Presedintele fondator al PC, fostul senator Dan Voiculescu, arata in concluziile scrise depuse la Tribunalul Bucuresti prin avocatul sau maestrul Gheorghita Mateut (foto), prin care solicita achitarea in dosarul “Telepatia” privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare, ca invinuirile care ii sunt aduse, de savarsire a infractiunilor de folosire a influentei si autoritatii in scopul obtinerii pentru sine sau altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite si spalare de bani, nu sunt sustinute in tot rechizitoriul de nicio proba directa sau indirecta. Voiculescu arata ca invinuirea privind prima infractiune este contrazisa de probele administrate in cauza, iar in ceea ce priveste invinuirea referitoare la infractiunea de spalare de bani nu a fost administrata nicio proba, nici in faza de urmarire penala si nici in cea de judecata.

Potrivit concluziilor scrise, pe toata durata urmaririi penale, procurorii DNA nu au considerat util cauzei sa il audieze pe Dan Voiculescu, acesta nefiind chemat niciodata la Directia Nationala Anticoruptie pentru a da declaratii pe parcursul urmaririi penale, ci dupa terminarea urmaririi penale. Atunci, lui Dan Voiculescu i-a fost adusa la cunostinta pentru prima data rezolutia de incepere a urmaririi penale, dupa care s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala si la intocmirea rechizitoriului, fara sa se mai efectueze vreun act de urmarire penala in cauza. Nu in ultimul rand, Dan Voiculescu arata ca in dosar a fost incalcat principiul loialitatii in administrarea probelor, care presupune legalitatea probelor si interdictia de preconstituire a acestora, conditii indispensabile echitatii procesului verbal. Astfel, conform concluziilor scrise depuse in instanta, exista declaratii de martori care confirma utilizarea de catre procurori a unor mijloace de de influentare a acestora, mai exact a unor indemnuri, cu scopul de a fi obtinute probe impotriva lui Dan Voiculescu.

De asemenea, presedintele fondator al PC, solicita si respingerea actiunii civile ca neintemeiate, aratand ca bugetul Ministerului Agriculturii nu a fost prejudiciat ca urmare a privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare.

Iata fragmente din concluziile scrise depuse in instanta de Dan Voiculescu, prin avocatul sau, maestrul Gheorghita Mateut:

“In consecinta, rechizitoriul se intemeiaza in exclusivitate, pe simple supozitii, pe presupuneri si pe interpretari subiective, care nu constituie probe nici directe si nici indirecte.

Instanta trebuie sa-si formeze convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor si nu una probabila. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 3 C.proc.pen. se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.

Hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.

Prin urmare, solicit achitarea mea in conformitate cu dispozitiile art.11 alin.2 lit. a C.pr.pen. raportat la dispozitiile art.10 lit. a C.pr.pen pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000, in sensul folosirii influentei si autoritatii pe care le aveam in calitate de presedinte al Partidului Umanist Roman asupra inculpatilor Mencinicopschi Gheorghe, Sandu-Jean Catalin si pantis Sorin in scopul de a facilita adjudecarea prin licitatie a pachetului de actiuni detinut de Agentia Domeniilor Statului de catre SC Grivco SA Bucuresti, desi nu se indica, in concret, care sunt faptele materiale de folosire a influentei, intrucat nu exista probe care sa sustina aceste acuzatii, toate probele administrate in cauza infirmand teza acuzatorie.

Totodata, solicit achitarea mea in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.pen raportat la dispozitiile art. 10 lit. a C.pr.pen pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 655/2002, in sensul dobandirii, detinerii sau folosirii de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni, intrucat, asa cum am aratat, pe de o parte, provenienta titlurilor de participare ale ICA nu a fost ilicita si, pe de alta parte, ca eu nu am cunoscut ca actiunile obtinute de SC Grivco SA provin din savarsirea infractiunii prevazute de art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, solicit respingerea actiunii civile ca neintemeiate, intrucat in bugetul Ministerului Agriculturii nu a fost creat vreun prejudiciu ca urmare a privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare”.

“In ceea ce ma priveste, rechizitoriul se intemeiaza pe simple supozitii, pe presupuneri si pe interpretari subiective deduse din functia detinuta, si anume de presedinte al Partidului Umanist Roman, devenit ulterior Partidul Conservator. Prezumtiile sunt concluziile logice pe care legea sau organul judiciar le desprinde, cu privire la existenta unui fapt necunoscut si care nu poate fi dovedit in mod direct sau este greu de probat, din stari sau imprejurari de fapt cunoscute. Simpla indeplinire a unei functii de presedinte de partid nu presupune in mod automat si exercitarea influentei si a autoritatii pentru realizarea unor interese personale, asa cum se pretinde in cauza, fiind necesar sa se indice care sunt faptele materiale concrete savarsite, care trebuie stabilite pe baza de probe.

In cauza, nu au fost administrate probe care sa faca dovada savarsirii cu vinovatie de catre mine a faptelor prevazute de legea penala pentru care sunt judecat si nici a altor fapte care prin existenta lor sa asigure stabilirea existentei faptelor principale.

Astfel, nu exista nicio proba din care sa reiasa faptele si imprejurarile care formeaza latura obiectiva a infractiunii prevazute si pedepsite de art. 13 din Legea 78/2008, respectiv nu exista nicio proba din care sa rezulte actiunea de folosire a influentei si autoritatii in scopul obtinerii pentru mine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

De asemenea, nu exista probe din care sa se desprinda faptul ca in momentul dobandirii actiunilor ICA SA as fi avut cunostinta de originea ilicita a actiunilor obtinute de SC Grivco SA, probe in lipsa carora nu poate fi retinuta in sarcina mea infractiunea de spalare de bani prevazuta de art. 23 lit.c din Legea nr. 656/2002”.

“In legatura cu faptul ca pe tot parcursul urmaririi penale nu am fost audiat niciodata, precizez ca in conformitate cu dispozitiile art. 71 alin. (3) C.pr.pen., procedura ascultarii invinui9tului sau inculpatului presupune sa se permita acestuia sa declare mai intai tot ceea ce stie in cauza. In aceasta parte a formarii declaratiei invinuitului sau inculpatului, in principiu, acesta nu poate fi intrerupt, iar organul judiciar nu poate interveni, decat daca se excede obiectului cauzei.

Expunerea libera de catre invinuit sau inculpat a tot ceea ce stie in cauza ii permite acestuia sa-si sistematizeze relatarile si sa faca declaratii cu privire la datele ce caracterizeaza fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce.

Punerea de intrebari de catre organul judiciar se realizeaza ulterior relatarii libere, in continuarea declaratiei, cu scopul de a completa si preciza relatarea facuta ori pentru verificarea exactitatii celor relatate. Conform art. 72 alin. (1) C.proc. pen., dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea care i se aduce. Prin neaudierea mea, au fost incalcate prevederile Codului de procedura penala cuprinse in art. 69 si urm., care stabilesc necesitatea ca procesul penal sa se desfasoare in intregime, incepand cu faza incipienta, aceea a inceperii urmaririi penale, cu participarea activa a partilor si in special a invinuitului sau inculpatului, care este partea principala a procesului penal”.

“In acelasi timp si declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza infirma acuzatiile ce mi-au fost aduse.

In primul rand, toti membrii consiliului de administratie al ADS au aratat ca nu s-a exercitat niciun fel de influenta asupra lor si toate deciziile cu privire la procesul de privatizare al SC ICA au fost luate in cunostinta de cauza: (…)

- declaratia martorului Mihai Lazar din data de 29 august 2013, actionar GRIVCO SA, presedinte al Consiliului de Administratie si reprezentant al GRIVCO SA in Adunarea Generala a ICA SA: asupra mea este greu sa se faca influente. Nu s-au exercitat influente pe linie de afaceri din partea lui Voiculescu. Am obtinut intotdeauna aprobari de la AGA. Cu privire la procesul de privatizare a Institutului de Cercetari Alimentare, acesta a aratat ca initiativa preluarii ICA SA a apartinut Adunarii generale a societatii Grivco SA, fara nicio legatura cu persoana mea: GRIVCO a urmarit anunturile de privatizare. Deoarece eram interesati de cercetare in alimentatie, am prezentat AGA intentia de a participa la privatizarea ICA. AGA s-a intrunit si am primit acordul sa participam la licitatie. (…) Nu am avut anterior, inainte de AGA, discutii cu Voiculescu despre privatizarea ICA. S-a votat, toti au fost de acord”.

“Starea de fapt retinuta prin rechizitoriu este descrisa in mod tendentios, relevanta sub acest aspect fiind declaratia inculpatului Pantis Sorin din data de 08 decembrie 2010 (dosar ICCJ, vol.II, p. 10-15), prin care acesta a aratat ca: in legatura cu marirea de capital social, opinia mea este ca era obligatoriu ca aceasta sa se faca. Eu ca director general am si cerut aceasta marire de capital, pe care am considerat-o benefica firmei, in locul unui imprumut. In rechizitoriu se sustine ca SC grivco avea sumele necesare, dar acest lucru nu este adevarat, nici nu s-au verificat conturile firmei, dar mai mult decat atat, SC Grivco nici nu avea voie sa foloseasca aceste sume, in acest scop, pentru ca nu le avea prevazute ca atare, in buget. Daca marirea de capital s-ar fi facut la SC Grivco, actionarii minoritari ar fi fost diminuati, diluati. Solutia corecta era ca dl. Voiculescu sa faca infuzia de capital direct in societatea ICA. S-a dovedit astfel buna-credinta a lui Grivco care rezida tocmai in marirea de capital social si din faptul ca nu s-a incercat diminuarea actionarilor minoritari.

In acelasi sens este si declaratia din data de 29.08.2013 a martorului Mihai Lazar, actionar Grivco SA, care intrebat fiind daca GRIVCO SA avea fonduri necesare pentru privatizarea ICA a aratat ca firma avea si nu avea fonduri, fluxul de capital era oscilant, in functie de aceste fluctuatii. La momentul privatizarii nu stiu daca erau fonduri in conturile firmei. Probabil nu erau bani in contabilitate la momentul respectiv. Contractul de imprumut reprezenta cea mai buna solutie financiara. Totodata acesta a precizat ca, in calitate de actionar, si el a imprumutat firma GRIVCO cu bani in situatia unei lipse de capital: prin 2007 am imprumutat firma cu cateva sute de mii de euro”.

“Cu privire la latura cvila, aceasta este neintemeiata deoarece in bugetul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nu a fost creat vreun prejudiciu ca urmare a privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare.

Prin adresa nr. 84/P/2007 din 25.02.2008, comunicata de DNA catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, s-a aratat ca in dosarul penal nr. 84/P/2007 se efectueaza o expertiza pentru stabilirea prejudiciului cauzat ministerului prin privatizarea ICA, in conditiile in care, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art.6 din Legea nr. 268/2001, veniturile obtinute de ADS sunt virate semestrial intr-un cont cu destinatie speciala al ministerului si s-a solicitat desemnarea unui reprezentant pentru ca ministerul sa-si exercite drepturile prevazute de art. 120 alin. 2 si 3 C.pr.pen.

Ulterior, prin adresa nr. 84/P/2007 din 24.09.2008, DNA a comunicat Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale ca, urmare adreselor cu acelasi numar din datele de 25.02.2008 si 10.03.2008 se inainteaza raportul de expertiza tehnica intocmit de expertul Papasteri Mihai si raportul de constatare tehnico-stiintifica (si suplimentul) nr. 288/2007 intocmit de specialistul DNA Aurelia Nicolae, pentru a fi comunicate eventuale obiectiuni. De asemenea, s-a solicitat sa se comunice daca intelege sa se constituie parte civila (indicand, in caz afirmativ, valoarea prejudiciului cauzat si a folosului de care au fost lipsiti, in conditiile in care, urmare a evolutiei pietei imobiliare, din cele doua rapoarte rezulta faptul ca valoarea actuala (24.09.2008) a pachetului de actiuni este de aprox. 60.587.345 EURO, iar pentru operativitate, relatiile sa fie date pana la 10.10.2008).

Potrivit adresei de raspuns nr. 190721/14.10.2008, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale se constituie parte civila cu suma de 60.587.345 Euro, astfel cum a fost stabilit in raportul de evaluare nr. 639/03.07.2008 intocmit de expertul Papasteri Mihai si insusit de DNA desi prevederile art.6 invocat erau modificate inca din noiembrie 2002, iar veniturile erau transferate de catre ADS direct catre bugetul de stat (Ministerul Finantelor). Constituirea ministerului ca parte civila nu a avut la baza nicio nota interna, ci doar adresa Directiei Nationale Anticoruptie.

La termenul de judecata din data de 29.08.2013 martorul Laurentiu Lupu, sef serviciu in cadrul Directiei Generale de Dezvoltare Rurala – Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, intrebat fiind cum s-a constituit ministerul parte civila pentru un prejudiciu pretins, in conditiile in care in noiembrie 2002, toate veniturile ADS erau transferate la Ministerul Finantelor, a aratat ca in putine cauze s-a constituit ministerul ca parte civila. Aceste cereri ajungeau fie la Directia Juridica sau la Directia Buget. La Directia Juridica nu ajungea in timp util un raspuns de la Directia Buget. In cazul ICA, cred ca am semnat adresa de constituire ca parte civila din partea ministerului. Am transmis adresa primita de la DNA la ADS pentru un punct de vedere. Adresa DNA de constituire ca parte civila am trimis-o la ADS si la Buget.

Totodata martorul a explicat ratiunea pentru care in contrazicere cu pozitia exprimata prin adresa cu nr. 190712/14.10.2008 (de constituire a MADR ca parte civila), la data de 17.10.2008 s-a comunicat o alta adresa, in completarea celei anterioare (sub semnatura sa) prin care se inainta punctul de vedere al ADS, unde se mentioneaza ca intreaga procedura a fost legala si ca privatizarea a avut in vedere actiuni si active: Opinia ADS a venit cu intarziere la Ministerul Agriculturii si a fost remisa la DNA.

De asemenea, invederez instantei ca MADR nu a evidentiat acest prejudiciu in evidentele sale contabile (a se observa OUG nr. 147/2002 pentru reglementarea unor probleme financiare si pentru modificarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial nr. 821 din 13 noiembrie 2002, unde in art. VIII se arata: - (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2003 fondul “Dezvoltarea agriculturii romanesti” se desfiinteaza (2) Veniturile incasate de Agentia Domeniilor Statului din activitati de privatizare pe care le desfasoara conform competentelor stabilite prin lege au destinatia stabilita de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2000 privind unele masuri pentru diminuarea datoriei publice interne, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 25 aprilie 2000, aprobata prin Legea nr. 315/2001, cu modificarile si completarile ulterioare).

De altfel, si prin Raportul de expertiza contabila judiciara in cauza s-a constata ca actul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 31 din 24 noiembrie 2003 dintre ADS si Grupul Industrial Voiculescu si Compania a avut la baza valoarea reala a actiunilor.

Deosebit de relevanta, in sensul respingerii pretentiilor civile ale ministerulu, este chiar pozitia reprezentantului Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale de la ultimul termen de judecata, din data de 29.08.2013, care a lasat la aprecierea instantei solutionarea laturii civile”.