Avocatii Corina Popescu (foto 1), Alexandru Sarban (foto 2) si Valentin Butnaru (foto 3) solicita la Curtea Constitutionala a Romaniei mai multa libertate pentru organizatiile non-guvernamentale care se lupta pentru redeschiderea dosarelor penale. Ne referim la situatiile in care un ONG depune un denunt, procurorul de caz claseaza dosarul, apoi organizatia neguvernamentala ataca solutia, insa procurorul ierarhic superior i-o respinge pe motiv de lipsa a interesului.

Cei trei avocati au ridicat la Inalta Curte de Casatie si Justitie exceptia de neconstitutionalitate a art. 340 alin. 1 din Codul de procedura penala, care pune piedici in calea ONG-urilor ce vor sa desfiinteze clasarile emise dupa denunturile respectivelor entitati. Mai precis, avocatii se refera la art. 340 alin. 1 CPP in interpretarea data de ICCJ prin RIL-ul nr. 13/2011 si prin hotararea prealabila nr. 17/2017.

Iata ce prevede art. 340 alin. 1 CPP:

„Persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta”.

Concret, avocatii reclama ca textul de mai sus (interpretat prin cele doua decizii ale Inaltei Curti, detaliate in cele ce urmeaza) incalca art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutie:

„Accesul liber la justitie

(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”.

Exceptia, ridicata in dosarul paraditorilor de la DNA Oradea

Judecatoarea suprema Adriana Ispas le-a admis sesizarea CCR in sedinta din 15 februarie 2024 in dosarul nr. 2285/1/2023. Este aceeasi cauza in care, la 27 mai, Ispas avea sa dispuna Parchetului General redeschiderea anchetei fata de procurorii Ciprian Man si Cristian Ardelean de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor. Mai exact, magistrata ICCJ a desfiintat clasarea data in 27 iunie 2023 de catre procurorul Marcel Sandu de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala: „fapta nu exista”. Solutia a fost mentinuta prin ordonanta din 25 august 2023 a procuroarei Adriana-Denisa Cristodor, adjuncta (actualmente sefa) Sectiei de urmarire penala si criminalistica a PICCJ.

Subliniem ca plangerile impotriva clasarii emise de procurorul Sandu – atat la procuroarea Cristodor, cat si in instanta – au fost depuse de catre avocatii Popescu, Sarban si Butnaru in numele Romanian Community Coalition (Coalitia Romanilor pentru Combaterea Coruptiei) – asociatia europarlamentarului Cristian Terhes. Acelasi ONG depusese in 2019 la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie denunt impotriva procurorilor Man si Ardelean dupa ce avocatul Razvan Doseanu publicase inregistrarea in care cei doi paraditori (pe atunci la DNA Oradea) se auzeau discutand despre „linistirea” unor judecatori locali.

Probleme cu atacarea clasarilor pe denunturi

Tocmai pentru ca ONG-ul lui Cristian Terhes a fost denuntator, nu a putut proba ca faptele procurorilor Man si Ardelean a adus o vatamare intereselor legitime ale asociatiei care a formulat denunturl. Cel putin asa a sustinut procuroarea PICCJ Adriana Cristodor, care a facut trimitere la mai multe dispozitii din Codul de procedura penala. Cu toate acestea, Cristodor a analizat pe fond plangerea impotriva clasarii si a mentinut solutia de „fapta nu exista” data de subordonatul Marcel Sandu (click aici pentru a citi).

Opinia judecatoarei Ispas

Inainte de a va lasa sa cititi exceptia de neconstitutionalitate, mentionam ca judecatoarea Adriana Ispas considera ca ea este nefondata:

„Opinia judecatorului de camera preliminara din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in sensul ca dispozitiile art. 340 alin.1 Cod procedura penala in interpretarea care rezulta din Decizia R.I.L. nr. 13/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Decizia nr. 17/2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala sunt constitutionale, in raport de dispozitiile art. 336 alin. 1 Cod procedura penala, potrivit carora 'orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime'”.

Prezentam principalul pasaj din exceptia de neconstitutionalitate:

„A. OBIECTUL EXCEPTIEI DE NECONSTITUTIONALITATE

Textul legal criticat il constituie art. 340 alin. 1 NCPP, potrivit caruia: 'Persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta'.

Prin Decizia RIL nr. 13/2011 se retine: 'Agentia Nationala de Integritate nu are calitatea procesuala de a ataca solutiile de neurmarire penala sau de netrimitere in judecata dispuse de procuror, plangerile astfel formulate urmand a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 278^1 alin. (8) lit. a) teza a II-a din Codul de procedura penala'.

In sustinerea tezei anterioare sunt formulate de catre Completul ICCJ urmatoarele argumente:

- 'analizand daca Agentia Nationala de Integritate poate fi o 'persoana ale carei interese legitime sunt vatamate', in sensul prevazut de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala anterior, si, prin urmare, poate avea o legitimare procesuala activa in procedura reglementata de acest text de lege, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca 'interesul public pentru infiintarea si functionarea unei asemenea institutii nu este suficient pentru a justifica un demers al Agentiei in fata judecatorului, in procedura instituita in art. 278^1 din Codul de procedura penala, intrucat pe aceasta cale s-ar depasi atributiile Agentiei Nationale de Integritate, clar delimitate la 'responsabilitati in evaluarea declaratiilor de avere, a datelor si informatiilor privind averea, precum si a modificarilor patrimoniale intervenite, a incompatibilitatilor si a conflictelor de interese potentiale in care se pot afla persoanele prevazute la art. 1, pe perioada indeplinirii functiilor si demnitatilor publice' [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010]'.

- 'prin urmare, atributiile Agentiei Nationale de Integritate se limiteaza la aceasta evaluare, putandu-se doar sesiza alte organe (fiscale, de urmarire penala sau comisia de cercetare a averilor ori, dupa caz, disciplinare), care vor decide in mod exclusiv, potrivit propriilor competente, daca au fost incalcate dispozitiile legii fiscale ori daca sunt intrunite conditiile raspunderii penale sau disciplinare, dupa caz'.

- 'in concluzie, sesizand organele de urmarire penala, Agentia Nationala de Integritate actioneaza ca un denuntator si nu este indrituita, fata de cele expuse anterior, la un demers in fata judecatorului, in procedura instituita de art. 278^1 din Codul de procedura penala'.

Prin H.P. nr. 17/2017, in solutionarea chestiunii de drept reprezentate de imprejurarea 'daca, in interpretarea dispozitiilor art. 340 alin. (1), art. 339 raportat la art. 336 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea de Conturi a Romaniei are calitatea procesuala de persoana ale carei interese legitime sunt vatamate, respectiv daca Autoritatea Centrala de Audit are dreptul de a ataca solutiile de clasare dispuse de procuror', completul ICCJ retine urmatoarele:

- 'atat solutia, cat si considerentele Deciziei nr. 13 din 19 septembrie 2011 isi pastreaza valabilitatea si in conditiile noului Cod de procedura penala, fiind pe deplin aplicabile mutatis mutandis si in cazul Curtii de Conturi'.

- 'astfel, in cazul Agentiei Nationale de Integritate, activitatea de evaluare a declaratiei de avere, precum si cea de evaluare a declaratiei de interese se concretizeaza in intocmirea unui raport de evaluare, care se comunica, intre altele, organului de urmarire penala, atunci cand inspectorul de integritate constata fie existenta unor diferente semnificative, in sensul legii, intre modificarile intervenite in averea persoanei in cauza si veniturile realizate de aceasta, fie existenta unui conflict de interese sau a unei incompatibilitati [art. 17 alin. (4) si art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative]'.

- 'in mod similar, in cazul Curtii de Conturi, in situatiile in care in rapoartele de audit se constata existenta unor fapte pentru care exista indicii ca au fost savarsite cu incalcarea legii penale, conducatorul departamentului sesizeaza organele in drept pentru asigurarea valorificarii constatarii si informeaza entitatea auditata (art. 33 alin. 4 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi).

- 'in ambele cazuri, interesul public in baza caruia actioneaza cele doua autoritati publice este unul limitat la sesizarea organelor de urmarire penala, care vor decide in mod exclusiv, potrivit propriilor competente si in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, daca faptele sesizate constituie infractiuni si justifica trimiterea in judecata a persoanelor care le-au savarsit sau, dimpotriva, se impune o solutie de clasare'.

- 'cu alte cuvinte, atat in cazul Agentiei Nationale de Integritate, cat si in cazul Curtii de Conturi, interesul public ce a stat la baza organizarii functionarii celor doua autoritati publice justifica sesizarea organelor de urmarire penala, in cazul in care se constata existenta indiciilor privind savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, dar nu si dreptul de a supune cauza cenzurii judecatorului de camera preliminara, atunci cand nu s-a dispus inceperea urmaririi penale sau trimiterea in judecata'

- 'in concluzie, fiind vorba despre situatii similare, se apreciaza ca problema de drept sesizata de catre instanta de trimitere isi gaseste rezolvare in Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, pronuntata intr-un recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 9 noiembrie 2011, astfel incat din aceasta perspectiva sesizarea este inadmisibila'.

B. CRITICI DE NECONSTITUTIONALITATE

Dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat incalca art. 21 alin. 1 si alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 126 alin. 1 din Constitutia Romaniei.

1. Accesul liber la justitie

Conform art. 21 alin. 1 si alin. 2 din Constitutie:

'(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept'.

In doctrina de drept constitutional s-a precizat ca: 'Art. 21 alin. 2 trebuie interpretat in sensul ca nicio lege, organica sau ordinara, nu poate da in competenta unui organ de jurisdictie care nu face parte din sistemul instantelor judecatoresti solutionarea unor litigii si sa prevada ca hotararea acestuia nu este susceptibila sa fie atacata in fata instantelor judecatoresti. Daca nu se prevede nimic in legatura cu regimul hotararii acelui organ, isi va gasi aplicare directa dispozitia art. 21 alin. 1 din Constitutie si deci va putea fi atacata in justitie. Socotim insa ca, daca chiar Legea fundamentala stabileste in mod expres derogari de la regula inscrisa in art. 21 alin. 2, aceste nu pot fi considerate neconstitutionale'. (Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole. Coordonatori I. Moraru, E-S Tanasescu, editura CH Beck, pag. 179).

Prin Decizia CCR nr. 35/1993 se retine: 'Potrivit art. 21 din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime si nicio lege nu poate ingradi acest drept. De aceea art. 35 din Legea nr. 32/1968 care impiedica posibilitatea persoanelor juridice de a exercita calea de atac impotriva proceselor verbale de contraventie la instantele judecatoresti incalca accesul liber la justitie. Faptul ca exista o cale administrativ – jurisdictionala nu este similar cu liberul acces la justitie. In acest sens, art. 21 trebuie coroborat cu art. 123 din Constitutie care defineste termenul de 'justitie' precizand ca aceasta se infaptuieste de o categorie distincta de autoritati publice si anume de instantele judecatoresti.

In conditiile in care persoanele juridice sanctionate contraventional nu au posibilitatea legala de a se adresa instantelor de judecata, ele sunt lipsite si de dreptul la aparare garantat constitutional prin art. 24'.

Prin Decizia CCR nr. 1/1994, precum si prin decizia CCR nr. 92/1996 se retine ca: 'Regula instituita de art. 21 alin. 2 din Constitutie, potrivit careia nicio lege nu poate ingradi accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social'.

De asemenea, prin aceleasi decizii se arata ca: 'Accesul liber la justitie inseamna posibilitatea juridica de a avea acces la structurile judecatoresti si mijloacele prin care justitia se infaptuieste, potrivit legii'.

2. Art. 126 alin. 1 Constitutie

Potrivit art. 126 alin. 1 din Constitutie: 'Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege'.

In doctrina de drept constitutional se retine ca: '(…) justitia este o functie (putere), functia de a judeca, de a pronunta dreptul intr-o anumita speta concreta. In acest sens, se spune ca judecatorul imparte dreptatea. Astfel inteleasa, justitia este o prerogativa suverana care in societate moderna apartine statului si se realizeaza prin organele sale specializate, prevazute de lege' (Viorel Mihai Ciobanu in Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole. Coordonatori I. Moraru, E-S Tanasescu, editura CH Beck, pag. 1217).

In art. 126 alin. 1 din Constitutie se stabileste fara echivoc ca justitia se realizeaza numai prin instantele judecatoresti si deci este cu totul nejustificata si creatoare de confuzii folosirea notiunii in sens larg care cuprinde si Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii. Instantele judecatoresti sunt cele care formeaza puterea judecatoreasca, in varful ei fiind Inalta Curte de Casatie si Justitie, singura instanta nominalizata expres prin Legea fundamentala. (Viorel Mihai Ciobanu in Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole. Coordonatori I. Moraru, E-S Tanasescu, editura CH Beck, pag. 1234.)

3. Prevederile art. 340 alin. 1 NCPP in interpretarea care rezulta din Decizia R.I.L. nr. 13/2011 si Decizia H.P. nr. 17/2017

In interpretarea art. 340 alin. 1 NCPP se retine expres ca: '(…) atat in cazul Agentiei Nationale de Integritate, cat si in cazul Curtii de Conturi, interesul public (…) justifica sesizarea organelor de urmarire penala, (…), dar nu si dreptul de a supune cauza cenzurii judecatorului de camera preliminara, atunci cand nu s-a dispus inceperea urmaririi penale sau trimiterea in judecata'.

Aceasta interpretare cu valoare obligatorie realizata de ICCJ este de natura sa excluda controlul judecatoresc in cazul demersurilor initiate de entitati care actioneaza in interes public, acestea din urma fiind lipsite de 'posibilitatea juridica de a avea acces la structurile judecatoresti si mijloacele prin care justitia se infaptuieste, potrivit legii', imprejurare contrara art. 21 din Constitutie.

In plus, interpretarea realizata de ICCJ face posibil ca, in situatiile in care demersurile procesual-penal sunt initiate de entitati care actioneaza in interes public, infaptuirea justitiei sa fie realizata de Ministerul Public, a carui solutie de clasare nu poate fi verificata in fata judecatorului de camera preliminara, imprejurare contrara art. 126 din Constitutia Romaniei.

Pe cale de consecinta, avand in vedere ca art. 340 alin. 1 NCPP in interpretarea care rezulta din Decizia R.I.L. nr. 13/2011 si Decizia H.P. nr. 17/2017 contravine dispozitiilor art. 21 alin. 1 si alin. 2 si art. 126 alin. 1 din Constitutia Romaniei, se impune admiterea prezentei exceptii de neconstitutionalitate”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate

* Cititi aici intreaga incheiere ICCJ de sesizare a CCR