Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – condusa de avocatul Traian Briciu (foto) – nu s-a obosit sa indice in detaliu motivele pentru care s-a dedat la tratamentul discriminatoriu pentru persoanele nevaccinate si netestate impotriva COVID-19 care in septembrie 2021 au participat la examenul de primire in profesia de avocat. Astfel, UNBR a incalcat Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

Asa a stabilit judecatorul Amer Jabre de la Curtea de Apel Bucuresti in sentinta nr. 212 din 9 februarie 2022, prin care i-a dat dreptate maiorului in rezerva Dan Bazavan dupa ce acesta a reclamat ca UNBR i-a interzis accesul la examenul din septembrie anul trecut din cauza ca Bazavan nu a prezentat nici certificatul de vaccinare, nici test negativ impotriva coronavirusului. Amintim ca prin aceeasi sentinta, Jabre a obligat UNBR sa-i plateasca lui Bazavan daune morale de 5.000 de lei. In schimb, rezervistul MApN ceruse daune morale de cate 4 milioane de lei atat de la UNBR, cat si de la Baroul Bucuresti, de la Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor si de la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Totusi, magistratul CAB a stabilit ca Baroul Bucuresti, INPPA si CNCD nu au calitate procesuala pasiva in dosarul nr. 5978/2/2021 (click aici pentru a citi).

Revenind la Uniunea Nationala a Barourilor din Romania: judecatorul Amer Jabre recunoaste ca UNBR a invocat cateva argumente generice („evolutia pandemiei in curs, considerente de sanatate publica, protejarea tuturor participantilor la examen”), dar magistratul a subliniat ca astfel de argumente nu raspund cerintelor concrete impuse de catre articolul 2 din OG 137/2000. Mai clar formulat: „tratamentul diferentiat a vizat exercitiului dreptului la munca si la libera alegere a ocupatiei”, a sintetizat judecatorul Jabre.

Iata ce prevede art. 2 din OG 137/2000:

„Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.

(2) Dispozitia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevazute la alin. (1) este considerata discriminare in intelesul prezentei ordonante.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare”.

Redam principalul pasaj din motivarea sentintei (vezi facsimil):

„Analizand in ce masura situatia de fapt si de drept de mai sus constituie discriminare in sensul art.2 din OG nr.137/2000, curtea constata:

Masura permiterii accesului in examen a persoanelor care prezinta unul din documentele de mai sus, coroborata cu masura interzicerii accesului persoanelor care nu prezinta aceste documente, constituie, in mod evident, un tratament diferentiat.

Cum intrarea in sala se facea pentru a participa la examentul de dobandire a calitatii de avocat stagiar, rezulta ca tratamentul diferentiat a vizat exercitiului dreptului la munca si la libera alegere a ocupatiei, drept prevazut de art.1, alin.2, lit.i din OG nr.137/2000.

Cum toate persoanele care s-au prezentat pentru a intra in sala dobandisera anterior statutul de candidati, prin depunerea si validarea dosarelor de participare la examen, rezulta ca acestea se aflau in situatii comparabile, in sensul art.1, alin.3 din ordonanta.

In ceea ce priveste criteriul care a stat la baza tratamentului diferit, se retine ca acesta a constat in prezentarea sau neprezentarea documentelor enumerate mai sus (certificat digital european COVID, text negativ antigen sau PCR-RT, adeverinta trecere prin boala), fiind deci 'orice alt criteriu' in sensul art.2, alin.1 din OG nr.137/2000.

In continuare, revenea paratului UNBR sarcina de a demonstra ca impunerea cerintei prezentarii acestor documente era 'justificata obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare'.

Altfel spus, paratul UNBR avea sarcina de a:

-mentiona scopul pentru care a impus cerinta prezentarii acelor documente

-demonstra ca scopul respectiv era unul legitim

-demonstra ca cerinta prezentarii acelor documente era adecvata (adica era apta sa duca la atingerea scopului legitim anterior enuntat)

-demonstra ca cerinta prezentarii acelor documente era necesara (adica, in lipsa ei, scopul legitim anterior enuntat nu putea fi atins, eventual prin ingerinte de mai mica amploare).

Cu privire la cele de mai sus, paratul UNBR s-a rezumat la o evocare, cu titlu general, a unui scop legitim, respectiv 'evolutia pandemiei in curs, considerente de sanatate publica, protejarea tuturor participantilor la examen'.

Se observa ca nu se face niciun fel de referire la celelalte conditii legale necesare pentru justificarea tratamentului diferit, respectiv caracterul adecvat si necesar al cerintei prezentarii documentelor respective.

In cadrul intampinarii Baroului Bucuresti (fata de care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive) si in cadrul concluziilor orale, s-a facut referire la dispozitiile HG nr.932/2021 (forma modificata prin HG nr.990/2021, in vigoare la data sustinerii examentului, respectiv 19.09.2021).

Presupunand ca inclusiv paratul UNBR si-ar insusi aceasta aparare si prespunand ca prin trimiterea la acest act normativ se intentioneaza a se sustine ca paratul nu a facut altceva decat se puna in aplicare hotarare de guvern (si, astfel sa justifice, data fiind prezumtia relativa de legalitate a acestui act normativ, si conditiile caracterului adecvat si necesar al cerintei prezentarii documentelor respective), instanta retine:

Din verificarea HG nr.932/2021 (forma modificata prin HG nr.990/2021, in vigoare la data sustinerii examentului, respectiv 19.09.2021), instanta constata ca situatia organizarii si sustinerii examenului de admitere intr-o profesie, de catre o entitate care nu este institutie de invatamant, nici UNBR, nici INPPA nefacand parte din sistemul national de invatamant (aspect mentionat expres de art.311, alin.1 din Statutul profesiei de avocat), nu se incadreaza in niciuna din ipotezele prevazute de dispozitiile actului normativ mentionat.

De altfel, niciunul din parati nu a indicat in ce ipoteza a hotararii de guvern s-ar fi aflat organizarea examenului si care ar fi deci dispozitia concreta care a fost aplicata.

Ca atare, masura impunerii cerintei prezentarii documentelor de mai sus a constituit o masura proprie a UNBR, o decizie unilaterala, luata de acesta in calitate de organizator al examenului, fara vreun temei legal sau infralegal, fiind deci exlusa ipoteza indeplinirii unei obligatii legale (referirile paratului Baroul Bucuresti la Legea nr.55/2020, fiind la fel de generale, lipsindu-le orice contextualizare).

In continuare, retinand ca revenea exclusiv UNBR sarcina de a demonstra caracterul adecvat si necesar al cerintei impuse, se observa ca o astfel de dovada lipseste, neexistand nicio argumentatie si niciun probatoriu pe acest aspect.

In consecinta, instanta constata ca tratamentul diferentiat aplicat candidatilor, nu a fost justificat in sensul art.2, alin.3 din OG nr.137/2000, constituind deci o discriminare.

In ceea ce priveste autorul discriminarii, trebuie precizat ca potrivit art.17, alin.1 din Legea nr.51/1995, examentul de primire in profesia de avocat este organizat de UNBR.

Ca atare, avand responsabilitatea tuturor aspectelor legate de organizarea examenului (stabilire tematica si subiecte, stabilire data, loc si conditii de participare si acces), paratului UNBR ii revine raspunderea pentru actele (Hotararea Consiliului UNBR prin care s-a impus cerinta prezentarii documentelor evocate) sau faptele (actul material al interzicerii accesului in sala de examen) de discriminare aparute in acest context.

In ceea ce priveste paratul INPPA, in sarcina acestuia nu se poate retine niciun act sau fapt de discriminare, cu atat mai mult cu cat examentul nici nu a fost organizat in concret in vreunul din centrele sale, ci in cadrul pavilionului expozitional Romexpo.

In ceea ce priveste paratul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, in mod evident, acesta nu a avut nicio implicare in organizarea examenului, chemarea sa in judecata fiind facuta, cel mai probabil, doar pentru opozabilitatea hotararii, mentionarea sa (de catre reclamanti) ca parat fiind cel mai probabil o eroare.

In ceea ce priveste victima discriminarii, se retine ca numai reclamantul Bazavan Dan s-a aflat intr-o astfel de situatie, doar acestuia fiindu-i restrictionat accesul in sala, din cauza neprezentarii documentelor.

Prin conformarea la solicitarea organizatorului examenului, in sensul prezentarii unuia din documentele impuse de acesta, reclamantul Fagadar Cristian Mihai a iesit din sfera persoanelor discriminate, acestuia beneficiind de posibilitatea exercitarii drepturilor la munca si la alegerea ocupatiei, prevazute de de art.1, alin.2, lit.i din OG nr.137/2000. Pe cale de consecinta, actiunea reclamantului urmeaza a fi respinsa in intregime (partial, in ceea ce il priveste pe paratul Baroul Bucuresti, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva).

Odata stabilita existenta faptei de discriminare, instanta retine incidenta art.27, alin.1 din OG nr.137/2000, potrivit carora 'Persoana care se considera discriminata poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun'.

In ceea ce priveste 'restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare', se retine ca reclamantii s-au rezumat la a evoca cu titlu general acest paragraf al dispozitiei legale amintite, fara a indica insa in concret in ce ar trebui sa constea restabilirea situatiei anterioare discriminarii si nici cum s-ar putea anula situatia creata prin discriminare (mai ales, in conditiile in care nu s-a formulat si un capat de cerere privind anularea Hotararii Consiliului UNBR din 10-11 septembrie 2021/Instructiunilor).

In consecinta, aceste pretentii ale reclamantilor vor fi respinse ca neintemeiate.

In ceea ce priveste dreptul de a solicita despagubiri pentru prejudiciile produse prin discriminare, se retine ca textul legal, nefacand distinctie, are in vedere atat prejudiciile materiale, cat si pe cele morale.

In privinta prejudiciului material provocat reclamantului Bazavan Dan, instanta retine ca acesta a achitat o taxa de inscriere la examen 1.400 lei (f.34) care insa i-a fost restituita acestuia, precum si un comision bancar de 20 de lei, nerestituit.

De asemenea, acesta a efectuat o cheltuiala de 80 de lei pentru obtinerea certificatului medical tip A5 (f.35), suma nerestituita.

In consecinta, prejudiciul material este de 80 lei + 20 lei, la care se adauga inflatia si dobanda legala, ambele calculate de la data introducerii actiunii, respectiv 16.09.2021 (in privinta cheltuielilor de transport si a costurilor de copiere neexistand dovezi).

In privinta despagubirilor morale, instanta retine ca suma de 4.000.000 lei solicitat de reclamant nu are corespondent in tipul de prejudiciu evocat, mai exact in natura drepturilor incalcate.

Desi in concluziile orale, reclamantul a evocat notorietatea persoanei sale si potentialele castiguri pe care le-ar fi obtinut din exercitarea profesiei de avocat, distinct de faptul ca exercitarea profesiei presupunea atat participarea la examen, cat si efectuarea perioadei de stagiatura, se retine ca beneficiul nerealizat constituie, in realitate, un prejudiciu material, ce excedeaza cadrului procesual, in cuprinsul caruia s-a mentionat exclusiv atingerea adusa demnitatii, onoarei si reputatiei.

Limitand deci cadrul la cele 3 drepturi personale nepatrimoniale amintite, se retine ca este, intr-adevar, de principiu ca interzicerea participarii la examen, prin impunerea unor conditii de natura celor din speta, cu implicatii decizionale medicale legate de propriul corp, provoaca o atingere demnitatii si onoarei persoanei, sens in care un astfel de prejudiciu trebuie reparat, in limitele in care se evidentiaza importanta incalcarii, evitandu-se o sanctionare de principiu a autorului discriminarii.

Contextualizand la speta conditiile repararii prejudiciilor, suma de 5.000 lei este potrivita cu imprejurarile discriminarii.

Fata de cele de mai sus, instanta va obliga paratul UNBR la plata catre reclamant a sumelor de mai sus”.