Gregorian Bivolaru, celebrul lider al Miscarii de Intergrare Spirituala in Absolut (MISA) considerata de multi drept o secta - trimis in judecata pentru act sexual cu un minor in forma continuata, perversiune, coruptie sexuala, trafic de minori si tentativa de trecere frauduloasa a frontierei - a fost achitat si de Curtea de Apel Alba-Iulia, in apel, dupa ce aceeasi decizie a fost luata si la fond, de Tribunalul Sibiu. Curtea de Apel Alba-Iulia a ajuns la concluzia, prin decizia penala nr. 5/A/2011, emisa in dosarul 405/85/2005, ca procurorii nu au reusit sa probeze, mai presus de orice dubiu, vinovatia lui Bivoloaru. De asemenea, un alt element care a contat in achitarea lui Bivolaru a fost refuzul procurorilor de a depune la dosar mandatele de autorizare a interceptarilor telefonice, pe motiv ca acestea ar fi “secrete de stat”.

Mai mult, instanta a retinut ca nici macar in faza apelului, procurorii nu s-au lamurit pe cine si ce posturi telefonice au interceptat, fiind mereu cate o “eroare materiala” de corectat! Decizia Curtii de Apel Alba-Iulia nu este definitiva, recursul impotriva acesteia urmand sa fie judecat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, cel mai probabil in toamna. Amintim ca Romania a ratat sansa de a-l vedea extradat din Suedia pe Gregorian Bivolaru, zis si “Guru Bivolaru”, dupa ce Ministerul Justitiei, sub patronajul fostului ministru, Monica Macovei, nu a trimis toate actele care ar fi demonstrat necesitatea extradarii acestuia, astfel incat Curtea Suprema a Suediei a respins cererea de extradare. De retinut, intr-un interviu acordat Lumeajustitiei.ro, procurorul George Balan, actual vicepresedinte al CSM, a declarat ca toti magistratii care au muncit in dosarele MISA au avut de suferit sun mandatul fostei ministrese a Justitiei, Monica Macovei.

Curtea de Apel Alba-Iulia a inlaturat interceptarile telefonice din materialul porbator, pentru ca procurorii au clasificat cu “secret de stat” mandatele de autorizare. Instanta a aratat ca procurorii nu sunt independenti fata de Executiv

Judecatorii Curtii de Apel Alba-Iulia au ajuns la concluzia ca in mod corect instanta Tribunalului Sibiu a inlaturat ca probe din dosar interceptarile telefonice facute de procurori, intrucat acestia au refuzat sa puna la dispozitia instantei mandatele de autorizare in baza carora au fost realizate interceptarile, sustinand ca acestea au statut de “secret de stat”. In acest caz, conform CA Alba-Iulia a constatat ca “nu se poate proceda la verificarea legalitatii imixtiunii organelor de urmarire penala in viata privata a persoanelor ascultate, nu se poate stabili care au fost posturile telefonice interceptate”. Mai mult, judecatorii au retinut ca, pe tot parcursul procesului, desi era deja faza judecarii apelului, procurorii au avut multe “erori materiale”, in procesele verbale de redare a convorbirilor, erori care se refereau fie la identitatea persoanei interceptate, fie la postul telefonic ascultat. In plus, in premiera in Romania, o instanta a constatat ca, desi legea penala romana dadea dreptul autoritatilor “de a autoriza o atare imixtiune in viata privata a persoanelor, in conditiile expuse, Curtea constata ca aceste dispozitii veneau in contradictie cu garantiile oferite de art. 8 CEDO, aspect statuat de altfel si in jurisprudenta instantei europene. (...) Curtea retine ca organele de urmarire penala nu au depus la dosar autorizatiile de interceptare nr. 002061/13.11.2002 si nr. 00923/09.05.2003 ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sustinand ca acestea sunt clasificate secret de stat.In atare conditii, nu se poate proceda la verificarea legalitatii imixtiunii organelor de urmarire penala in viata privata a persoanelor ascultate, nu se poate stabili care au fost posturile telefonice interceptate, un semn de intrebare ridicandu-l si mentiunile de indreptare a erorilor materiale strecurate in cuprinsul proceselor verbale depuse la dosar, cu ocazia transcrierilor fiind 'incurcate', de fiecare data, posturile telefonice puse sub ascultare. Pe de alta parte, este justa si sustinerea partii vatamate D.M., care a subliniat pasivitatea autoritatilor, in contextul in care din interceptari ar fi rezultat o eventuala exploatare sexuala a acesteia (negata de altfel de parte) inca de la data de 11.12.2002, iar primele masuri au fost luate abia la data de 26.03.2004, cand s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de inculpat. Este nejustificata o atare ignorare a unei situatii de fapt, pretins cunoscute inca din cursul anului 2002, situatie potential vatamatoare pentru dezvoltarea unei minore. In aceeasi ordine de idei, Curtea face referire la jurisprudenta CEDO (cauza Dumitru Popescu contra Romaniei), in care s-a statuat asupra compatibilitatii reglementarilor din dreptul intern de la acea data in materia interceptarii convorbirilor telefonice si drepturile conferite de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, concluzionandu-se ca autorizarea interceptarilor de catre procuror (care nu indeplineste cerinta de a fi independent fata de puterea executiva – cauza Vasilescu contra Romaniei), in lipsa oricarui control anterior sau posterior al unui magistrat independent, nu corespunde exigentelor Conventiei si nu este de natura sa protejeze persoana vizata impotriva arbitrariului, astfel cum prevede art. 8 CEDO. Pe cale de consecinta, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate in maniera aratata nu pot constitui probe care sa poata fi luate in considerare in cauza, si mai mult, ele nu pot fundamenta o solutie de condamnare, conform solicitarii apelantului”.

Raportul de expertiza psihologica ce indica traumele “victimei” lui Bivolaru a fost facut de pe scaun, pe baza datelor puse la dispozitia psihologului de procurori

In urma unei perchezitii domiciliare facuta la partea vatamata, procurorii au ridicat mai multe casete porno si instrumente de natura sexuala, dar si mai multe biletele scrise de fata, incercand apoi sa acrediteze ideea ca acestea ar demonstra ca Bivolaru a corupt o minora pentru a avea relatii sexuale cu el. Mai mult, procurorii au depus la dosar si un raport de expertiza psihologica in care se vorbea despre cum minora a fost abuzata psihic, insa instanta a constatat ca psihologul nu a avut contact direct cu “victima” lui Bivolaru, raportul fiind intocmit numai pe baza datelor puse la dispozitie de organele de ancheta. “Curtea retine ca in cauza s-a demonstrat ca instrumentele de natura sexuala, respectiv CD-urile si DVD-urile porno apartineau martorului M.A., astfel ca existenta acestora in imobilul perchezitionat, locuit de partea vatamata D.M., nu este de natura sa confirme consumarea unor raporturi sexuale intre aceasta si inculpatul Gregorian Bivolaru. Inscrisurile ridicate la perchezitie, provenind de la partea vatamata – jurnale, scrisori, biletele, respectiv fotografiile existente la dosarul de urmarire penala nu conduc prin ele insele la concluzia comiterii infractiunii de catre inculpat, aceasta in special in contextul in care chiar partea vatamata a negat intretinerea unor asemenea raporturi cu inculpatul. (…) S-a mai aratat ca o alta proba invocata de organele de ancheta pentru a justifica existenta unor relatii sexuale intre inculpat si partea vatamata D.M. este si raportul de constatare-evaluare din 25.06.2004 al psihologului T.B. care, pe baza studiului documentelor furnizate de organele de ancheta si a analizelor de caz, concluzioneaza existenta unei stari de aservire a partilor vatamate D.M. si M.A., a unui abuz de autoritate. Instanta a retinut ca aceste concluzii sunt combatute de opiniile altor specialisti potrivit carora, conceptele juridice de 'aservire' si 'abuz de autoritate' nu sunt transpuse in limbaj psihologic, termenii utilizati ducand la concluzia existentei unor tulburari psihice majore, care nu au fost constatate printr-un examen psihologic, si, cel mai important aspect, in opinia instantei, este lipsa unui contact direct cu subiectii evaluati. Nu in ultimul rand, referitor la raportul de evaluare psihologica intocmit de psihologul T.B. la data de 25.06.2004, care a concluzionat in sensul existentei unei stari de aservire a partii vatamate D.M. fata de inculpat, Curtea retine ca acesta a fost intocmit doar pe baza documentelor furnizate de organele de urmarire penala, fara a exista un contact direct intre evaluatorul psiholog si persoana vizata, astfel ca in mod corect instanta de fond a dispus inlaturarea acestuia de la aprecierea materialului probator. Pe de alta parte, concluziile acestui raport au fost combatute in cursul cercetarii judecatoresti prin opiniile altor specialisti (...)”.

“Partea vatamata” a facut plangere impotriva procurorilor care i-au facut o perchezitie domiciliara

Incredibil, dar in acest caz, partea vatamata a facut o plangere impotriva procurorilor care i-au facut perchezitia domiciliara, dar si pentru modul in care s-au desfasurat audierile de dupa momentul perchezitiei. Astfel, instanta a constatat ca “partea vatamata a formulat si inregistrat si o plangere penala personal Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie care vizeaza modul de efectuare a perchezitiei din 18.03.2004 si de desfasurare a audierii partii vatamate. Cu ocazia acestei perchezitii, s-au efectuat inregistrari video fotografiile depuse la dosarul cauzei incercand sa acrediteze ideea ca inculpata F.M.M. si partea vatamata D.M. se aflau in aceeasi camera, in acelasi pat, extrem de sumar imbracate, ceea ce ar constitui un indiciu asupra relatiei de natura sexuala existente intre acestea. In schimb, a retinut prima instanta, aceste fotografii, procesul verbal de perchezitie domiciliara, coroborate cu declaratiile martorilor dovedesc imprejurarile in care s-a desfasurat perchezitia. Astfel, perchezitia a inceput in jurul orelor 7,00 – 8,00 si a durat pana tarziu in noapte (orele 3,00 – 4,00), cele doua persoane gasite la etajul imobilului fiind speriate de catre organele de ancheta, fiind culcate la pamant de organele de politie si amenintate cu arma. Despre modul de desfasurare a acestei perchezitii, relateaza insasi partea vatamata in declaratia data in fata instantei, martora A. aratand faptul ca este posibil ca persoanele perchezitionate sa fi fost trezite din somn de organele de ancheta. In contextul in care, declaratia partii vatamate a fost luata imediat dupa efectuarea acestei perchezitii, pe fondul tensiunilor psihice create de timpul indelungat si de modul de desfasurare a perchezitiei, apar a fi relevante declaratiile partii vatamate din faza de judecata, in care aceasta arata ca a fost amenintata si presata de organele de cercetare penala sa declare faptul ca a avut relatii sexuale cu inculpatul B. De altfel, aceste afirmatii cuprinse in declaratia partii vatamate din 18.03.2004 si 19.03.2004, au fost retractate de partea vatamata imediat dupa momentul la care a facut aceste declaratii, pe calea unei declaratii inregistrata pe rolul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, dar nedepusa la dosar de organele de ancheta prin care aceasta arata, la data de 19.03.2004, faptul ca a fost interogata timp de sapte ore, in lipsa parintilor si avocatei sale, fiind molestata fizic si psihic sa declare fapte neadevarate. Pe de alta parte, si in fata organelor de politie, si anterior declansarii urmaririi penale in acest caz (15.08.2003) partea vatamata a declarat in mod constant, faptul ca nu are nici o legatura de natura sexuala cu inculpatul”.

* Cititi aici motivarea deciziei Curtii de Apel Alba-Iulia, de achitare a lui Gregorian Bivolaru