportat la experienta noastra ca judecatori. Eu personal sunt judecator de 11 ani la Inalta Curte, am coordonat activitatea unei sectii de peste cinci ani si cred ca sunt in masura sa identific, prin prisma experientei mele si in acelasi timp sa pun in practica, doleantele si tot ce-si poate dori in prezent un judecator de casatie in raport de conditiile in care si-a desfasurat activitatea.

* Cititi aici proiectul de candidat la CSM al judecatoarei Gabriela Victoria Birsan!