Trec prin dreptul Directiei Nationale Anticoruptie la miez de zi si observ ca nu-i tipenie de om in preajma. Unde-i buluceala de altadata? ma intreb firesc si imi continuu drumul. Zambesc trist, imboldit de o scena moscovita, creionata cu iscusinta de Mihail Bulgakov. Asadar, la usa Directiei Militiei Judiciare din Moscova e o coada imensa si cei care asteapta palavragesc intruna:

„- Ao-le-e-e-u si aolica! Aicea-i de stat, nu gluma...

- Poftim, si-aici coada.

- Asta e, ce sa-i faci? Permiteti-mi sa va-ntreb, sunteti cumva contabil?

- A, nu, casier.

- Si ati venit pentru arestare?

- Pai, cum altfel!?

- Frumoasa fapta! Si pentru ce suma, daca mi-i ingaduit sa aflu, ati intrat la apa?

- Pentru 300 de cervonetei.

- Asta-i un fleac, tinere. Un an, acolo. Dar sa nu uitam ca se va lua in consideratie cainta sincera a dumitale, si-n afara de asta, sarbatoarea lui Octombrie-i colea, maine-poimaine – si se mai reduce din pedeapsa. Asa incat, per ansamblu, ai sa stai la racoare vreo trei luni, dupa care ai sa te-ntorci la adapostul caminului, la caldurica.

- Oare? Dumneavoastra pur si simplu imi redati linistea. Ca pe mine, va spun drept, ma apucase disperarea. Nu mai departe decat aseara, ma duc la avocatul meu – si ce credeti, mi-a bagat spaima-n oase, in toti sperietii m-a bagat, ca potrivit articolului cutare, zice, sub doi ani cu regim sever nu scapi.

- Tinere, toti astia spun baliverne. Crede-l pe un om cu experienta. Dar dumneavoastra unde va duceti? Stati la rand!

- Lasati-ma sa intru, dragi cetateni. Eu am fituit banisori publici! Constiinta mea-i scrum...

- Aici, taica, toti au constiinta scrum, nu numai dumneata.

- Eu am baut un intreg stand dintr-alea de stat, de la magazinul Mosselprom, se-auzi boscorodind un glas profund de bas.

- Esti un tip descurcaret. Ai sa vezi acusi cum au sa te-nfunde, biet rob al lui Dumnezeu.

- Ete, na! Da' daca-s un ins incult? Da' daca-s un inapoiat? Da' chestia aia legata de conditiile sociale mostenite? Ei, ce-ai de zis? Da' faptul ca-s la prima condamnare? Da' faptul ca-s alcoolic?

- Pai atunci cine naiba ti-a dat dumitale, unui alcoolic sadea, bautura pe mana?

- Le-am spus si eu...

- Dumneata ce doresti?

- Eu, cetatene militian, am mari mustrari de constiinta, ma chinuie remuscarile...

- Ian asculta, ce te tot imbulzesti atata, si pe mine ma chinuie...

- Pardon, eu astept aici de la zece dimineata ca sa fiu arestat.

- Spuneti-mi pe scurt, familia, institutia si prejudiciul cauzat, suma.

- Pe mine ma cheama Fioletov, Misa. Cu mari mustrari de...

- Cat e prejudiciul cauzat?

- La Trustul Decoratorilor – doua sute de cerveaci.

- Sidorciuk, ia-l in primire pe cetateanul Fioletov.

- As vrea, daca se poate, sa iau cu mine periuta de dinti.

- Luati-o. La dumneata cat e?

- Suntem sapte.

- Intreaga familie?

- Da, sa traiti.

- Si cat ati sustras?

- Bani – doua sutare, un palton vechi, un ceas, un sfesnic.

- Un lucru nu pricep: paltonul l-ati sustras dintr-o institutie de stat?

- Da' de unde! Noi nu ne ocupam de institutiile statului. La noi e vorba de o familie particulara – Stempelman.

- Dumneavoastra sunteti familia Stempelman?

- Nici pomeneala.

- Si-atunci ce cauta Stempelman in tarasenia asta?

- Pai, cauta, finca noi l-am casapit. Va raportez: suntem sapte persoane – nevasta-mea, cei cinci copilasi ai nostri si bunica lor.

- Sidorciuk, Mahrusin, luati urgent masuri represive!

- Da' de ce, ma rog, sa aiba dumnealui intaietate?

- Cetateni, fiti, va rog, rezonabili, asta-i un ucigas.

- Nu importa ca-i ucigas. Mare scofala! Poate ca eu am subminat o institutie.

- Ce se petrece aici este inadmisibil. Curat birocratism. Vom face plangere toti in bloc”[1].

Curat birocratism? Pe naiba, asa era ucazul in epoca postrevolutionara a sovietelor. Sinistru! Ca si la noi, deunazi, tot moda, belalie si impusa de afara, pe care destui o regreta si se roaga asiduu ca un incoruptibil sa o reinvie cu dezlegare de la Inaltul Papusar. Moda „campului tactic”, cu avocati in rol de ciocli si cu magistrati zelosi, gata sa execute orice ordin primit de la Centrul de comanda. Acolo unde „Petrov” lucra cu sarg la mutilarea tarii dupa chipu-i had. Pentru ca acum, una dintre slugile-i turbulente sa-i planga pe umar: „Traim intr-un moment... Basescu a fost presedintele si e politicianul cu cea mai inteligenta minte politica pe care l-a avut Romania, o minte limpede, clarviziune, competenta, meritocratie”[2]. Sa te crucesti, nu alta! Cine se aseamana se aduna, ticalosii au intotdeauna frati de meritocratie...

PS: In amintirea vremurilor in care cine nu sarea incasa condamnare, onorabilii l-au varat la Jilava si pe Cristian Popescu-Piedone, vinovat ca la momentul tragic destinul electoral il unsese primar. Din pragul carcerei, nefericitul si-a varsat naduful, scena damboviteana merita reprodusa: „Ma duc la inchisoare cu demnitate, cu onoare si respect. Inchisoarea e pentru oameni. Daca justitia a considerat asta, ne supunem, traim pe pamant, nu in ceruri.(...) Daca acei parinti cred ca eu, Piedone, le-am omorat copiii, asa sa ii ajute Dumnezeu. (...) Plec din lumea asta de rahat. Ma duc singur... Trebuie sa ii organizam pe acolo, sa zugravim, sa facem una, alta. Sa stiti ca inchisorile sunt pentru oameni. Vinovati, nevinovati, sunt pentru oameni. (...) M-au luat... NEVINOVAT. Ca pe un caine m-au chinuit si m-au tavalit sase ani si jumatate! Zilnic mi-au picurat amar si boala in trup si in familie! M-au vanat pe unde m-au prins.(...) Eu merg acum unde ma azvarle statul meu cel romanesc”.

Stiu eu, poate or mai fi judecatori si la Bucuresti in stare sa repare discutabila hotarare, asa cum s-au petrecut lucrurile si in cazul avocatului Robert Rosu. In definitiv, in astfel de dosare dovedesti cu adevarat daca esti magistrat, iar nu in cele banale, de serie, in care copiezi rechizitoriile partenerilor din Ministerul Public. Sau, vorba mereu actualului Napoleon Bonaparte: „sunt imprejurari critice, cand interesele poporului cer condamnarea unui nevinovat”?