Intr-o lucrare postata pe http://www.dntb.ro/sfera/62/maican_p56-63.htm, intitulata „Securitatea post-tranzitie” candidatul la CSM Ovidiu Maican (sustinut de Monica Mocovei, via Traian Basescu si mar al discordiei in PDL din cauza caruia – din informatiile noastre - se blocheaza si acum votarea membrilor societatii civile in Consiliul Superior al Magistraturii) critica activitatea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, institutie pe care chiar Traian Basescu o conduce: ”Comunitatea serviciilor secrete romane este condusa de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, care este practic incontrolabil.

Activitatea Consiliului nu este controlata de Parlament in nici un mod. S-a afirmat ca acest Consiliu este similar Consiliului Securitatii Nationale (National Security Council - NSC) din Statele Unite. In realitate, diferentele sunt esentiale. In primul rind, activitatea NSC este condusa de un consilier pentru probleme de securitate nationala, iar rolul sau este doar de a-l sfatui pe Presedinte, si in nici un caz de a emite vreun fel de dispozitii. In contradictie cu atributiile NSC, dispozitiile CSAT 'sint obligatorii pentru toti cetatenii tarii'. In acelasi timp, CSAT isi desfasoara activitatea in baza unui regulament propriu, nestiut de nimeni”.

Maican stie multe despre aparare, servicii secrete, ceea ce ne face sa credem ca mai bine ar fi fost sustinut de Freedom House sa plece prin vreo misiune NATO sau sa fie sef prin SRI decat sa vina la Consiliul Superior al Magistraturii. Nu stim insa daca Traian Basescu cunoaste opiniile lui Ovidiu Maican legate de CSAT si modul in care conduce presedintele din acest varf al piramidei. Maican afirma, in continuarea lucrarii sale, urmatoarele:

”Ca o completare la aceste stari anormale de lucruri, toate serviciile secrete sint considerate parti componente ale sistemului national de aparare, ceea ce este anormal intr-o tara democratica, unde se face o distinctie neta intre apararea nationala (cu structuri militare) si siguranta nationala (care presupune servicii civile). Mai mult, in tara noastra aria de cuprindere a "fortelor armate" este largita excesiv si nejustificat, la fel ca in statele totalitare sau in unele state autoritare. in statele democratice, conceptul de "forte armate" fie se refera numai la armata regulata (tarile anglo-saxone, cele nordice si Germania), fie cuprinde si o "politie militarizata" (separata insa de politia obisnuita), care este subordonata Ministerului Apararii sau Ministerului de Interne sau are dubla subordonare (Gendarmerie in Franta, Belgia, Olanda, Austria, Carabinierii in Italia, Guardia Civil in Spania etc.). Pina in 1947, Romania a adoptat cel de-al doilea model. Tot CSAT stabileste, fara aprobarea Parlamentului, organizarea, structura, efectivele si regulamentele de functionare ale institutiilor implicate in apararea sigurantei nationale. intrucit toate aceste institutii sint sustinute din bani publici, normal ar fi ca efectivele sa fie publice. Din cele 8 servicii secrete, doar 4 exista in baza unei legi (SRI, SIE, SPP si STS), despre celelalte nestiindu-se mai nimic. De exemplu, in Legea 40/1990 privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne si in HG nr. 769/1991 nu se spune absolut nimic despre UM 0215. in Legea 41/1990 referitoare la organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale nu se pomeneste nici un cuvint despre cele doua servicii secrete militare. In Legea de organizare a SRI nu se specifica daca acest serviciu secret isi desfasoara activitatea in interiorul sau in afara granitelor tarii. Art. 13 al Legii Sigurantei Nationale spune ca autorizarea arestarilor, perchezitiilor si a altor acte referitoare la siguranta nationala se efectueaza cu aprobarea procurorilor. Numai ca nu este vorba despre procurori competenti teritorial sau material (cum ar fi normal), ci de procurori anume desemnati de Procurorul General, care si el la randul lui este numit de Presedintele tarii. Astfel, Presedintele isi poate utiliza prerogativele pentru a controla activitatea acestor procurori in a-si inlatura adversarii incomozi, fara a fi controlat de cineva. Aceasta lacuna, coroborata cu faptul ca CSAT este condus tot de catre Presedinte, poate duce la transformarea serviciilor secrete in politii politice intr-un mod legal. Nici o lege nu specifica cine poate face arestari in domenii legate de siguranta nationala.Mai mult, numai despre doua servicii secrete stim pe ce teritoriu isi desfasoara activitatea (SIE si SPP).Toate aceste neclaritati si lacune duc la o concurenta acerba intre cele opt servicii secrete, cu consecinte negative asupra eficientei lor.O alta anomalie din domeniu este si subordonarea Brigazii antiteroriste SRI-ului. Prevenirea si combaterea terorismului este o problema mult prea complexa pentru ca principala formatiune specializata in domeniu sa fie subordonata unui singur serviciu militarizat. Pe linga Brigada Antiterorista a SRI mai exista formatiuni antiteroriste apartinind Politiei, Jandarmeriei (adica, Ministerului de Interne), Politiei Militare din cadrul Ministerului Apararii Nationale, precum si divizia de interventie antiterorista a SPP. In nici o tara civilizata din lume nu exista aceasta situatie. in aceste tari, formatiunile antiteroriste sint subordonate fie Ministerului de Interne, fie Ministerului Apararii.Vom da si aici citeva exemple din tarile civilizate. In Marea Britanie, formatiunile antiteroriste sint subordonate Ministerului Apararii (SAS si alte formatiuni mai mici) si Ministerului de Interne (formatiunea D 11 a Politiei Nationale sau Scotland Yard si E 4 Alpha, care se ocupa de terorismul din Irlanda de Nord). In Franta, exista GIGN (Groupe D’intervention de la Gendarmerie Nationale) in cadrul Ministerului de Interne, iar Ministerul Apararii are si el unitati similare (Regimentul 2 Strain de Parasutisti, Regimentul 13 de dragoni-parasutisti, regimentul 6 de infanterie marina).In Germania, unitatile antiteroriste apartin fie direct de Ministerul Federal de Interne (CSG - 9 sau Grupul Special de aparare al Frontierei 9), fie de politiile landurilor sau oraselor (Mobile Einsatz Komando - MEK sau Speziale Einsatz Komando - SEK). Statele Unite ale Americii au servicii antiteroriste care actioneaza fie pe teritoriul national, fie in strainatate. Pe teritoriul american intervin unitatile SWAT (Special Warfare Antiterorist Team), existente in cadrul FBI (parte componenta a Ministerului Justitiei) sau al politiilor statelor si ale marilor orase. In afara teritoriului SUA actioneaza numai Delta Force din cadrul Ministerului Apararii. Subordonarea formatiunilor antiteroriste fata de serviciile secrete exista numai in Rusia. La fel de ciudata este si includerea SPP in cadrul institutiilor cu atributii in domeniul sigurantei nationale. In tarile civilizate, serviciile de protectie a personalitatilor au atributii contrainformative foarte mici si sunt subordonate de obicei Ministerelor de interne, in marea lor majoritate fiind demilitarizate (Special Branch of Scotland Yard in Marea Britanie, GSG-9 in Germania, Garda Republicana in Franta, parte componenta a Jandarmeriei, adica a Ministerului de Interne, Secret Service in SUA, care apartine de Ministerul de Finante, Shin Beth in Israel, Regimentul de Cavalerie al carabinierilor in Italia, subordonat Ministerului de Interne). La noi, SPP este o structura militara si se subordoneaza direct CSAT. Dupa cum se observa, in tarile democratice si civilizate, comunitatea serviciilor secrete este organizata dupa anumite principii generale. Exista un serviciu de informatii sau spionaj, care actioneaza numai in afara teritoriului national (MI 6 in Marea Britanie, CIA in SUA, BND in Germania, DGSE in Franta, Mossad in Israel), o politie de siguranta care ajuta serviciul de contrainformatii, efectuind arestarile, perchezitiile si alte operatiuni (Special Branch of Scotland Yard in Marea Britanie, FBI in SUA, BKA in Germania, Renseignement Généraux in Franta, Reshud in Israel), un serviciu de spionaj stiintific (NSA in SUA, Lekem in Israel etc.), precum si servicii secrete militare. In ceea ce priveste serviciile secrete militare (cu sectiile lor de informatii si contrainformatii), exista doua modele de organizare a lor. Primul model, cel francez (preluat si in Romania, Rusia, Israel etc.) presupune includerea in aria de activitate a tuturor celor trei categorii de arme (armata de uscat, aviatia si marina), pe cind modelul anglo-saxon creeaza servicii secrete militare pentru fiecare dintre cele trei categorii de arme. in mod evident, panorama romaneasca nu este aceasta, ea apropiindu-se mult mai mult de modelul rusesc, totalitar, lucru care ar trebui sa dea de gindit actualei coalitii guvernamentale, care inca se mai mira de esecul stradaniilor romanesti de aderare la NATO si UE. Mai mult ca sigur ca si actuala structura a serviciilor noastre secrete este un motiv, un motiv nedeclarat oficial de catre factorii de raspundere vestici, dar care trebuie intuit de conducatorii tarii noastre. Din pacate, Legea privind organizarea si functionarea Serviciului de Informatii Externe (votata pe 22 decembrie 1997) are aceleasi carente ca si legile din domeniul sigurantei nationale votate in perioada guvernarii Iliescu, fiind o continuare a viziunii sovietizante in domeniul serviciilor secrete. Astfel, SIA este in continuare o structura militara, facind parte din sistemul national de aparare (art. 2). Art. 9 ne spune ca acest serviciu isi desfasoara activitatea si in conformitate cu "regulamentele militare" (prevedere inexistenta in cazul unui serviciu similar din tarile UE). Pentru a reforma comunitatea romaneasca a serviciilor secrete ar fi bine ca factorii nostri de decizie sa studieze situatia existenta in alte tari pe care domniile lor le invoca mereu drept exemplu (exemple pe care insa nu le urmeaza) sau sa studieze carti precum Consilier de taina al puterii, decit sa se lamenteze despre anii petrecuti in inchisori sau sa discute despre Constitutia din 1923 (un cliseu prea des repetat) sau sa participe la slujbe religioase pur formale. Reformarea serviciilor secrete este esentiala pentru crearea unei democratii stabile si a unei societati civile cu adevarat libera. Daca nici in acest domeniu nu ne vom scutura de pasivitatea si contemplatia mioritica (stupide in actualul context intern si international), vom ramine din nou in orbita Estului si din acest punct de vedere si, poate, vor reinvia 'vremurile bune', cind ne uitam atent in jur inainte de a susoti pe la cozi". (autor Ovidiu Maican – absolvent al Facultatii de Drept, Universitatea Bucuresti. Doctorand in drept. Asistent universitar la catedra de Drept a Academiei de Stiinte Economice Bucuresti).