Scrisoare deschisa colegilor si prietenilor mei, judecatori, procurori, grefieri

In aceasta epoca de serioase incercari pentru justitie si reprezentantii ei, solutia nu poate veni de la adunarile generale ale instantelor, nici de la judecatori, cu atit mai putin de la lozinci platite la televizor. Solutia nu poate veni decit de la popor, de la societatea civila, de la justitiabilii pe care ii judecam cum ii judecam. Dar pe acestia i-am pierdut de aliati, si sint destui "neprieteni" care intretin aceasta distanta. Credeti ca ii putem recistiga?

Sa vedem cum stam:

1.

Acum aproape zece ani, cind eu am incheiat cariera de judecator, chiar in acea perioada s-a schimbat de o maniera totala procedura civila in instante. Ulterior, activind ca jurist de firma si mediator, am constatat urmatoarele:

a. In fosta procedura, scria cam asa: Presedintele (judecatorul de serviciu) primind cererea de chemare in judecata, da reclamantului termen in cunostinta...

Pe noul Cod se intimpla cu totul altfel, de exemplu (caz concret, dosar al meu personal, GM): am depus cererea pe 19 august 2022, si, de peste trei luni de zile tot deschid zilnic portalul instantei: nimic termen, nimic de nici un fel. Ieri (30 nov. 2022) scriind la acest text, am cautat din nou si am gasit, in sfirsit: termen pe 2 martie 2023, deci dupa 7 luni de la depunerea actiunii.

b. Aia ar fi cum ar fi, dar sa o vedeti pe asta:

Pe vechea procedura, ordonantele presedintiale se solutionau intr-un termen de 1-7 zile. Eu, ca judecator, am transat asemenea cauze si in jumatate de ora - asa am considerat eu urgenta.

Dupa revolutia procedurala de prin 2013, caz concret: Intr-o ordonanta presedintiala, un batrin ramas in strada fara haine si acte asupra iernii, cerind nimic altceva decit sa-si recupereze actele si hainele, a primit termen dupa 3 luni de la depunerea cererii, iar hotarirea (negativa) dupa un an.

c. Cind eu am intrat in justitie, cu zeci de ani in urma, pe holul instantei era un birou/ghiseu la care se plateau taxele de timbru. Acum, adica de multi ani, pe baza unei ordonante absolut stupide din mai multe privinte, pentru orice taxa, fie si de un leu, omul este trimis inapoi la primaria de domiciliu, de unde trebuie sa vina cu chitanta in original - nu exista variante.

d. Cam pe aceeasi linie, am fost pus in situatia sa ajut pentru obtinerea unei hotariri apostilate (in fond o stupiditate birocratica, internationala de data asta) o persoana nascuta in Giurgiu, casatorita si divortata in Vrancea, stabilita in Neamt, acum aflata in Italia, bolnava intr-un spital. Zilele astea (nov. 2022) m-am uitat pe acte si m-am ingrozit: din luna martie ma tot ocup de problema asta, si tot nu e gata. Cind eram sa respir usurat, in ultima faza, m-a sunat o doamna de la marea institutie a Apostilaturii Tribunalului ca sa-mi spuna ca la ea nu merge asa, cu taxa platita on line, ca trebuie sa vina persoana in chestie, personal, cu chitanta in original, ca asa scrie legea. Am facut un apel direct, scris, la conducerea Tribunalului. Inca astept.

PS: la lit. c si d: era cindva la Tribunalul Neamt un judecator pe nume Dumitru Filioreanu, care solutiona orice litigiu comercial cel mai tirziu la al doilea termen de judecata, evident, facind dreptate. Iar daca se intimpla sa existe vreo taxa de timbru neachitata, scria in hotarire: Da in debit reclamanta cu suma de... si trimitea hotarirea la finante pentru a fi executata. Habar n-am daca pe atunci legea prevedea sau nu o asemenea solutie, dar cert este ca Maestrul meu isi folosea independenta de judecator in sensul cel mai pozitiv si mai operativ.

e. Credeti-ma, lista mea de stupiditati din actuala procedura este infinita. Va mai dau numai una: Tot pe la inceputurile mele ca judecator exista o functie, o institutie care se numea Judecator de serviciu. (Am subliniat formula pentru ca am scris chiar o carte pornind de la aceasta functie pe care am indeplinit-o adesea cu mult interes, poate voi reusi sa o si public.) Va sa zica, venea omul cu cererea de chemare in judecata, fie el chiar si jurist sau avocat, cererea era examinata pe loc, se stabilea daca este bine adresata, in suficiente exemplare, se calcula timbrajul, si, cum am zis si mai sus, se dadea omului termen in cunostinta.

Aceasta institutie s-a scos, pe un motiv care se constituie intr-o mare jignire la adresa tuturor judecatorilor: ca, vezi-doamne, daca petentul/avocatul se vede personal cu judecatorul, isi fac din ochi unul altuia, si fandaxia-i gata: prezumtie de vinovatie pe coruptie.

Desigur, fata de toate acestea, noi/voi (nu mi-e clar daca trebuie sa vorbesc si in numele meu sau numai al colegilor) vom spune/veti spune, cu totul justificat: dar nu noi am instituit aceste reglementari stupide, sint legi, pe care noi trebuie sa le aplicam. Si nu sa le comentam, asa cum sintem tinuti mereu din scurt, sa nu cricnim nici un pic - obligatia de rezerva etc.

Asa este, raspund eu. Dar cind am iesit/ati iesit pe scari cu A4 la piept mai stiti pentru ce ati iesit? Atunci ati avut voie sa comentati?

Aici sint nevoit sa v-o spun de-a dreptul: Daca ati fi iesit sa manifestati pentru stupiditatea acelor reglementari care chinuie o tara intreaga de justitiabili, aratind ca sinteti pusi in situatia de a aplica zilnic si mereu cu tot felul de enormitati, ca va intereseaza nu numai drepturile noastre, statutul nostru, ci si nevoia si dreptul oamenilor de a avea o justitie normala, eficienta, pe intelesul si in sprijinul lor, ati fi putut cistiga de partea noastra tot poporul, iar neprietenii care azi se scarpina mereu de salariile si pensiile noastre nu ar fi avut nici o sansa. Dar...

2.

Vine o faza mai dura, mai serioasa, mult mai dureroasa, la care va fi tare greu de raspuns: dosare tratate formalist, stupid, inuman, si mai ales solutii date complet invers decit normalul si evidenta.

Din experienta mea de jurist de firma si de mediator, si chiar din dosarele personale, in ultimii zece ani de cind m-am mutat de pe scaunul de judecator in prima banca, am avut, trebuie sa ma gindesc bine ce scriu, dar nu pot sa nu scriu, cam 90% solutii invers decit normalitatea evidenta din dosare:

a. In primul meu dosar ca jurist de firma, in care am cerut pentru clientul meu plata unei facturi pentru marfa livrata si neplatita, depunind probele necesare - cel mai simplu litigiu comercial posibil, cu cea mai evidenta solutie pozitiva posibila, imposibil de pronuntat alta - judecatoarea, fosta mea colega, mi-a respins cu nonsalanta cererea. Dupa socul initial, patronul, clientul meu, mi-a spus ca s-a intilnit cu patronul advers, care i-a ris in nas si i-a spus: s-o crezi tu ca ai vreo sansa, tu si juristul tau, fie el chiar fost judecator. Chestiunea este aranjata.

Mi-e penibil sa spun mai mult, dar trebuia sa spun macar atit.

b. In penal, am ca exemplu dosarul meu personal la DNA, asa cum au avut si au cam toti judecatorii. Dupa ce un procuror normal la cap a inteles ca era o facatura si a inchis procedura, doamna procuror sef DNA a formulat cerere pentru redeschiderea dosarului, ea stia de ce. Aceasta cerere a fost judecata de un judecator de Curte de Apel, care a admis-o printr-o incheiere, astfel: fara sa puna vreun cuvint de motivare de la el, dar nici un cuvint, a dat grefierei textul procurorului, aratindu-i: transcrii de aici pina aici. Dar cum grefierele nu sint persoane fara minte ca sa piarda timpul tastind in prostie, respectiva a folosit programul de scanare, astfel ca textul procurorului s-a transferat fain-frumos in incheierea judecatorului, cu tot cu greselile de redactare si de citare a unor articole de cod. Pastrez la dispozitia cui vrea sa verifice ambele texte.

Aici, judecati si voi:

- un judecator de Curte, care nu are nici cea mai mica demnitate de a folosi gindirea si argumentarea proprii intr-un act de care depind soarta si libertatea unui om, merita salariu sau pensie de judecator? Eu nu l-as incadra nici la nivelul de aprod.

- si: daca respectivul si-a permis asta avind ca victima un judecator, ginditi-va cita grija are cind judeca orice alta persoana?

- si inca, problema de baza a acestui articol al meu: cum influenteaza un asemenea comportament al judecatorului increderea oamenilor de rind in justitie, speranta lor in dreptate?

c. Tot un litigiu comercial clasic, cel mai simplu si mai clar posibil: combustibil livrat unei firme, neplatit, factura depusa la dosar. Actiunea a fost respinsa, solutia a fost mentinuta in doua cai de atac. Nici nu vreau sa-mi amintesc vreo motivare, ca sa nu ma enervez.

d. Plingere contraventionala pentru incalcarea liniei continue. In hotarire, judecatoarea a umplut citeva pagini cu tot felul de texte de legi, coduri, CEDO etc. Numai ca toata sentinta are datele altei persoane, ale altui dosar. Petenta a scris despre asta in apel, Tribunalul a mentinut hotarirea primei instante, evitind cu gentilete sa se pronunte asupra stupiditatii redactarii.

e. Cerere pentru constatarea dreptului de proprietate a unei cooperative asupra cladirii pe care o detine de 50 de ani (actiune care nici n-ar avea ce cauta pe rolul unei instante). Doamna judecator a respins-o pe motiv ca in ultimii 30 de ani reclamanta si-a schimbat numele, din "cooperativa" in "societate cooperatista" sau cam asa ceva, deci nu ar mai opera uzucapiunea (!)

f. Un dosar care a avut si o victima colaterala: O persoana taxata de ANAF pentru impozit pe venituri realizate in Belgia. A prezentat probe cum ca si-a platit totul in Belgia (avea si o mica restanta de primit), Tribunalul a constatat, logic si motivat, existenta platii si a conventiei pentru evitarea dublei impuneri intre Romania si Belgia, dar, la stupida cale de atac a organului, Curtea de Apel a hotarit ca plata trebuie facuta din nou, in profitul bietului stat roman.

In timpul litigiului, mama acelui patron, care primea in tara toata corespondenta, a murit de inima rea. Si nu a fost o simpla intimplare, credeti-ma, cunosc bine speta.

g. Cel mai recent dosar al meu ca jurist. O asociatie a stramutatilor din fundul lacului Bicaz (de unde provin si eu) a primit si beneficiat timp de 65 de ani de un imas pentru cresterea animalelor, fara nici o taxa. Anul trecut s-a gasit un primar care sa constate ca terenul este al comunei si l-a scos la licitatie, cu o taxa imensa. Judecatoarea cazului a identificat o multime de argumente legale pentru a respinge actiunea oamenilor. Asta m-a condus pe mine la urmatoarea constatare: daca in locul judecatorilor ar fi pusi niste roboti, iar acesti roboti ar fi programati sa fie si "umani", sint sigur ca ei ar fi mult mai umani decit umanoizii care ne judeca in prezent, cenzurati si dirijati mai mult sau mai putin direct de niste functionari ai statului roman.

h. Sa va dau si un exemplu pozitiv. Unul singur, pentru ca atita am putut remarca in cei zece ani in prima banca.

Intr-un dosar cu litigiu comercial, la Judecatoria Botosani, ordonanta de plata, am primit sentinta la al doilea termen de judecata, fiindu-mi admisa actiunea pentru o suma mai mare decit am cerut. Nu credeti sau nu ati crezut vreodata ca e posibil asa ceva? Va spun eu ca e perfect posibil si legal. Pur si simplu, depunind eu la dosar mai multe facturi, la adunarea sumelor am gresit putin operatiunea in minus. Iar Domnul Judecator, in loc sa trateze problema superficial, ori sa-mi respinga actiunea pentru un motiv stupid, a refacut calculul si a acordat exact suma care se cuvenea.

O floare... o singura floare exista in arhiva mea de zece ani.

Concluzia celor de mai sus nu poate fi, din pacate, decit dureroasa spre tragic: cu asemenea proceduri stupide si cu astfel de hotatiri pe care ma abtin sa le calific, sa nu ne miram prea tare daca neprietenii nostri vor avea cistig de cauza, iar noi ne vom trezi cu salarii si pensii de aprod.

Solutia? Solutia este una singura: intoarcerea justitiei catre popor. Cum? Mai ramine sa discutam.