Lumeajustitiei.ro a publicat recent raportul Inspectiei Judiciare privind controlul efectuat de inspectori la Directia Nationala Anticoruptie-Serviciul Teritorial Galati, condus la acea data de procurorul Ivan Gheorghe (foto), raport care prezenta o cu totul alta varianta a scandalului cu iz sexual, care ii avea ca protagonisti pe procurorul sef al Directiei si pe fosta grefier sef, Gabriela Dumitru, in sensul in care culpa era aruncata asupra grefierei. Pentru a-si apara onoare, dar si pentru a face lumina in acest caz, fosta grefier sef a DNA-ST Galati, Gabriela Dumitru, a trimis redactiei noastre un drept la replica in care dezvaluie actiunile pe care le-a intreprins fostul procuror sef al DNA Galati, Ivan Gheorghe, poreclit si „Ivan cel Groaznic”, pentru a se razbuna pentru faptul ca a trebuit sa isi dea demisia din functia pe care o detinea.

Gabriela Dumitru: „Nu sunt vinovata de faptul ca trairile sale interioare l-au condus involuntar pe Ivan Gheorghe sa-mi „tolereze” un asa-zis comportament arogant”

Mai exact, Gabriela Dumitru dezvaluie ca dupa ce procurorul Ivan Gheorghe a fost fortat sa demisioneze din functie ca urmare a scandalului iscat la Directia pe care o conducea, DNA a exercitat presiuni asupra sa pentru a razbuna „orgoliul procurorului sef”. Gabriela Dumitru, care in prezent nu mai lucreaza la DNA-Galati, sustine ca din cauza faptului ca a refuzat sa isi dea demisia la acea data, asupra sa au fost exercitate presiuni, constand in apeluri telefonice zilnice in care i se transmitea ca ar trebui sa demisioneze pentru a avea in acest fel un „dosar curat”.

Mai mult, fosta grefier sef Gabriela Dumitru il acuza pe Ivan Gheorghe ca s-a folosit de o parte a personalului din cadrul DNA Galati pentru a crea probe impotriva sa, ca urma a faptului ca procurorul „a simtit un puternic sentiment de gelozie fata de ofiterii de politie” cu care aceasta lucra, iar in acelasi timp un sentiment al tradarii pentru ca nu si-a manifestat „recunostinta de care probabil avea pretentia in calitate de sef”.

De altfel, in dreptul la replica transmis redactiei, Gabriela Dumitru scoate in evidenta faptul ca CSM a facut referiri directe la persoana sa precum si la activitatea pe care o desfasura in cadrul DNA Galati si a comportamentului pe care il avea in acest colectiv, desi aceasta nu facea obiectul controlului, care prevedea de fapt verificarea eficientei manageriale si modul de indeplinire a atributiilor ce decurg din legi si regulamente de catre conducerea Serviciului Teritorial Galati a Directiei Nationale Anticoruptie. In acest caz, fosta grefier sef a DNA Galati consideraca i s-a adus o atingere grava atat a imaginii profesionale cat si personale.

Prezentam in continuare dreptul la replica transmis de fosta grefier sef a Serviciului Teritorial al DNA-Galati, Gabriela Dumitru:

„Subsemnata Dumitru Gabriela, fost grefier sef  la ST Galati din cadrul DNA, in referire la articolul aparut pe Lumea Justitiei in data de 25.03.2014, privind raportul CSM urmare controlului efectuat la DNA ST Galati, arat urmatoarele:

CSM a venit in control la doua luni dupa ce Ivan Gheorghe a hotarat sa ma descredibilizeze profesional prin inscenarea unor abateri disciplinare de natura sa conduca la excluderea mea, folosind ca probe referatele a 3 ofiteri de politie (din totalul de 6) si 2 procurori (din totalul de 4).

Aceste referate exprimau sentimentele personale ale acestora determinate de interactiunea cu mine in cadrul relatiilor profesionale.

Astfel CSM a gasit jumatate de personal, care ii era loial procurorului sef, gata pregatita sa prezinte o situatie nereala si favorabila acestuia, formata din:

-2 ofiteri de politie transferati de Ivan Gheorghe din structurile MAI Braila, dintre care unul nu avea experienta in activitatea de cercetare penala, iar celalalt fiind subiectul mai multor plangeri pentru comportamentul sau si incalcarea atributiilor de serviciu de la persoanele cercetate;

-un alt ofiter de politie care anterior a fost amenintat de Ivan Gheorghe cu revocarea pentru incalcarea unor norme procedurale ce a determinat reluarea intregii activitati de urmarire penala desfasurata timp de 6 luni;

-un procuror despre care se stia in colectiv ca nu e in relatii amicale cu mine si despre care Ivan Gheorghe a facut referire in obiectiunile sale la raport „ca dorea sa detina controlul institutiei”, cu multe infirmari ale solutiilor si fata de care a fost sesizata Agentia Nationala de Integritate pentru fals in declaratia de avere;

-un grefier care avea propriile sale frustrari atat personale cat si legate de faptul ca am promovat examenul de grefier sef in locul sau si deficiente de comunicare interumane cat si profesionale;

-un referent fata de care existau plangeri de la tot colectivul ST Galati pentru lipsa de implicare si de abilitatile profesionale in redactarea lucrarilor;

Chiar fara sa stie aceasta situatie CSM ar fi trebuit sa constate ca in colectivul ST Galati exista o stare conflictuala care nu a fost detensionata de procurorul sef in calitate de manager si care l-a favorizat pe acesta in final.

In schimb CSM a prezentat cu usurinta, un fapt ce nu mai necesita demonstratie, aspecte legate de asa-zisa atitudine „aroganta” fata de jumatate din membrii colectivului.

Relatiile de munca si comunicare in cadrul ST Galati nu erau nici pe departe unele principiale, de colegialitate si in masura sa contribuie la bunul mers al institutiei, atmosfera era una conflictuala existand frecvent divergente intre membrii colectivului, procurori si ofiteri, procurori si personal auxiliar, ofiteri si personal auxiliar si nu se datora comportamentului meu „arogant”  si „tolerarea” acestui comportament de catre procurorul sef ci managementului defectuos al procurorului sef care nu a fost interesat sa remedieze aceasta situatie.

In final tocmai aceasta situatie, a relatiilor nu tocmai principale  l-a ajutat pe procurorul sef sa monteze jumatate din personalul ST Galati sa declare mincinos pentru a-l favoriza, atat in fata celor de la CSM cat si la comisia de disciplina care a efectuat cercetarea disciplinara.

CSM nu a luat in considerare ca in cadrul comportamentului grefa isi desfasurau activitatea trei persoane si in situatia in care nu mi-as fi indeplinit atributiile iar procurorul sef ar fi tolerat acest lucru, logic celelalte angajate ale compartimentului grefa (grefier si referent) ar fi trebuit sa indeplineasca aceste atributii  in locul meu.

In situatia in care eu primeam sarcini extra care nu-mi reveneau conform functiei si eram nevoita sa efectuez ore suplimentare cum s-a ajuns la concluzia ca procurorul sef ma proteja?

Din referatele intocmite de catre cele doua angajate ale compartimentului grefa sau din declaratiile celorlalti membrii ai colectivului nu reiese ca cele doua erau obligate sa indeplineasca aceste atributiile ce-mi reveneau conform functiei in locul meu sau primeau sarcini in plus intrucat eu „eram protejata sefului”.

CSM a concluzionat ca sunt vinovata de toate acele deficiente constatate in cadrul compartimentului grefa, fara a se avea in vedere proasta dotare logistica a institutiei, problemele datorate spatiului impropriu in care DNA Galati isi  desfasura activitatea si care se datorau managementului procurorului sef si nu al grefierului sef.

In aceste conditii in care CSM s-a erijat intr-un organ de cercetare a activitatii grefierului sef ar fi trebuit sa lamureasca sau sa se lamureasca de ce cealalta jumatate a colectivului nu sustine varianta respectiva.

S-ar fi impus sa se motiveze situatia respectiva care conduce la ideea ca aceasta jumatate este constituita din martori mincinosi, intrucat nu au sustinut afirmatiile procurorului sef sau a celorlalti membrii ai colectivului, loiali procurorului sef. Or, din aceasta partea a colectivului face parte actualul procuror sef al ST Galati.

Nu este vina mea ca in baza sistemului personal de evaluare socioprofesionala raspund cateodata, nonverbal, in raport cu profesionalismul si caracterul persoanelor cu care intru in contact.

Orice sef prin natura functiei manifesta o anumita autoritate care induce o stare de frustrare si un sentiment al persecutiei in randul colectivului in functie de intelectul si experienta fiecaruia dintre acestia.

Aceasta autoritate nu poate constitui insa o abatere disciplinara in baza trairilor emotionale, personale ale unor membri ai colectivului.

De asemenea, CSM prezinta in raport o situatie care reiese din notele de relatii a jumatate din membrii colectivului ST Galati si anume ca activitatea procurorilor din cadrul ST Galati le-a fost ingreunata din cauza comportamentului meu „arogant” si a faptului ca procurorul sef a tolerat acest comportament.

In realitate este vorba despre un singur procuror care de altfel si-a manifestat intotdeauna antipatia fata de mine si era de notorietate in cadrul colectivului ca relatiile dintre noi nu erau unele amicale.

Se reda o discutie personala dintre mine si acest procuror dar scoasa din context, tocmai pentru a evidentia un „asa zis comportament arogant”.

„In realitate pe fondul unei discutii in contradictoriu legata de o situatie profesionala,  procurorul mi s-a adresat cu „mai copile”, motiv pentru care mi s-a parut de bun simt sa-i procurorului ca vreau sa fiu tratata ca un adult si nu ca un copil in situatia in care aveam aceeasi varsta eu fiind chiar un pic mai varsta decat doamna procuror, asta in situatia in care relatiile de munca ar fi trebuit sa se bazeze intotdeauna pe respect reciproc”.

Ca si in cazul comisiei de disciplina si CSM nu a luat in considerare ca opiniile erau diferite sau ca exista contradictii in declaratii, ca unii martori au mintit pentru ca erau santajabili sau loiali procurorului sef si ca toate acele declaratii/note de relatii au fost consemnate in perioada cand Ivan Gheorghe era inca procuror sef.

Aceleasi contradictii in declaratii le-am constatat si cu ocazia studierii dosarului de cercetare disciplinara, ca urmare a formularii contestatiei impotriva deciziei de excludere din profesie, despre care nu pot insa da relatii intrucat face obiectul unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Galati.

In realitate CSM a fost sesizat de catre DNA ca urmare a faptului ca Ivan Gheorghe a cerut cercetarea mea disciplinara pentru mai multe aspecte ce constituiau insa grave abateri manageriale ale acestuia.

Cu alte cuvinte Ivan Gheorghe s-a folosit de o parte a personalului ST Galati care a redat sentimentele personale si care nu aveau neaparat legatura cu activitatea mea profesionala concreta si astfel a creat probe impotriva sa.

Acest comportament aparent fara logica (avand in vedere ca era in defavoarea sa) a fost determinat de faptul ca Ivan Gheorghe a simtit un puternic sentiment de gelozie fata de ofiterii de politie cu care lucram foarte bine, si in acelasi tip un sentiment al tradarii pentru faptul ca nu am reusit in nici un fel sa manifest recunostinta de care probabil avea pretentia in calitate de sef.

In plangerea mea, pentru hartuire, am aratat ca i-am solicitat, in mod expres, procurorului sef sa nu mai lase impresia ca ma protejeaza pentru a induce ideea ca are o relatie cu mine.

Nu sunt vinovata de faptul ca trairile sale interioare l-au condus involuntar pe Ivan Gheorghe sa-mi „tolereze” un asa-zis comportament „arogant”.

Pe de alta parte aceasta „tolerare” era determinata de interesul sau legitim de a-l ajuta in realizarea atributiilor ce-i reveneau pe linia functiei de procuror sef.

Cu privire la hartuirea sexuala, arat ca, CSM a constatat ca actele din 2009 descrise de mine s-au confirmat, insa a intervenit prescriptia, acest aspect fiind consemnat si in rezolutia de clasare.

Actele ulterioare desfasurate in 2012-2013 nu s-ar fi confirmat in conditiile in care autorul lor stia cel putin in principiu de reactiile mele din 2009 si s-a manifestat in sensul de a nu produce probe impotriva sa.

De asemenea, CSM s-a folosit de aceeasi parte a colectivului montata de procurorul sef impotriva mea si in favoarea sa.

De ce CSM nu a dorit sa lamureasca de ce cealalta jumatate a colectivului confirma acuzatiile in limitele aratate in plangere si a concluzionat ca plangerea de hartuire sexuala a fost formulata cu rea credinta, desi existau antecedente care s-au confirmat?

Intrucat CSM a facut referiri directe la persoana mea cu privire atat la activitatea desfasurata cat si a comportamentului in cadrul relatiilor din colectiv, desi nu eu faceam obiectul controlului, mi s-a adus o atingere grava atat a imaginii profesionale cat si personale.

Din pacate pentru mine DNA a simtit nevoia sa razbune orgoliul unui procuror sef fortat sa demisioneze ca urmare a abaterilor constatate in sarcina sa, fara sa verifice apararile mele formulate in cadrul cercetarii disciplinare, fara sa clarifice de ce la nivelul ST Galati jumatate din colectiv are o alta opinie cu privire la comportamentul si activitatea mea si a decis excluderea mea din profesie, invocand ca si proba raportul CSM.

Intrucat am refuzat sa-mi dau demisia, DNA a exercitat presiuni asupra mea,  constand in apeluri telefonice, zilnice, chiar si de mai multe ori in aceeasi zi, si de fiecare data mi se cerea demisia prin invocarea ca in acest fel as avea dosarul curat, altfel voi fi data afara!!????

Daca cercetarea disciplinara a fost una corecta, cu respectarea dreptului la aparare si cu administrarea tuturor probelor, de ce DNA a insistat, sa-mi dau demisia?"