Lumeajustitiei.ro initiaza un demers democratic de aparare a ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor – acela de a nu mai putea fi interceptati de „alte organe specializate”, prin incalcarea Constitutiei. Dreptul la viata intima, familiala si privata, precum si secretul corespondentei ar fi trebuit sa fie garantate de statul roman conform Constitutiei. Aceste drepturi au fost incalcate sistematic in Romania, iar acest lucru a fost constatat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 51 din 16.02.2016, care a declarat neconstitutionala practica mioritica de a fi interceptati prin intermediul serviciilor de informatii, desi numai un organ de urmarire penala putea avea acest drept.

Potrivit Deciziei CCR, toate hotararile judecatoresti definitive, in care s-au pronuntat solutii pe baza unor interceptari ilegal obtinute au deschisa calea extraordinara de atac a revizuirii. Procurorul General al Romaniei Bogdan Licu (foto) care conduce vremelnic Ministerul Public nu se inghesuie sa dispuna la nivel de parchete atacarea cu cereri de revizuire a sentintelor aflate in aceasta situatie, desi procurori din acest minister sunt cei vinovati de simbioza neconstitutionala cu SRI si alte servicii. Asa ca o incercam noi, pe calea contenciosului administrativ. Deocamdata am adresat o cerere prealabila. Daca Ministerul Public nu va lua masuri urgente pentru repararea prejudiciilor cauzate prin incalcarea drepturilor legitime ale cetatenilor, ne vom adresa instantei de contencios administrativ. Iata demersul nostru:

Domnule Procuror General,

Articolul 13 din Legea 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii: „Organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala, nu pot lua masura retinerii sau arestarii preventive si nici dispune de spatii proprii de arest”.

In pofida acestui text de lege, in realitate, in ultimii circa 10 ani daca nu si mai mult, anumiti procurori, iar mai tarziu mai toti procurorii din marile parchete, in special de la DNA si DIICOT, au delegat atributiile personale de efectuare a interceptarilor in dosarele penale ofiterilor SRI, in baza unor prevederi legale necunoscute (posibil sa existe o hotarare CSAT nepublica, fara valoare legislativa) si profitandu-se de faptul ca intreaga retea nationala de interceptare a comunicatiilor se afla in detinerea SRI.

A existat o singura exceptie – la DNA, unde fostul procuror sef Daniel Morar, in urma unor dosare instrumentate unor inalti ofiteri SRI, a solicitat si obtinut pentru Serviciul Tehnic al DNA o derivatie din sistemul national de interceptare a comunicatiilor pe care SRI detinea monopulul.

Modul ilegal de lucru pentru realizarea interceptarilor de orice natura (inclusiv ambientale) a devenit un mod de viata al multor procurori, prin incalcarea art. 91, indice 2 din vechiul Cod de procedura penala potrivit caruia „Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute la art. 91, indice 1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala”.

Pentru a masca perioada de ilegalitate, autorii noului Cod de procedura penala, intrat in vigoare la 1 februarie 2014, au inserat la Articolul 142 (1) referitor la punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica urmatorul text: „(1) Procurorul pune in executare supravegherea tehnica ori poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori de alte organe specializate ale statului”.

Acest text de lege completa practic vechiul Cpp - art. 91, indice 1 (abrogat) cu singtagma „alte organe specializate ale statului”. Aceasta completare pro-causa a produs o explozie de interceptari ale SRI, la vedere, care au culminat cu fenomenul de la DNA, in care procurorul sef Laura Kovesi aproba ca toate comunicatele de presa difuzate mass media sa contina oriunde era cazul formula de multumire „dosar efectuat cu sprijinul SRI”. Totul in pofida faptului ca realizarea de interceptari constituie acte de cercetare penala (interceptarile avand calitatea de proba in procesul penal) si in pofida faptului ca articolul 13 din Legea 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii reglementa strict faptul ca: „Organele Serviciului Roman de informatii nu pot efectua acte de cercetare penala, nu pot lua masura retinerii sau arestarii preventive si nici dispune de spatii proprii de arest”.

Sintagma „alte organe specializate ale statului” din art. 142 (1) Cod procedura penala a fost declarata neconstitutionala de Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr. 51 din 16.02.2016. Instanta constitutionala a precizat limpede in considerentele deciziei sale ca toate hotararile judecatoresti in care s-au cules probe de catre serviciile de informatii, in conditiile de neconstitutionalitate retinute, au deschise calea de atac extraordinara a revizuirii, in baza art. 453 din Codul de procedura penala.

Ratiunea revizuirii indicata in Decizia CCR nr. 51 din 16.02.2016 consta in ilegalitatea probelor realizate de „alte organe specializate ale statului” atunci cand acestea sunt servicii de informatii care potrivit legii nu au dreptul sa efectueze acte de cercetare penala/ persoane care nu au calitatea de organ de urmarire penala.

Potrivit art. 102 din Codul de procedura penala referitor la Excluderea probelor obtinute in mod nelegal se prevede ca: „...(2) Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrata determina excluderea probei...”

Rezulta ca in toate dosarele in care parchetele au delegat ofiteri de servicii de informatii si alte persoane care nu au calitatea de organ de urmarire penala, pentru efectuarea de interceptari de orice natura, probele obtinute prin aceste mijloace sunt lovite de nulitate absoluta.

Va revine asadar dvs. domnule Procuror General atributul de a identifica si proceda, la nivelul Ministerului Public, la declansarea de revizuiri a tuturor hotararilor penale definitive in care s-au folosit probe obtinute in mod nelegal si care apar ca lovite de nulitate din perspectiva Deciziei CCR nr. 51 din 16.02.2016, in scopul ca adevarul judiciar in respectivele cauze sa se bazeze pe orice alte probe decat cele obtinute in mod nelegal, dar si al respectarii art. 131 din Constitutie potrivit caruia „In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor”.

In acest sens, va adresez in baza Legii contenciosului administrativ urmatoarea cerere prealabila:

Catre MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

DOMNULE PROCUROR GENERAL

Subsemnatul Razvan SAVALIUC, senior editor la Lumeajustitiei.ro...

In temeiul disp. art. 7 alin. (1) si art. 2 alin. (1) lit. r din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicata si modificata, cu aplicarea disp. art. 129 si 131 din Constitutie, precum si a disp. art. 62 alin. (3) si art. 63 lit. f din Legea nr. 304/2004, republicata,

Inaintez prezenta cerere prealabila prin care solicit atacarea cu revizuire a tuturor hotararilor penale definitive care intra sub incidenta disp. art. 453 alin. (1) lit. a) si f) din Codul de procedura penala, astfel cum s-a statuat prin decizia Curtii Constitutionale nr. 51 din 16.02.2016, paragraful 52 :

Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reaminteste caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prevazut la art.147 alin.(4) din Constitutie. Aceasta inseamna ca, pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat decizia nu se va aplica in privinta cauzelor definitiv solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-de, insa, in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata [a se vedea Decizia nr.895 din 17 decembrie 2015, (par.28)]. In ceea ce priveste hotararile definitive, aceasta decizie poate servi ca temei de revizuire, in baza art. 453 alin.(1) lit. a) si f) din Codul de procedura penala, in aceasta cauza, precum si in cauzele in care au fost ridicate exceptii de neconstitutionalitate similare, inaintea datei publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. [a se vedea Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.843 din 19 noiembrie 2014 (par.26), Decizie nr. 585 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.921 din 18 decembrie 2014 (par.14) si Decizia nr.740 din 16 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.129 din 19 februarie 2015 (par.14)].

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f din Codul de procedura penala:

Cazurile de revizuire

(1) Revizuirea hotararilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penală, poate fi ceruta cand:

a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotararii pronuntate in cauza;

„f) hotararea s-a intemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstitutionala dupa ce hotararea a devenit definitiva, in situatia in care consecintele incalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.”

Cu stima,

Razvan SAVALIUC