Primarul Timisoarei, USR-istul Dominic Fritz (foto 1), reclama ca fapta de conflict de interese nu este definita suficient de precis, lasand loc la abuzuri din partea Agentiei Nationale de Integritate.

Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate incheierea din 20 ianuarie 2025, emisa in dosarul nr. 924/59/2024, prin care judecatoarea Mihaela Roibu (foto 2) de la Curtea de Apel Timisoara i-a admis edilului atacarea la Curtea Constitutionala a Romaniei a urmatoarelor pasaje legale:

- art. 228 alin. 1 lit. b din Codul administrativ: „Alesul local aflat in conflict de interese in conditiile prevazute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, are obligatia sa se abtina de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la incheierea sau participarea la incheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru: (...) orice persoana fizica sau juridica fata de care alesul local are calitatea de debitor al unei obligatii”;

- art. 25 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative (pe scurt: Legea ANI): „Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din functie ori, dupa caz, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective”.

Cum s-a ajuns aici

Este vorba despre cauza in care Dominic Fritz contesta raportul din iulie 2024, prin care ANI l-a gasit in conflict de interese din cauza ca primarul ar fi luat un imprumut in campania electorala de la o persoana fizica, iar ulterior a intocmit un act administrativ in folosul societatii reprezentate de catre aceeasi persoana.

Potrivit Jurnalului National, situatia care a generat acest conflict de interese rezulta chiar din prima declaratie de avere pe care Dominic Fritz a completat-o si depus-o, in calitate de edil al Timisoarei, la data de 28 noiembrie 2020. In acest document, la rubrica „Datorii”, politicianul nota ca, in cursul anului 2020, a luat diverse sume cu imprumut pentru campania electorala, de la trei persoane fizice. Prima persoana (Viorel Buga) care l-a imprumutat pe Fritz i-a acordat un credit de 50.000 de lei. A doua persoana (Razvan Negrisanu) l-a imprumutat pe candidatul USR cu 25.000 de lei, iar cea de-a treia persoana fizica (Ruben Latcau) i-a dat cu imprumut lui Dominic Fritz suma de 17.000 de lei. Toate aceste sume urmau, conform documentului citat, sa fie restituite de catre Fritz pana in anul 2021, inclusiv.

Persoana fizica mentionata in comunicatul ANI drept beneficiar al actului administrativ care atrage raspunderea primarului Dominic Fritz pentru conflict de interese administrativ este chiar consilierul USR Razvan Gabriel Negrisanu, arhitect de profesie, dar care, la data de 6 noiembrie 2020, in calitate de proaspat ales consilier in cadrul Consiliului Local al Municipiului Timisoara, a fost obligat, asemenea debitorului sau, sa completeze si sa depuna declaratia de avere si declaratia de interese. Inspectorii ANI au constatat, astfel, ca, la data de 2 noiembrie 2022, Dominic Fritz a semnat un referat de aprobare a unui proiect de Hotarare de Consiliu Local pentru aprobarea unui PUZ, proiect denumit „Modificare PUZ aprobat prin HCL Timisoara nr. 453 din 21 noiembrie 2017, Strada Pictor Ioan Zaicu nr. 5”.

Fritz vrea prag la conflictul de interese

Revenind la exceptia de neconstitutionalitate: primarul Timisoarei reclama ca fapta de conflict de interese nu are un prag valoric, iar vinovatul nu poate beneficia de pedepse mai blande decat pierderea mandatului. Altfel spus: fapta pica testul constitutional al proportionalitatii, acuza Dominic Fritz.

La randul ei, judecatoarea Mihaela Roibu de la CA Timisoara este de parere ca exceptia de neconstitutionalitate ar trebui respinsa de catre CCR, conflictul de interese fiind suficient de clar definita, iar sanctiunea fiind strict o problema de oportunitate a legiuitorului, nu una de constitutionalitate.

Aceleasi argumente le foloseste Agentia Nationala de Integritate, care si ea a opinat ca exceptia ridicata de Fritz este nefondata.

Redam principalul pasaj din incheierea de sesizare a CCR:

„In ceea ce priveste neconstitutionalitatea acestor prevederi legale, reclamantul a invocat incalcarea principiului legalitatii – art. 1 alin. (5) coroborat cu principiul securitatii raporturilor juridice, a principiului proportionalitatii – art. 53 alin. (2) raportat la dreptul de fi ales prevazut la art. 37, a principiului egalitatii in drepturi – art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

Reclamantul a apreciat ca textul art. 228 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ nu respecta cerintele de calitate a legii prevazute de art. 36 alin. (1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, sub aspectul claritatii, previzibilitatii si preciziei normei, cerinte care se circumscriu principiului legalitatii prevazut la art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Dispozitia este criticata din perspectiva faptului ca notiunea de 'folos material' are caracter ambiguu, nefiind definita in actul normativ si nici in alte acte normative cu putere de lege aflate in circuitul juridic. Caracterul ambiguu este dat pe de o parte de faptul ca nu este stabilit niciun reper valoric pentru aprecierea existentei folosului patrimonial. Aceasta situatie creeaza posibilitatea Autoritatii Nationale de Integritate sa evalueze si sa constate, pe o scara foarte larga, existenta unui conflict de interese, dand nastere unor ingerinte in viata privata a reclamantului si a unor restrangeri nejustificate ale drepturilor garantate de art. 26 alin. (1) din Constitutie. Previzibilitatea unei norme presupune in mod obligatoriu ca destinatarul acesteia sa aiba o reprezentare clara a aspectelor in functie de care este obligat sa isi modeleze conduita. Or, prin lipsa de precizie si claritate evidentiata, destinatarii normei (alesii locali) nu isi pot forma o reprezentare clara cu privire la ce poate constitui premisele unui conflict de interese. Acest aspect contravine flagrant principiilor fundamentale ale legalitatii si securitatii juridice, statuate prin art. 1 alin. (5) din Constitutie si prin jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale.

Pentru respectarea principiul general al legalitatii si al securitatii raporturilor juridice, precum si principiul increderii legitime a cetatenilor in actul normativ ce-i angajeaza juridic, legislatia trebuie corelata si completata. Dar, in plus, nu este stabilit niciun alt reper pentru a circumscrie conditiile angajarii raspunderii administrative: daca actul care urmeaza a fi emis / adoptat poate fi si normativ sau doar individual, care ar putea fi sursa calitatii de debitor? Un raport contractual, legal sau chiar si unul de raspundere delictuala etc.?

O alta critica vizeaza faptul ca dispozitia art. 228 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ nu respecta principiul proportionalitatii, intrucat, nefiind stabilit niciun reper valoric, rezulta ca inclusiv un folos material infim poate produce consecinte extrem de grave. Astfel, norma criticata nu se afla in deplina concordanta cu principiul proportionalitatii, pe care orice actiune a statului trebuie sa il respecte, inclusiv cea de normare. Astfel, scopul prevederii criticate nu respecta necesara relatie de adecvare cu ratiunile de drept si de fapt care au justificat adoptarea ei, cata vreme nu creeaza un climat de normalitate. Reclamantul a apreciat ca se incalca astfel prevederile art. 53 din Constitutie.

Totodata, reclamantul a aratat ca neconstitutionalitatea art. 25 alin. (3) din Legea 176/2010 survine ca urmare a incalcarii principiului legalitatii – art 1 alin. (5) coroborat cu principiul securitatii raporturilor juridice, a principiului proportionalitatii – art. 53 alin. (2) rap. la dreptul de fi ales prevazut la art. 37, a principiului egalitatii in drepturi – art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei

S-a apreciat de catre reclamant ca prevederea art. 25 alin. (3) din Legea 176/2010 este neconstitutionala daca interpretarea sa este in sensul ca starea de conflict de interese se sanctioneaza cu incetarea mandatului, indiferent daca aceasta s-ar realiza de drept sau nu.

Reclamantul a apreciat ca norma vizata nu respecta cerintele de calitate a legii prevazute de art. 36 alin. (I) din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, sub aspectul claritatii, previzibilitatii si preciziei normei, cerinte care se circumscriu principiului legalitatii prevazut la art. 1 alin. (5) din Constitutie. Astfel, nu sunt reglementate sanctiuni pentru faptele considerate mai putin grave si nu sunt prevazute criteriile de apreciere a gravitatii faptei.

O a doua critica formulata de reclamant vizeaza faptul ca dispozitia legala amintita anterior nu respecta principiul egalitatii in fata autoritatilor publice, intrucat incetarea raportului juridic se aplica numai alesilor locali, in timp ce persoanele care nu detin acest statut beneficiaza de aplicarea unor sanctiuni mai blande. Mai mult, o interpretare in sensul ca incetarea mandatului ar fi una de drept ar face ca principiul sa nu fie respectat nici din punct de vedere al cailor de atac pe care categoria persoanelor care nu detin statutul de alesi locali o au fata de categoria persoanelor care detin acest statut. In cazul celei din urma categorii, calea de atac impotriva ordinului prefectului prin care se constata incetat mandatul ar fi una pur formala (in lumina unei asemenea interpretari), intrucat solutia nu mai poate fi desfiintata, incalcandu-se astfel prevederile art.21 alin. (1) din Constitutie. Opereaza deci o restrangere nejustificata de drepturi. In cazul primei categorii, avand in vedere ca sunt reglementate masuri mai blande, exista sanse reale efective privind continuarea exercitarii mandatului. Chiar daca s-ar dispune incetarea mandatului, intrucat aceasta masura nu se dispune de drept, exista mijloace de proba ce pot fi administrate pentru a demonstra nelegalitatea (caracterul excesiv / neproportional) sanctiunii aplicate.

O alta critica de neconstitutionalitate invocata de reclamant priveste faptul ca masura nu respecta principiul proportionalitatii, de vreme ce unica sanctiune aplicabila ar fi (intr-o asemenea interpretare) demiterea din functie, fara a se putea analiza daca nu se impune o masura mai blanda. Masura este una excesiva, cu efect evident neconstitutional. Curtea Constitutionala s-a pronuntat de nenumarate ori asupra neconstitutionalitatii unor texte de lege, avand in vedere incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei. In cuprinsul unei deciziei nr. 710/2009, Curtea statueaza ca, in conditiile in care, prin legea criticata, sunt reglementate masuri excesive insuficient elaborate, uneori imposibil de realizat, dar cu efect evident neconstitutional, este necesara inlaturarea acestora. Urmand aceasta cale, Curtea Constitutionala a stabilit ca principiul stabilitatii si securitatii raporturilor juridice, desi nu este in mod expres consacrat de Constitutia Romaniei, se deduce atat din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit carora Romania este stat de drept, democratic si social, cat si din preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa – decizia nr. 685 din 25 noiembrie 2014, publicata in M. Of. nr. 68 din 27 ianuarie 2015 si decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicata in M.Of nr. 347 din 6 mai 2008.

Intimata Agentia Nationala de Integritate a depus la 13.01.2025 la Curtea de Apel Timisoara note de sedinta privind exceptia invocata in forma sa initiala, iar la data de 20.01.2025 note de sedinta privind exceptia astfel cum a fost precizata.

Intimata a apreciat, in privinta cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 228 alin. 1 lit. b din OUG 57/2019 privind Codul administrativ, ca aceasta este inadmisibila, intrucat autorul acestei exceptii are ca scop obtinerea unei decizii cu rezerva de interpretare. Prin exceptia invocata, se urmareste obtinerea unei decizii prin care sa se interpreteze si sa se aplice legea la o situatie concreta de conflict de interese, respectiv ca instanta de control constitutional sa determine, in concret, daca autorul exceptiei a incalcat regimul juridic al conflictului de interese prevazut de dispozitiile art.70 din Legea nr. 161/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu dispozitiile art.228 alin.(1) lit.b) din O.U.G nr. 57/2019 Codul Administrativ. Scopul autorului exceptiei este ca dispozitiile legale ale art.228 alin.1 lit.b.) din O.U.G nr.57 din 2019 privind Codul Administrativ sa fie modificate sau, cel putin, inlaturate de la aplicare, in considerarea unor argumente ce tin exclusiv de competentele instantelor de drept comun in ceea ce priveste aplicarea principiilor generale de drept. Din motivele pe care se intemeiaza exceptia, se poate observa ca acestea privesc aplicarea legii, si nu o veritabila exceptie de neconstitutionalitate, practic autorul solicita ca instanta de contencios constitutional sa se substituie instantei de judecata, ceea ce este nepermis, intimata facand trimitere la decizia 599/2006 a Curtii Constitutionale.

Referitor la fondul exceptiei de neconstitutionalitate a art. 228 alin. 1 lit. b din OUG 57/2019 privind Codul administrativ, intimata a aratat ca aceasta este neintemeiata, motivat de faptul ca textul normei legale este clar si previzibil, in sensul ca nu comporta divergente de interpretare si aplicare.

De esenta conflictului de interese este existenta unui interes personal, precum si posibilitatea persoanei care exercita o functie sau o demnitate publica sa anticipeze ca adoptarea, emiterea sau incheierea unui act juridic ar putea prezenta un beneficiu pentru ea, sau pentru persoanele determinate de lege.

In viziunea legiuitorului exprimata in textul art.228 alin.d) lit.b.) din O.U.G nr.57 din 2019 privind Codul administrativ, notiunea de folos material nu vizeaza doar aspectele patrimoniale, ci se refera in mod complex la natura interesului alesului local care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia in adoptarea deciziilor de autoritate, circumscriindu-se sferei interesului si folosului material si posibilitatea anticiparii unui beneficiu sau a unui dezavantaj, chiar pentru sine sau pentru sot, sotie, rude sau afini pana la gradul al doilea inclusiv pentru o serie de alte persoane cu care dezvolta diferite relatii/angajamente.

In acelasi context, prin dispozitiile art.228 alin.d) lit.b.) din O.U.G nr.57/2019, legiuitorul nu face niciun fel de distinctie in sensul celor mentionate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ci obliga in mod imperativ ca persoanele care exercita functia de primar sa se abtina de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la incheierea sau participarea la incheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru orice persoana fizica sau juridica fata de care alesul local are calitatea de debitor al unei obligatii.

Ratiunea reglementarii conflictului de interese este aceea de a preveni existenta oricarui dubiu rezonabil cu privire la indeplinirea de catre alesul local a atributiilor si competentelor ce ii revin potrivit legii.

Conflictul de interese de natura administrativa are in vedere modul in care o persoana isi exercita atributiile pe care le detine, in temeiul unei functii/calitati pe care o detine, fata de crearea a unui context favorabil, a unui posibil beneficiu ori a unui avantaj, pentru sine sau pentru sotie, rude, afini pana la gradul II inclusiv, sau pentru o serie de alte persoane cu care dezvolta diferite relatii.

Avand in vedere conceptul de demnitate publica, reprezentat de "complexul de atributii si responsabilitati stabilite prin Constitutie, legi si alte acte normative, pe care si le asuma o persoana fizica prin investirea sa ca urmare a rezultatului procesului electoral direct, prin alegere sau indirect, prin numire, potrivit legii", rezulta ca acesteia ii revine obligatia de a respecta normele imperative, in conformitate cu prevederile Legii nr.161/2003, cu completarile si modificarile ulterioare, precum si cele ale O.U.G nr.57/2019.

In concluzie, aceasta norma legala este edictata in termeni clari si neechivoci, in sensul ca persoanele care au calitatea de alesi locali sa se abtina de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la incheierea sau participarea la incheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru orice persoana fizica sau juridica fata de care alesul local are calitatea de debitor al unei obligatii.

Reglementarea legala a conflictului de interese reprezinta garantia principiilor impartialitatii, integritatii, transparentei decizionale si suprematiei interesului public prin sanctionarea situatiilor in care interesul privat prevaleaza asupra interesului public, in exercitarea functiilor si demnitatilor ce sunt detinute in conditiile legii, astfel ca textul normei legale prevazut la art.228 alin.1 lit.b.) din O.U.G nr.57/2019 privind Codul Administrativ nu infrange normele constitutionale prevazute la art.1 alin.5, art.16 alin.(1), art.37 si art. art.53 alin.(2) din Constitutia Romaniei.

Asadar, ipoteza normativa a dispozitiilor art.228 alin.1 lit.b.) din O.U.G nr.57 din 2019 privind Codul Administrativ este clara, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementarii, precisa, sub aspectul exactitatii solutiei legislative alese si a limbajului folosit, si previzibila, sub aspectul scopului si consecintelor pe care le antreneaza, iar subiectul de drept avand posibilitatea sa isi adapteze conduita in functie de ipoteza normativa a legii, fara a se putea retine incalcarea dispozitiilor art.1 alin. (5) din Constitutie.

Intimata arata ca norma legala criticata, mentionata mai sus, prin contributia sa la crearea cadrului legal pentru indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor specifice functiei de autoritate publica, nu restrange drepturile sau interese legitime ale alesilor locali si nici nu instituie un tratament defavorabil si discriminatoriu pentru aceasta categorie de functii, nefiind astfel incalcata norma constitutionala prevazuta la art.16 alin.(1) din Constitutia Romaniei.

In ceea ce priveste art.37 si art.53 din Constitutie, se apreciaza de catre intimata ca in mod nefondat autorul exceptiei afirma ca art.228 alin.(1) lit.b.) din O.U.G nr.57/2019 privind Codul Administrativi incalca dreptul constitutional prevazut la art.37 din Constitutia Romaniei, avand in vedere ca art.37 alin. (1) din Constitutie, stabilind la nivel constitutional vocatia de a fi ales a oricarui cetatean cu drept de vot, care indeplineste totodata conditiile prevazute de legea fundamentala, raportat la principiul egalitatii in drepturi, impune atat instituirea unui tratament juridic egal/asemanator pentru situatii egale/echivalente, cat si instituirea unui regim juridic diferit pentru situatii care se deosebesc in mod obiectiv si rezonabil.

Raportat la art.53 din Constitutia Romaniei, intimatul arata ca dispozitiile art.228 alin.(1) lit.b din O.U.G nr.57 din 2019 privind Codul Administrativ nu incalca aceasta norma constitutionala, intrucat prin reglementarea conflictului de interese aplicabil alesilor locali nu se aduce atingere drepturilor prevazute de legea fundamentala, sanctiunile aplicabile, dupa ramanerea definitiva a raportului de evaluare emis de ANI, avand la baza un rationament de proportionalitate. Asadar, norma legala care, ulterior ramanerii definitive a raportului de evaluare, are si o consecinta sanctionatorie, nu este neconstitutionala daca presupune fireasca limitare a drepturilor cetateanului in conditiile aplicarii unei sanctiuni legale. Proportionalitatea drepturilor unui cetatean cu obligatiile care ii incumba acestuia este de natura normei juridice.

Caracterul punitiv al normei sanctionatorii este de natura acesteia, si nu poate fi inlaturat doar pentru ceea ce presupune aplicarea sa – si anume, sanctionarea, ca limitare a manifestarii drepturilor detinute. Este de natura si de esenta unui sistem de drept ca acesta sa contina norme sanctionatorii fata de conduitele ce exced cadrului legal impus. Intr-un stat de drept, obligatia de respectare a legii este esentiala. Manifestarea drepturilor fundamentare se va produce intotdeauna cu respectarea normei juridice. Ratiunea instituirii unor interdictii si sanctiuni in cazul persoanelor fata de care s-a constatat incalcarea regimului incompatibilitatilor si conflictelor de interese raspunde nevoii de prevenire si combatere a faptelor de coruptie, sens in care Curtea Constitutionala a aratat in jurisprudenta sa (Decizia 1.412 din 16 decembrie 2008; Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009; Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014) ca "legiuitorul este liber sa instituie in sarcina acelui personal obligatii suplimentare, tocmai in considerarea activitatii pe care acesta o desfasoara". Per a contrario, o interpretare diferita ar conduce la eludarea legii si a aplicabilitatii sanctiunilor.

Legiuitorul a stabilit ca pentru incalcarea regimului conflictului de interese reglementat pentru alesii locali, sanctiunea aplicabila este diminuarea indemnizatiei cu 10% pe o perioada de maximum 6 luni, in conformitate cu dispozitiile Codului administrativ si aplicarea interdictiei de a mai ocupa anumite functii pentru o perioada de trei ani, indiferent de circumstantele care au condus la incalcarea legii. Astfel, este afectat dreptul de a fi ales, nu dreptul de a alege, restrangerea este limitata in timp, si exista o vadita legatura intre fapta imputata si sanctiune.

Prin urmare, rezulta ca dispozitiile art.228 alin.(1) lit.b.) din O.U.G nr.57 din 2019 privind Codul Administrativ nu infrang normele constitutionale prevazute la art.1 alin.(5), art.16 alin.(1), art.37 si art. art.53 alin.(2) din Constitutia Romaniei.

Cat priveste cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, intimata a aratat ca aceasta este inadmisibila, exceptia neavand legatura cu cauza cata vreme prin raportul de evaluare contestat inspectorul de integritate a constatat doar existenta unei situatii de conflict de interese, fara sa stabileasca vreo sanctiune administrativa/disciplinara fata de reclamant. Ulterior intocmirii, inspectorul de integritate comunica raportul de evaluare autoritatilor competente prevazute la art.26 din Legea nr.176/2010, care, dupa ramanerea definitiva a raportului, dispun printr-un alt act administrativ aplicarea unor sanctiuni administrative sau disciplinare. Concret, in speta dedusa judecatii, sanctiunea disciplinara ce urmeaza a fi aplicata de institutia prefectului este diminuarea indemnizatiei cu 10%, pe o perioada de 6 luni, conform dispozitiilor art.228 alin. 5 din O.U.G.nr.57/2019. Astfel, competenta legala a Agentiei Nationale de Integritate, conform Legii nr.176/2010, se intinde numai asupra constatarii unei stari de incompatibilitate sau conflict de interese, aceasta nefiind indrituita sa stabileasca si sanctiunile administrative/disciplinare care se iau ca urmare a existentei unei situatii de incompatibilitate/conflict de interese. Raportul de evaluare prin care se constata starea de incompatibilitate/conflict de interese, este un act administrativ care produce efecte juridice dupa ramanerea sa definitiva, in sensul ca atrage, pe langa raspunderea disciplinara sau administrativa, dupa caz, si decaderea din dreptul de a mai detine o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor Legii nr.176/2010 cu modificarile si completarile ulterioare, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Prin urmare, art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010 nu este aplicabil prezentei cauze, intrucat nu are legatura cu obiectul acesteia, ce consta in anularea raportului de evaluare nr.21122/G/II/04.07.2024 emis de ANI, prin care s-a retinut doar existenta unei situatii de conflict de interese, fara a se dispune vreo sanctiune administrativa/disciplinara. In concluzie, nu este indeplinita una din cele patru conditii de admisibilitate prevazute si impuse de dispozitiile art.29 din Legea nr.47/1992 cu modificarile si completarile ulterioare, si anume cerinta legaturii cu pricina care se judeca.

Un alt doilea argument in privinta inadmisibilitatii il reprezinta faptul ca autorul acestei exceptii are ca scop obtinerea unei decizii prin care sa se interpreteze si sa se aplice legea la o situatie concreta de conflict de interese.

Intimata a aratat si ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010 este neintemeiata.

Textul normativ vizat a mai facut obiect al unor exceptii de neconstitutionalitate ridicate prin prisma unor critici, in esenta, similare, respinse prin decizia nr.856/2015 si prin decizia nr.550/2025, ambele ale Curtii Constitutionale.

Intimata a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.25 alin.(3) din Legea nr. 176/2010 este neintemeiata, motivat de faptul ca textul acestei norme legale este clar si previzibil, in sensul ca nu comporta divergente de interpretare si aplicare, cum gresit sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010, se arata ca prevederile de lege supuse controlului de constitutionalitate stabilesc sanctiunile aplicabile in cazul constatarii starii de incompatibilitate sau de conflict de interese. Astfel, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din functie ori, dupa caz, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective Norma legala criticata reprezinta, asadar, o norma de trimitere, stabilind ca sanctionarea incompatibilitatii ori conflictului de interese intervine potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective

In concluzie prevederile de lege criticate nu prezinta deficiente de precizie sau claritate de natura a vicia constitutionalitatea acestora.

Astfel, ipoteza normativa a dispozitiilor art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010 este clara, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementarii, precisa, sub aspectul exactitatii solutiei legislative alese si a limbajului folosit, si previzibila, sub aspectul scopului si consecintelor pe care le antreneaza, astfel ca nu se poate retine incalcarea dispozitiilor art.1 alin. (5) din Constitutie.

Referitor la art.16 alin.d) din Constitutia Romaniei, se arata ca norma legala criticata, prin contributia sa la crearea cadrului legal pentru indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor specifice functiei de autoritate publica, nu restrange drepturile sau interese legitime ale alesilor locali si nici nu instituie un tratament defavorabil si discriminatoriu pentru aceasta categorie de functie, nefiind astfel incalcata norma constitutionala prevazuta la art.16 alin.(1) din Constitutia Romaniei.

In ceea ce priveste art.37 al art.53 din Constitutie, intimatul arata ca in mod nefondat autorul exceptiei afirma ca art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010 incalca dreptul constitutional prevazut la art.37 din Constitutia Romaniei. Art.37 alin. (1) din Constitutie care stabileste, la nivel constitutional, vocatia de a fi ales a oricarui cetatean cu drept de vot, care indeplineste totodata conditiile prevazute de legea fundamentala, raportat la principiul egalitatii in drepturi, impune atat instituirea unui tratament juridic asemanator pentru situatii egale/echivalente, cat si instituirea unui regim juridic diferit pentru situatiile care se deosebesc in mod obiectiv si rezonabil.

Referitor la art.53 din Constitutia Romaniei, dispozitiile art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010 nu incalca aceasta norma constitutionala, intrucat prin aplicarea sanctiunii disciplinare dupa ramanerea definitiva a raportului de evaluare emis de ANI, nu se aduce atingere drepturilor reclamantului prevazute de legea fundamentala, sanctiunea avand la baza un rationament de proportionalitate. Asadar, norma legala care, ulterior ramanerii definitive a raportului de evaluare, are si o consecinta sanctionatorie nu este neconstitutionala, daca presupune fireasca limitare a drepturilor cetateanului, in conditiile aplicarii unei sanctiuni legale

Cu privire la proportionalitatea drepturilor unui cetatean cu obligatiile care ii incumba acestuia este de natura normei juridice se invoca caracterul punitiv al normei sanctionatorii este de asemenea, de natura acesteia, si nu poate fi inlaturat doar pentru ceea ce presupune aplicarea sa – si anume, sanctionarea, ca limitare a manifestarii drepturilor detinute. Este de natura si de esenta unui sistem de drept ca acesta sa contina norme sanctionatorii fata de conduitele ce exced cadrului legal impus. Intr-un stat de drept, obligatia de respectare a legii este esentiala. Manifestarea drepturilor fundamentale se va produce intotdeauna cu respectarea normei juridice. Ratiunea instituirii unor interdictii si sanctiuni in cazul persoanelor fata de care s-a constatat incalcarea regimului incompatibilitatilor si conflictelor de interese raspunde nevoii de prevenire si combatere a faptelor de coruptie, sens in care Curtea Constitutionala a aratat in jurisprudenta sa (decizia 1.412 din 16 decembrie 2008; decizia nr. 1,082 din 8 septembrie 2009; Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014) ca "legiuitorul este liber sa instituie in sarcina acelui personal obligatii suplimentare, tocmai in considerarea activitatii pe care acesta o desfasoara". Per a contrario, o interpretare diferita ar conduce la eludarea legii si a aplicabilitatii sanctiunilor.

Totodata, legiuitorul a stabilit ca pentru incalcarea regimului conflictului de interese reglementat pentru alesii locali, sanctiunea aplicabila este diminuarea indemnizatiei cu 10% pe o perioada de maximum 6 luni, in conformitate cu dispozitiile Codului administrativ si aplicarea interdictiei de a mai ocupa anumite functii pentru o perioada de trei ani, Indiferent de circumstantele care au condus la incalcarea legii.

Astfel, este afectat dreptul de a fi ales, nu dreptul de a alege, restrangerea este limitata in timp, si exista o vadita legatura intre fapta imputata si sanctiune.

Prin urmare, intimatul a aratat ca dispozitiile art.25 alin.(3) din Legea nr.176/2010 nu infrang normele constitutionale prevazute la art.1 alin.(5), art.16 alin.(1), art.37 si art.53 alin.(2) din Constitutia Romaniei.

Deliberand asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 228 alin. 1 lit. b din OUG 57/2019 privind Codul administrativ si a art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, fata de dispozitiile art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei, art. 53 alin. 2 raportat la art. 37 din Constitutia Romaniei si art. 16 alin. 1 din actul fundamental, curtea apreciaza ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate a sesizarii, prevazute de art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992.

Astfel, exceptia invocata in fata instantei priveste neconstitutionalitatea unor dispozitii din legi in vigoare, care au legatura cu solutionarea cauzei, petentul aratand, in privinta art. 228 alin. 1 lit. b din OUG 57/2019 privind Codul administrativ, ca nedefinirea notiunii de 'folos material' incalca principiul legalitatii si al securitatii juridice, prin lipsa de precizie si claritate a normei destinatarii acesteia neputandu-si forma o reprezentare clara cu privire la ce poate constitui premisa unui conflict de interese, fiind incalcat de asemenea principiul proportionalitatii prin aceea ca, nefiind stabilit un reper valoric, inclusiv un folos material infim poate produce consecinte extrem de grave, cum ar fi interzicerea dreptului de a fi ales, incalcandu-se si principiul egalitatii in drepturi si in fata autoritatilor publice intrucat sanctiunea incalcarii acestei obligatii sub forma incetarii de drept a mandatului se aplica numai alesilor locali. Exceptia este admisibila, autorul sau urmarind lipsirea de efecte a textului normativ contestat, fiind nefondata sustinerea intimatei potrivit careia petentul solicita instantei de contencios constitutional interpretarea si aplicarea legii la o situatie concreta de conflict de interese.

Si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010, privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, priveste neconstitutionalitatea unor dispozitii dintr-o lege in vigoare, care au legatura cu solutionarea cauzei. Chiar daca articolul a carui neconstitutionalitate este pusa in discutie nu sta la baza existentei situatiei de conflict de interese retinuta fata de reclamant prin raportul de evaluare contestat, textul normativ are legatura cu solutionarea cauzei intrucat reglementeaza sanctiunea eliberarii din functie a alesului local in situatia respingerii contestatiei impotriva raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate. Incetarea mandatului survenind de drept si fiind constatata prin ordin al prefectului, ordin care are caracter declarativ, raportul de evaluare ramas definitiv ar conduce automat la aplicarea sanctiunii, petentul fiind lipsit de o cale de recurs efectiva pentru a invoca neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010. In sustinerea opiniei potrivit careia este admisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010, instanta constata ca dispozitiile art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 prevad conditia ca exceptia invocata sa priveasca 'neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia'; legea nu cere ca solutionarea cauzei sa depinda de dispozitia a carei neconstitutionalitatea fost invocata, ci doar ca aceasta dispozitie sa aiba o legatura cu solutionarea cauzei, situatie intrunita in speta cata vreme petentul arata ca o eventuala respingere a contestatiei ar conduce automat la aplicarea sanctiunii din textul normativ a carui neconstitutionalitate a fost invocata.

Totodata, curtea constata ca nici dispozitiile art. 228 alin. 1 lit. b din OUG 57/2019 privind Codul administrativ si nici cele ale art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative nu au constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Opinand asupra exceptiei, instanta apreciaza ca aceasta este nefondata, atat in ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 228 alin. 1 lit. b din OUG 57/2019 privind Codul administrativ cat si in privinta neconstitutionalitatii art. 25 alin. 3 din Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative. Textele legale a caror neconstitutionalitate este invocata intrunesc conditiile calitatii, claritatii, predictibilitatii si coerentei legii, necomportand divergente de interpretare. Normele vizate nu aduc atingere nici principiului proportionalitatii si nici celui al egalitatii in drepturi, cata vreme ele au menirea de a crea un cadru legal pentru indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor specifice functiilor de autoritate publica exercitate de alesii locali, legiuitorul fiind liber sa instituie in sarcina anumitor categorii de persoane obligatii si sanctiuni suplimentare in considerarea activitatii pe care acestea o desfasoara.

In aceste conditii, curtea opineaza ca, desi admisibila, exceptia de neconstitutionalitate este nefondata”.

* Cititi aici intreaga incheiere