La mult timp dupa ce am solicitat insistent crearea unei scheme de ajutor pentru jurnalisti si pentru casele de presa, prea tarziu, Ludovic Orban a decis ca Guvernul sa le arunce jurnalistilor o ciozvarta. Aparent, suma pusa in joc pare impresionanta. 200 de milioane de lei. Dar numai aparent.

Din capul locului fac afirmatia, pe care urmeaza sa o sustin, ca aceasta nu este o schema de ajutor. Este o operatiune prin care Guvernul incearca sa cumpere bunavointa presei. Oferind acolo unde doreste si numai acolo unde doreste contacte de publicitate.

Prin care, vezi Doamne, urmeaza sa fie mediatizate masurile luate in combaterea pandemiei. De aceste contracte de publicitate vor beneficia, cu cateva exceptii, televiziunile si casele de presa, ale caror politici editoriale sunt favorabile sau cel putin convenabile PNL-ului. Sunt deci bani publici care urmeaza sa fie cheltuiti in scopuri politice.

Daca Guvernul si doar Guvernul, nu si partidul si-ar fi pus vreodata problema intaririi frontului anti-pandemie printr-o mediatizare inteligenta, sustinuta si convingatoare a masurilor pe care le iau institutiile statului si a masurilor pe care trebuie sa le ia fiecare cetatean in parte, atunci aceste contracte de publicitate ar fi fost initiate si incheiate nu acum, cand ne aflam pe asa-numitul platou al epidemiei, urmand sa aiba loc curba descrescatoare, ci de la bun inceput. Atunci cand ofensiva mediatica ar fi putut sa aiba eficienta maxima. Prin urmare, motivul real este altul. Este altul decat cel enuntat. Este altul decat intentia de a ajuta presa aflata in dificultate.

Intre timp, in Romania sunt sute de ziare, in special locale, care nu se mai tiparesc. Multe dintre retelele de distributie au dat faliment. Sau sunt aproape de faliment. Tipografiile si-au oprit si ele activitatea. Redactiile s-au pulverizat. Ziaristii au plecat acasa. Si unii dintre ei incearca sa se adapteze facand presa electronica. Pentru care insa nu primesc niciun ban.

Casele de presa care au mai ramas si ziaristii care incearca sa supravietuiasca din aceasta meserie, sunt tot mai usor de cumparat. Pretul activitatii lor a scazut exponential, pe masura ce familiile pe care le intretin se lupta din ce in ce mai greu sa supravietuiasca. Presa in ansambul ei reprezinta un important serviciu de interes public. Ea este indispensabila unei societati normale la cap. In statele Uniunii Europene, una dintre primele griji ale Guvernelor, pe langa cele de sanatate publica, a fost elaborarea si implementarea unor scheme financiare, prin care acest serviciu public sa poata supravietui si traversa cu bine criza economica.

Ce ar fi presupus in Romania o asemenea schema? Raspunsul este simplu de dat. La fel cum medicii din prima linie si ceilalti membri ai personalului medical primesc in aceasta perioada venituri suplimentare, prin intermediul Ministerului Muncii s-ar fi putut rezolva problema extrem de simplu, prin listarea celor cateva mii de jurnalisti activi si finantarea acestora de la buget, pentru o perioada rezonabila de timp.

In felul acesta, ziaristii si-ar fi putut mentine independenta fata de patronii lor, si asa pusa in ultimii ani la grea incercare. Aceeasi schema ar fi trebuit sa vizeze in mod direct si casele de presa, care inca isi mai desfasurau activitatea in intreaga tara la declansarea pandemiei si, respectiv, a crizei economice. Proportional cu numarul de cititori sau de telespectatori sau de ascultatori, casele de presa ar fi putut fi in mod direct finantate de catre Guvern. In baza unei liste cat se poate de transparente. Si nu in functie de alte criterii. Dar nu s-a intamplat asa.

Guvernul Orban incearca sa cumpere politic presa. Atata presa cata a mai ramas. Incearca sa castige bunavointa unor patroni de presa. Cu zaharelul intr-o mana si cu biciul in cealalta, face mai mult decat tentativa de a castiga bunavointa unor case de presa. Intentioneaza sa le dreseze. Sa le captureze. Sa le tina prizoniere.

sursa:corectnews.com