Art. 438 alin.(1) pct. 8 C.p.p.: „Recursul in casatie – Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri (...) in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal” este articolul din Codul de procedura penala care permite crearea unei falii uriase in sistemul judiciar intre procurori si persoanele condamnate, prin acordarea unui avantaj urias anchetatorilor in detrimentul drepturilor acuzatilor, care sunt vaduviti de accesare unei cai de atac extraordinare destinate practic doar procurorilor. Art. 438 alin.(1) pct. 8 C.p.p. face totodata obiectul a zeci de dosare pe care Curtea Constitutionala a Romaniei refuza sa le puna in dezbatere si sa le solutioneze cu cereritate, taragandand cauzele avand acest obiect de mai bine de doi ani, desi caracterul de urgenta este evident. Or astepta, probabil, judecatorii CCR ca autorii exceptiilor ne neconstitutionalitate sa iasa din puscarii pentru ca cererile cu care au fost investiti sa nu mai aiba relevanta.

Legiuitorul a prevazut ca o instanta ar putea „doar in mod gresit” sa dispuna incetarea procesului penal, omitand posibilitatea ca o instanta in mod gresit nu a dispus incetarea procesului penal!

In prezent, pe masa CCR zac nu mai putin de 27 astfel de dosare care au ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a art. 438 alin.(1) pct. 8 C.p.p. in care se arata ca, in cazul unui recurs in casatie, doar procurorul poate poate declara recurs in casatie sub aspectul gresitei incetari a procesului penal, putand obtine astfel intr-o cale extraordinara de atac o solutie de desfiintare a unei hotarari definitive (pentru o eroare de judecata), in timp ce condamnatul este privat de exercitarea acestei cai de atac care ar permite reanalizarea incidentei cauzei de incetare a procesului penal, pentru ipoteza in care instanta de apel in mod gresit nu a dispus incetarea procesului penal.

Este asadar evident ca in forma actuala art. 438 alin.(1) pct. 8 C.proc.pen. nu prevede posibilitatea atacarii cu recurs in casatie si gresita nedispunere a incetarii procesului penal, legiuitorul instituind parca aceasta calea de atac a recursului in casatie exclusiv in defavoarea condamnatului si in favoarea parchetului.

La unison, din datele pe care le avem, in exceptiile de neconstitutionalitate existente la CCR s-a reclamat faptul ca in forma in care este prevazut in prezent art. 438 alin.(1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 (Codul de procedura penala) sunt incalcate dispozitiile art. 1 alin.(3) din Constitutia Romaniei, referitoare la statul de drept in componenta sa privind garantarea drepturilor cetatenilor; dispozitiile art. 16 din Constitutia Romaniei, care consacra Egalitatea in drepturi si dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei, care consacra Accesul liber la justitie.

CCR tine dosare in faza de raport de 4 ani

Lumea Justitiei supune atentiei aceasta speta, astfel cum a facut-o si in trecut, solicitand Curtii Constitutionale a Romaniei sa solutioneze in termene rezonabile aceste cauze care au un impact major asupra vietii a sute de oameni, care stau in prezent in puscarii, fara posibilitatea de a accesa aceasta cale extraordinara de atac, aflandu-se in situatia in care o instanta de apel nu a dispus incetarea procesului, desi trebuia sa o faca.

Avem informatii ca este o cutuma la CCR ca dosarele sa zaca sub dosurile judecatorilor constitutionali cu anii, in acest sens fiind exemplele judecatoarei Livia Stanciu, care tine in faza de raport dosare inca din 2020, sau ale judecatoarelor Simina Tanasescu si Iuliana Scanteie, care inca din 2019 se chinuie sa emita rapoarte pe dosarele cu care au fost investite. Asa cum avem cunostinta si de faptul ca exista dosare care, odata trecute de anii din faza de raport, stau de mai bine de un an si doua luni in pronuntare, judecatorii neconstitutionali nereusind sa ajunga la un consens cu privire la solutia ce ar trebui pronuntata.

Este oare firesc sa se intample asa? Evident ca nu, mai ales cand vorbim despre solutii ce ar putea schimba cursul vietii unor oameni, care de multe ori ajung in situatia de a fi incarcercati fara a putea avea acces la aceleasi drepturi la care au si procurori in caile extraordinare de atac.

CCR cunoaste problema, dar argumenteaza greu 

Mai grav este faptul ca pe acest articol chiar judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie au admis ca este unul neconstitutional. Ba mai mult, exista hotarari ale Curtii Constitutionale a Romaniei in care insasi CCR recunoaste ca art. 438 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura penala este lipsit de simetrie, in sensul ca nu poate fi invocata prin recurs in casatie posibilitatea ca judecatorul in mod gresit nu a dispus incetarea procesului penal, ci doar ipoteza in care "in mod gresit a fost dispusa incetarea procesului penal". Este vorba despre Decizia nr. 120/2022 a CCR in care judecatorii constitutionali au apreciat ca se impune ca Legiuitorul sa revina asupra acestui articol pentru a include si aceasta prevedere!

„Ipoteza invocata de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate nu se regaseste, in prezent, printre cazurile in care poate fi invocat recursul in casatie, intrucat art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura penala vizeaza, in mod expres, doar ipoteza dispunerii in mod gresit a incetarii procesului penal, nu si solutia simetrica a gresitei nedispuneri a incetarii procesului penal. In aceste conditii, Curtea a retinut ca reglementarea acestei din urma solutii ar putea constitui obiectul unei viitoare interventii legislative a Parlamentului asupra prevederilor art. 438 din Codul de procedura penala sau ar putea face obiectul unei viitoare analize de constitutionalitate a dispozitiilor legale anterior mentionate”.

ICCJ a conchis: este neconstitutional

Relevanta in acest context este si pozitia unui judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, investit cu cererea de exceptie de neconstitutionalitate a art. 438 alin.(1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 (Codul de procedura penala) a apreciat ca exceptia este invocata, opiniand ca articolul supus testului constitutionalitatii este neconstitutional: „(...) Opinia Judecatorului de filtru din cadrul Inaltei Curti, exprimata in temeiul art. 29 alin. (4) teza I din Legea nr. 47/1992, este in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura penala, invocata de recurentii inculpati in prezenta cauza, este intemeiata, prevederile legale mentionate fiind neconstitutionale in raport cu dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (3) si art. 24 alin. (1) din Constitutia Romaniei”.

Asadar, in fata acestor realitatii, ce au de gand sa faca judecatorii CCR, sa stea la program si sa astepte leafa, sau sa lucreze efectiv dosarele?

Iata ce prevede Decizia CCR nr. 120/2022 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala, in interpretarea data prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala:

„Cauzele de incetare a procesului penal sunt, conform art. 396 alin. (6) din Codul de procedura penala, cele prevazute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din acelasi cod, respectiv: lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. e) ]; a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica [art. 16 alin. (1) lit. f)]; a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii [art. 16 alin. (1) lit. g)]; exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege [art. 16 alin. (1) lit. h)]; exista autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i)]; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [art. 16 alin. (1) lit. j)]. Avand in vedere natura cauzelor de incetare a procesului penal anterior enumerate, orice gresita apreciere a instantei cu privire la incidenta acestora constituie o greseala de drept, ce implica reevaluarea fondului hotararii judecatoresti astfel pronuntate.

De asemenea, Curtea a retinut ca, spre deosebire de ipoteza anterior invocata, omisiunea instantei de a se pronunta cu privire la incidenta unei cauze de incetare a procesului penal reprezinta o eroare de procedura, in acest caz instanta neanalizand aspectele ce ar putea determina o solutie de incetare a procesului penal. Asa fiind, Curtea a constatat ca invocarea de catre persoana condamnata a unei cauze de incetare a procesului penal, care ar fi existat la data pronuntarii hotararii judecatoresti definitive de condamnare si asupra careia instanta de apel s-a pronuntat - si nu doar a incidentei in cauza in care persoana a fost condamnata a unei cauze de incetare a procesului penal asupra careia instanta de apel a omis sa se pronunte - presupune o critica a rationamentului judiciar facut de instanta de apel cu privire la cauza de incetare a procesului penal invocata de persoana condamnata, cauza analizata cu prilejul solutionarii apelului, si, implicit, o reevaluare a fondului cauzei, prin invocarea unei cai extraordinare de atac, ceea ce ar transforma contestatia in anulare intr-un apel deghizat.

Avand in vedere diferentele dintre calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare si cea a recursului in casatie, Curtea a retinut ca o asemenea eroare juridica (constand in faptul ca instanta s-a pronuntat gresit cu privire la lipsa incidentei unei cauze de incetare a procesului penal) ar putea fi indreptata, eventual, pe calea recursului in casatie, aceasta fiind calea de atac reglementata de legiuitor in scopul indreptarii erorilor de drept comise cu prilejul judecarii apelului. spre deosebire de aceasta, incidenta unei cauze de incetare a procesului penal asupra careia instanta de apel a omis sa se pronunte va fi invocata pe calea contestatiei in anulare, care are ca scop indreptarea unor erori de procedura care nu au putut fi inlaturate pe calea apelului.

Curtea a observat insa ca ipoteza invocata de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate nu se regaseste, in prezent, printre cazurile in care poate fi invocat recursul in casatie, intrucat art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura penala vizeaza, in mod expres, doar ipoteza dispunerii in mod gresit a incetarii procesului penal, nu si solutia simetrica a gresitei nedispuneri a incetarii procesului penal. In aceste conditii, Curtea a retinut ca reglementarea acestei din urma solutii ar putea constitui obiectul unei viitoare interventii legislative a Parlamentului asupra prevederilor art. 438 din Codul de procedura penala sau ar putea face obiectul unei viitoare analize de constitutionalitate a dispozitiilor legale anterior mentionate.

Curtea a constatat ca omisiunea instantei de a se pronunta asupra unei cauze de incetare a procesului penal poate face obiectul caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare, prevazuta la art. 426 lit. b) din Codul de procedura penala, pe cand solutia gresitei nedispuneri a incetarii procesului penal, in situatia in care instanta, in mod eronat, a constatat lipsa incidentei unei cauze de incetare a procesului penal, nu face obiectul de reglementare al textului criticat. Cu toate acestea, avand in vedere natura institutiei recursului in casatie, gresita pronuntare a instantei cu privire la lipsa incidentei unei cauze de incetare a procesului penal este necesar a fi reglementata la art. 438 din Codul de procedura penala.”

Iata ce prevede Decizia nr. 453/2020 a Curtii Constitutionale a Romaniei:

„Referitor la recursul in casatie, prin Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.000 din 18 decembrie 2017, paragrafele 19 si 24, Curtea a retinut ca scopul acestei cai extraordinare de atac este acela de a indrepta anumite erori grave de drept comise la judecarea apelului.

Referitor la obiectul acestei cai extraordinare de atac, Curtea a constatat ca pot fi atacate cu recurs in casatie numai hotarari penale definitive prin care s-a solutionat fondul cauzelor. Potrivit solutiilor prevazute la art. 448 din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie, admitand recursul in casatie, caseaza hotararea atacata si, dupa caz, in functie de motivul invocat, desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata, sau poate dispune rejudecarea de catre instanta competenta material sau dupa calitatea persoanei, fiind evident ca si in aceasta din urma situatie sentinta data cu incalcarea normelor privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei este desfiintata in recurs. Asadar, pe calea recursului in casatie se asigura verificarea legalitatii unor hotarari penale definitive - prin raportare la cazurile de casare expres si limitativ prevazute de lege - ca garantie a efectivitatii principiului legalitatii procesului penal.”