Guvernul Romaniei este dator sa intreprinda modificari esentiale in legislatia fiscala doar in conditii de transparenta si de dezbateri reale, someaza Camera Consultantilor Fiscali (CCF), condusa de Dan Manolescu (foto).

Iesirea publica a CCF de joi, 9 iunie 2022, a avut loc dupa ce presa a scris despre o serie de schimbari pe care cabinetul Nicolae Ciuca le pregateste in domeniul fiscal: extinderea aplicarii amnistiei din OG 6/2019, prelungirea taxarii inverse in vederea combaterii fraudei in domeniul TVA, pedepse mai mari pentru contrabanda, plata premiilor suspendate la Loteria bonurilor fiscale, dar si reevaluarea cotelor de TVA, introducerea impozitului pe locuinta exclusiv in functie de valoarea acesteia (si nu de numarul de proprietati), precum si eliminarea treptata a facilitatilor fiscale.

In acest context, Camera Consultantilor Fiscali avertizeaza ca Executivul risca sa destabilizeze un sistem fara sa mearga la fondul problemelor: efecte si costuri, cantitatea si modul de colectare, precum si politicile publice de dezvoltare.

Trei directii pentru conformarea fiscala

De aceea, CCF propune o „conformare fiscala prin cooperare reala”, axata pe trei directii:

- dezbaterea publica reala si transparenta, cu toate partile interesate, a oricaror schimbari din domeniul fiscalitatii;

- adoptarea celor mai bune practici intalnite cel putin la nivel european in relatia de parteneriat administratie-contribuabil;

- investitii pentru implementarea cel putin a reformelor administrative trecute in Planul National de Redresare si Rezilienta (PNRR).

Redam intregul comunicat al Camerei Consultantilor Fiscali (vezi facsimil):

„Pozitia Camerei Consultantilor Fiscali privind schimbarile anuntate in sistemul de impozitare

In asteptarea momentului cand ar putea fi inlocuita cota unica

Un sistem de impozitare nu este, el in sine, nici mai bun, nici mai rau decat altul. Orice judecata se face concret, pe cazuri specifice, tinand cont de efectele, dar si de costurile de aplicare, in baza carora poti amplifica beneficiile si controla riscurile. Iar un sistem de impozitare nu este, in sine, un panaceu: in niciun caz nu isi atinge potentialul daca nu e ajutat si de alte parghii pentru a misca cu adevarat economia.

Aceste enunturi sunt, de obicei, universal valabile, dar se intampla ca, la noi, par uitate cand pe coridoare politice se pun la cale masuri fiscale! Masuri pe care economia reala incearca apoi sa le si puna in practica!

Iata-ne din nou in situatia in care ne sunt anuntate schimbari fiscale in aceleasi conditii de lipsa de transparenta si dezbateri reale. Iar costurile acestei lipse de transparenta sunt si mai mari cand se intampla in momente foarte tensionate pentru economie!

Intr-un astfel de moment, Camera Consultantilor Fiscali considera necesar sa reafirme ca problema nu e trecerea, in sine, la un alt sistem de impozitare, cat ”destabilizarea” unui sistem fara a pune in schimb reformele de substanta asteptate, care sa mearga la fondul problemelor, adica la efecte si costuri, la cat si cum colectam, dar si la politici publice de dezvoltare.

Economia reala are costuri reale!

Nu putem incepe o discutie reala si serioasa despre ce trebuie sa facem fara un ”screening” al starii de fapt, al costurilor actuale. In calitatea lor de intermediari intre interesele platitorului de taxe, pe de-o parte, si interesele administratorului de taxe, de cealalta parte, consultantii fiscali sunt primii care pot depune marturie ca fiscalitatea este (mult prea) costisitoare in Romania! Vom prezenta mai jos cateva costuri din economia reala care ar trebui sa fie mai bine cunoscute pe coridoarele politice unde se discuta diverse masuri.

Pot fi considerate semne statistice care ar trebui sa ne spuna ca poate nu e chiar momentul potrivit sa ne aventuram doar in reforme de forma.

i) Statistic vorbind, nu prea mai e loc de manevre

Mediul de afaceri, incluzand aici contribuabilii-companii – cele care asigura veniturile si... impozitele pe venit ale contribuabililor persoane fizice – raporteaza o situatie foarte tensionata pe piata muncii.

In ultimii cinci ani, la nivelul intregii UE, costul muncii a crescut cel mai mult in Romania.

Cifrele confirma perceptia generala. Aceasta este imaginea noului normal al lipsei cronice de personal, in care salariile trebuie sa recupereze galopant fata de Vest. Daca presiunea era asa mare intr-o perioada in care s-a redus cota „unica” pe unele venituri, au aparut facilitatile in constructii, au continuat facilitatile din ICT, dividendele sunt taxate mai putin (cum s-ar spune, cand cota unica nu e chiar unica!) sa ne imaginam cum va reactiona acum angajatorul roman la vestea cresterii costurilor cu fiscalitatea, in conditiile in care trebuie sa pastreze cel putin salariul net, daca vrea sa nu-i plece specialistii bine pregatiti. Cum va mai fi privit de investitori mitul local al atractivitatii fortei de munca? Sa mai adaugam aici si incertitudinea unui context regional politico-economico-fiscal, unul total anormal, care deja sperie investitiile!

ii) Munca e deja descurajata

Statul ar trebui sa fie direct interesat ca angajatul-contribuabil (din mediul privat, cel putin) sa munceasca mai cu elan, pentru ca acel contribuabil, cel care trece intr-o clasa superioara de salarizare (pentru ca face ore suplimentare, isi imbunatateste calificarea etc.) plateste impozite si contributii mai mari si nici nu mai primeste diverse beneficii sociale. Totul e ca angajatul sa nu-si piarda acest elan prin capcane ascunse. Altfel pierde toata lumea.

Or daca la noi, in conditii de cota unica, suntem deja la nivelul tarilor renumite pentru sistemul lor progresiv, nu e indreptatita perceptia ca ajungi sa muncesti mai mult pentru stat? Un stat care, cu toata bunavointa, nu-ti raspunde cu aceleasi servicii precum cel danez, francez, german etc.

iii) Cu ochii pe cel mai sanatos indicator economic

In cei 17 ani de cand are o cota (aproape) unica, Romania a inregistrat cea mai rapida crestere a productivitatii muncii din Europa. Se va spune ca nici nu era asa de greu avand in vedere baza de plecare. Se va observa insa ca Irlanda are cel mai spectaculos salt si asta cel mai probabil nu pentru ca ... are printre cele mai progresive impozitari din toata UE! Sa ne intrebam unde e Irlanda, acest centru nodal al investitiilor internationale (in principal in domeniul high- tech), din punct de vedere al politicii de atragere a marilor investitii? Ce cultura pro-business are Irlanda, pentru a aduce valoare adaugata in tara (din care sa se plateasca impozite la rate de pana la 48% pe salariile mari)?

iv) Apropo de valoare adaugata

Acest tabel (n.r. vezi facsimil) trebuie vazut ca o invitatie de a studia temeinic daca e momentul oportun sa... incercam o asa-zisa taxa de solidaritate de la companiile mari si inca una pe cifra de afaceri! Sa ne uitam, cel putin, la discutiile care se poarta chiar in aceste zile intr-o economie de talia Germaniei, daca este oportuna supraimpozitarea profiturilor excesive. Si nota bene, s- ar aplica la profit, la valoare adaugata adusa de acea companie dupa scaderea costurilor de productie, nu la ceea ce vinde!

Mai multi bani la buget? Intreaba-ti administratia!

Ne intoarcem, asadar, la punctul de plecare - nu exista sisteme bune sau rele in sine, exista beneficii, exista riscuri, mai ales, exista costuri specifice, in functie de particularitatile fiecarei economii si ... culturi fiscale, la nivel de contribuabil-individ, dar si de stat, de administratie.

Inainte sa ne intrebam ”ce fel de sistem?”, poate ar trebui sa avem o dezbatere reala pe tema ”ce asteptari avem de la sistemul nostru fiscal?” Nu-i suficient sa clamam – vrem mai mult echilibru social si un buget mai bogat si pentru asta introducem sistemul progresiv!

Ce mesaj vrem sa transmitem? Spre exemplu, cand Cehia, de altfel unul din statele europene cele mai echilibrate social (raport OECD), a renuntat anul trecut la cota unica de 15% pentru a adauga o cota de 23% pe transa de venituri anuale peste 68.000 euro, pana la urma clasa politica a vrut sa transmita un mesaj de simplificare si chiar de reducere a poverii fiscale, prin schimbarea bazei brute de calcul, dar si prin abolirea taxei de solidaritate de 7% pe veniturile mari.

In SUA, unde de 100 de ani functioneaza neintrerupt un sistem federal de impozitare progresiva a veniturilor individuale (si inca se mai lucreaza la rezolvarea discrepantelor sociale) se inmulteste numarul statelor membre care aleg o cota unica pentru impozitarea veniturilor la nivel statal, dorind sa transmita astfel un mesaj propriu de simplificare a fiscalitatii. La nivel federal, IRS raporteaza acum cel mai mare deficit de incasari fiscale ca venind din veniturile individuale neraportate, pe fondul sub-finantarii Administratiei Fiscale si a consumului tot mai mare de resurse pentru inspectii complexe, in special la contribuabilii cu venituri mari – raport GAO.

Fiecare administratie cauta sa dea semnale specifice pentru a transmite mai multa solidaritate fata de cei care-i platesc impozitele si, evident, mai multa fermitate cu cei care nu vor sa-i plateasca!

O constanta a cautarilor de solutii fiscale la nivel global este aceasta: cum sa aduci mai multi bani la buget cerand mai mult de la ... administratia fiscala! (aici, analiza din ”Caietele de lucru FMI”,2020). ”Reformele fiscale fundamentale sunt, de obicei acompaniate de reforme ale sistemului de colectare, ale sistemului de impunere a legii fiscale, inclusiv privind penalitatile” (din studiul tehnic ”Reforme de introducere a sistemului progresiv in tarile cu sistem de cota unica”, grup de lucru Comisia Europeana, 2019).

Pe scurt, aceasta este directia pe care o propune CCF, sub deviza ”Conformare fiscala prin cooperare reala”:

1) o politica publica asumata de a trece prin dezbatere publica reala si transparenta, cu toate partile interesate (asociatii ale contribuabililor, mediul economic, profesionisti in fiscalitate, reprezentanti ai aparatului administrativ, cei care pun efectiv legea in aplicare) a oricaror schimbari din domeniul fiscalitatii;

2) o politica publica asumata de adoptare a celor mai bune practici intalnite cel putin la nivel european in relatia de parteneriat Administratie-Contribuabil;

3) o politica publica asumata de investitii pentru implementarea cel putin a reformelor administrative trecute in PNRR! Asa ne vom asigura ca avem, cu adevarat, acelasi teren precum competitorii nostri pe o piata comuna europeana, in perspectiva apropiata a unei politici fiscale comune.

Aceasta ar fi cu adevarat o revolutie, aceea a modului de abordare a fiscalitatii, una necesara si asteptata de economia si contribuabilul roman. Si, odata aceasta produsa, putem vorbi si de... schimbari fiscale radicale, dar haideti sa vorbim inainte, pe indelete si abia apoi sa le facem”.