Presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu (foto) se dovedeste a fi din nou singurul barbat de stat cu adevarat din Romania. Tariceanu a avut un discurs fulminant la deschiderea conferintei “Guvernarea reprezentativa si separatia puterilor sub imperiul democratiei”, care se desfasoara la Palatul Parlamentului, in perioada 23-24 septembrie 2015.

Calin Popescu Tariceanu a reusit sa cuprinda toate problemele cu care se confrunta Justitia din Romania, avertizand inca de la inceput ca discursul sau nu va fi unul protocolar. Tariceanu a atras atras atentia ca societatea romaneasca si-ar putea pierde o parte din libertatile si democratia castigate dupa 1989, amintind de implicarea serviciilor secrete in actul de justitie, de infiltrarea ofiterilor acoperiti in randul judecatorilor si procurorilor, de scurgerile de informatii de la DNA, de fenomenul telejustitiei, de anularea prezumtiei de nevinovatie si de presiunile psihice inacceptabile asupra judecatorilor.

Tariceanu a subliniat ca rezultatele bune pe care le-a obtinut DNA nu vor justifica niciodata abuzurile, amintind in aces sens si cazul Marianei Rarinca. De asemenea, Tariceanu s-a referit si la protectia de care se bucura in continuare oamenii regimului Traian Basescu si nu i-a uitat nici pe membrii CSM care si-au abandonat rolul de protectori ai independentei Justitiei, unii dintre ei avand grave probleme de legitimitate.

Evident, dupa acest discurs Calin Popescu Tariceanu va deveni tinta propagantei. Nu exista indoiala ca presedintele Senatului va fi acuzat de atac la independenta Justitiei. Mai mult, exista riscul ca in curand lui Tariceanu sa i se fabrice un dosar penal, astfel incat sa se incerce reducerea sa la tacere.

Fara a mai face alte comentarii, prezentam integral fulminantul discurs al lui Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului:

„Stimati participanti,

In numele Senatului Romaniei, vreau sa va multumesc pentru prezenta dumneavoastra la aceasta conferinta. Ne asteptam ca luarile dumneavoastra de cuvant sa se constituie in contributii importante si utile pentru procesul de legiferare, in dezbaterea publica si in fundamentarea unor viitoare decizii politice. Reechilibrarea raportului de forte intre puterile statului, serios afectat in ultimii zece ani, si infaptuirea justitiei sunt demersuri complexe, care necesita idei, initiative si o participare cat mai larga din partea clasei politice, din partea asociatiilor profesionale implicate si din partea societatii civile.

De la bun inceput vreau sa va asigur ca discursul meu nu va fi unul protocolar, ci axat pe probleme concrete legate de necesitatea reechilibrarii puterilor in stat si infaptuirii justitiei.

Daca nu urmam aceasta cale, societatea romaneasca ar putea sa piarda o parte dintre libertatile si democratia castigate dupa 1989.

Problema ma preocupa de cativa ani, iar recrudescenta unor disfunctionalitati si chiar abuzuri, sesizate inca din campania electorala de anul trecut, m-au obligat sa adopt pozitii transante si sa ma folosesc de toate parghiile legale pe care le am la dispozitie ca presedinte al Senatului, ca senator si ca presedinte de partid.

Care este realitatea de care ne lovim zilnic, realitate descrisa si de presa, si de unii politicieni, si de oameni care lucreaza in interiorul unor autoritati, realitate care se reflecta fidel in sondajele de opinie?

Serviciile secrete participa la derularea anchetei pana la finalizarea actului de Justitie, asa cum a declarat public un general activ din Serviciul Roman de Informatii; serviciile secrete si-au infiltrat ofiteri acoperiti in Justitie si in Ministerul Public, asa cum reclama asociatiile profesionale ale magistratilor si avocatilor, s-au constatat si se constata in continuare foarte multe scurgeri premeditate de informatii catre presa din dosarele aflate in faza de instrumentare la DNA, a proliferat fenomenul de telejustitie, care anuleaza practic prezumtia de nevinovatie si induce o presiune psihica inacceptabila asupra judecatorilor, avem cazuri de procurori care ancheteaza oportunitatea deciziilor politice luate de membri ai Guvernului sau de parlamentari.

E momentul sa fac precizarea ca rezultatele bune inregistrate de DNA in lupta cu coruptia nu pot justifica niciodata abuzurile.

La ce mai asistam? La inactiunea DNA intinsa pe multi ani de zile in cazul unor dosare cu nume sonore ale fostului regim lasate in nelucrare, inactiune ramasa neanchetata si nesanctionata de CSM, la scoaterea, tot dupa multi ani, din sertarele DNA a unor dosare in momente care coincid cu oportunitati politice de actiune, la implicarea publica nemijlocita in politica a unor membri ai CSM, la abandonarea rolului CSM de protector al independentei Justitiei si la transformarea sa cu sprijinul neprecupetit al Inspectiei Judiciare in inversul misiunii care i-a fost incredintata de lege.

De la scene aproape comice, cand DNA a cerut si obtinut arestarea preventiva a unei deputate de trei ori in aceeasi noapte, dupa care s-a asternut praful pe dosare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, de la probe imbatabile referitoare la fostul presedinte si unii membri ai familiei sale care manevrau dosare si magistrati in cel mai pur stil mafiot, fara ca dupa atata vreme sa fie pronuntata o hotarare definitiva, s-a ajuns in mod logic la escaladarea abuzurilor care au ajuns sa-i afecteze pe simpli cetateni.

Cazul Rarinca, ajuns la cunostinta opiniei publice, este cat se poate de concludent. Sunt sigur ca exista foarte multe cazuri despre care nu am aflat inca, unde simpli cetateni sunt pur si simplu calcati in picioare de sistem, fara sa poata replica in vreun fel. Vreau sa se stie ca voi urmari in continuare cazul Rarinca pana la elucidarea tuturor aspectelor si abuzurilor comise in aceasta speta. Cei care au gresit, cu sau fara vinovatie, vor trebui sa plateasca.

Va spun cat se poate de sincer ca am permanent in ultima vreme sentimentul ca o parte a spectrului politic si-a pierdut libertatea decizionala, impartasind soarta mesterului ”Manole”: ce construiesc ziua, este daramat de forte oculte peste noapte. Cum lucreaza cineva la un proiect politic care nu e pe placul acestor forte, cum se declanseaza o ancheta penala, apare vreun un dosar mai vechi sau rapid fabricat, vreo campanie de presa compromitatoare. In felul acesta politicienii vor ajunge sa ceara fortelor oculte sau procurorilor aprobare pentru orice decizie.

Nu mai vorbesc ca toata lumea se simte ascultata, urmarita, multi nu mai vorbesc normal, ci isi cauta cuvintele. Atmosfera e cu mult mai rea decat pe vremea securitatii lui Ceausescu. A reinviat atmosfera de suspiciune si frica specifica perioadei comuniste. Nu cred ca putem merge in continuare pe acest drum lasat mostenire de regimul Basescu si care se dezvolta in continuare nestingherit.

Ma opresc aici cu exemplele, dar merg mai departe cu intrebarea: ce poate sa faca un politician, chiar si unul de varf, in aceste conditii ?

Noi traim in Romania un paradox: legislatia in domeniul Justitiei se afla la nivelul tarilor cu traditie democratica in domeniu, dar practicile din Justitia romana s-au pliat in multe cazuri pe mentalitatea paguboasa de pe malurile Dambovitei, pentru ca numirile intr-o serie de functii de conducere in cadrul autoritatii judecatoresti nu au tinut cont de profesionalism, ci de tot felul de cumetrii si de apartenenta la grupuri partizane.

Este principala cauza a neajunsurilor si abuzurilor pe care le vedem in Justitie. Va trebui sa facem eforturi deosebite ca sa eliminam aceasta situatie.

Daca un politician isi permite sa critice anumite aspecte ale activitatii unor segmente din autoritatea judecatoreasca, el este ”executat” cu maxima celeritate de CSM si Inspectia Judiciara sub acuzatia ca a afectat independenta Justitiei, asa incat componente ale autoritatii judecatoresti se vor intangibile. Nu de acelasi regim s-a bucurat procurorul-sef al DNA, atunci cand, la sedinta de bilant din acest an, domnia sa a criticat public hotararile de achitare definitive ale instantelor. CSM nu s-a sesizat si nici Inspectia Judiciara. Mai mult decat atat, in situatia de contemplatie a CSM, cand Justitia este atacata din interior, ea trebuie protejata chiar de unii care o conduc. Nu e de mirare ca in aceste conditii destui judecatori se simt timorati, amenintati si se vorbeste din ce in ce mai des despre Romania ca despre o republica a procurorilor. CSM nu detine monopolul apararii independentei Justitiei, orice cetatean si cu atat mai mult parlamentarii, avand dreptul sa-si exprime liber opiniile despre Justitie. Asadar, iata de ce este necesara si obligatorie actiunea parlamentului.

La intrebarea: ”ce se poate face?”, responsabilii politici, adica Parlamentul, trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat pentru amendarea legislatiei si a eliminarii magistratilor abuzivi sau corupti. Dar respectand independenta justitiei, Parlamentul nu poate ramane intr-o vesnica inactiune cu speranta ca sistemul judiciar se va autocorecta! Trebuie sa recunoastem rolul singurei puteri democratice a statului sa faca corectiile necesare atunci cand asistam la derapaje serioase care pun sub semnul intrebarii infaptuirea actului de justitie. Multi parlamentari sunt fie timorati, pentru ca au vazut cat de usor poti fi compromis politic cu un dosar fabricat sau cu o campanie de presa negativa, fie sunt complici. Complicii sunt ”acoperitii” si cei care-si inchipuie ca pot ajunge la putere si pe cai nedemocratice, atunci cand adversarii politici sunt eliminati cu ajutorul dosarelor si nu prin vot.

Cel mai relevant exemplu in acest sens il reprezinta dosarul primului ministru Victor Ponta, trimis in judecata. Intr-o societate cu traditii in privinta statului de drept, primul ministru si-ar fi dat demisia de mult, dar la noi Justitia a fost nu doar o data folosita ca arma politica.

Mi-aduc aminte de cazul fostului ministru al Apararii, Teodor Atanasiu, care a fost trimis in judecata, a fost demis, apoi a fost achitat de instanta, dar a ramas bun demis. E foarte probabil ca si Victor Ponta sa fie achitat in final. Si atunci ce facem? Lasam un Guvern legal si legitim investit la mana unui procuror de caz? Eu nu pot sa fiu de acord cu o asemenea optiune. Cei aflati acum in opozitie ar putea sa ajunga la putere prin mijloace nedemocratice, dar ii asigur ca la un moment dat vor cadea si ei in aceasta capcana. Atunci democratia reprezentativa va disparea, fiind inlocuita cu o conducere oculta a unui grup de initiati.

Cat priveste eliminarea din sistem a magistratilor corupti sau abuzivi, ea este la latitudinea CSM. Din pacate unii membri ai CSM si-au pierdut legitimitatea de a reprezenta corpul magistratilor, prin votul covarsitor al confratilor lor. Exista serioase semne de intrebare cu privire la increderea si respectul de care se bucura CSM chiar in randul magistratilor.

Inchei aceasta interventie prin a afirma ca echilibrul si controlul reciproc al puterilor in stat nu se poate realiza decat printr-o prezenta activa a Parlamentului, principala putere in stat si singura aleasa democratic prin votul direct al cetatenilor.

Niciuna dintre puterile statului, Parlamentul, Executivul sau Justitia, nu poate fi scoasa din ecuatia 'Controlul si echilibrul reciproc al puterilor in stat'. Va readuc aminte un dicton: 'puterea corupe iar puterea absoluta corupe absolut!'”.