Si acum sa ne uitam la ce spun statisticile - nu altele decat cele ale BNR, parohul sistemului bancar – despre evolutia expunerilor financiare straine in Romania. Dupa acordul de la Viena din perioada crizei economice – prin care principalele banci straine din Romania se obligau sa nu-si reduca brusc expunerea pe Romania, pana cand banii intrati prin imprumutul de la FMI preluau finantarea din piata pe seama statului roman – respectivele banci au redus, prin asa-numita „dezintermediere”, cu vreo 16-17 miliarde euro aceasta expunere, adica aproape exact la concurenta sumei din imprumut. Mai mult, arhicantatele investitii directe straine, de la intrari de aproape 10 miliarde euro in 2008 au coborat la intrari anuale de 4-5 miliarde euro in 2017-2019. Iar din acestea cele in sectorul financiar practic au incetat, stocul lor, ce atinsese 10 miliarde euro in 2008, nemaifiind alimentat de noi intrari si devenind chiar si mai mic (9,3 miliarde euro) in 2018. Datoriile bancilor straine din Romania (care detin controlul in sistemul bancar) catre bancile-mama din Occident, care ajunsesera la 25 miliarde euro in 2008, au fost reduse – prin aceeasi operatiune de „dezintermediere” – la 8 miliarde euro in 2019. Iar depozitele straine in bancile din Romania aproape au disparut: erau de circa 9 miliarde euro in 2011, prabusindu-se acum la 0,6 miliarde euro. In conformitate cu obiectivele „dezintermedierii”, a avut loc si retragerea bancilor straine din Romania din finantarea economiei: raportul credite/depozite reprezenta 122% in 2008, dar mai reprezinta astazi doar 74%. Ceva mai clar nu poate exista!

Toate acestea sunt in linie cu inaintarea procesului de asezare a Romaniei intr-o matrice coloniala si inca intr-una de tip special. Punand mana pe activele strategice si parghiile strategice (resursele subsolului, distributii de energie, banci, industrii, telecomunicatii, retail si, tot mai mult, paduri si pamanturi agricole) capitalul strain a preluat nu doar controlul economic (si deci politic) in Romania, dar, mai mult si intr-o maniera aparte, si-a constituit in Romania o economie proprie decupata din Romania si decuplata de Romania, care functioneaza separat de ceea ce a mai ramas la capitalul autohton, respectiv de economia careia i se poate atribui calificativul de „romaneasca”.

Romania nu este de fapt o piata (in sens economic), ci doar un teren de lucru (in sens strict teritorial) pentru capitalul strain implantat in Romania.

Este un cadru ideal pentru a functiona dupa preceptul capitalist: profituri maxime cu cheltuieli minime. Din ce in ce mai mult, profiturile se pot maximiza fara noi investitii. Nu este de mirare ca investitiile straine noi tot scad. Nu este nevoie de o expunere financiara prea mare pe acest teren: te poti descurca, ba chiar foarte bine, cu o tot mai mica expunere financiara. Daca a fost nevoie de o expunere mai mare la un moment dat pentru a pune mana pe teren, „dezintermediezi” si iar „dezintermediezi” apoi. Ceea ce se intampla de ani si ani.

Cititi mai multe in Romania Libera.