O ampla dezbatere privind credibilitatea declaratiilor si denunturilor unor invinuiti sau inculpati in dosare in care sunt implicati judecatori a pornit dupa ce in presa a aparut informatia potrivit careia 49 de magistrati au fost denuntati la DNA de catre un avocat arestat in dosarul judecatoarelor Antonela Costache si Viorica Dinu de la Tribunalul Bucuresti si dupa ce judecatoarea Veronica Cirstoiu de la Curtea de Apel Bucuresti a fost arestata pentru luare de mita in baza declaratiilor avocatilor Adriana Dascalu si Giorgel Zgabei, pusi si ei sub invinuire in acest caz. Poate fi un magistrat sau pus sub urmarire penala in baza afirmatiilor unor persoane, fie si avocati, cercetate penal sau aflate in detentie, in conditiile in care nu exista alte probe certe si nici vreun flagrant?

Un raspuns la aceasta dilema poate fi gasit intr-o Decizie a Inaltei Curti de acum sapte ani. Este vorba despre Decizia nr. 6883 din dosarul 48/33/2003, din data de 24 noiembrie 2006, prin care Completul de 3 format din judecatorii Marioara Prodan, Maregareta Teodorescu si Stefan Mateescu a respins recursul formulat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj fata de sentinta nr. 64 din 28 iulie 2006, prin care Curtea de Apel Cluj i-a achitat pe judecatorii Traian Munteanu (foto) si Adrian Popa de la Tribunalul Bihor.

Curtea de Apel Cluj i-a achitat pe judecatorii Munteanu si Popa pe motiv ca fapta nu exista

Cei doi fusesera trimisi in judecata pentru luare de mita si favorizarea infractorului, pe motiv ca ar fi primit 20.000 de dolari de la omul de afaceri Viorel Stiube, pentru a-i admite acestuia apelul formulat impotriva unei sentinte prin care prima instanta il condamnase la 8 ani si 6 luni de inchisoare.

Curtea de Apel Cluj a decis achitarea celor doi judecatori argumentand ca cele doua infractiuni nu exista: “Instanta de judecata a apreciat ca se impune solutia de achitare a inculpatilor pentru ambele infractiuni intrucat acestea nu exista. Astfel, infractiunea de luare de mita nu a putut fi dovedita prin mijloace de proba legal obtinute iar infractiunea de favorizare a infractorului nu exista atat timp cat nefacandu-se dovada primirii vreunei sume de bani, nu s-a dovedit ca pronuntarea solutiei favorabile unui inculpat este rezultatul unei infractiuni ci al convingerii completului de judecata care a apreciat ca in esenta a intervenit prescriptia speciala.

Motivand hotararea, Curtea a retinut ca starea de fapt stabilita prin rechizitoriu nu poate fi insusita deoarece este lipsita de suport probatoriu, a fost reliefata printr-o interpretare trunchiata a probelor, suferind chiar si din punct de vedere logic”.

ICCJ: “In cazul invinuirii unor magistrati, judecatori sau procurori, care judeca alte persoane, infractori ori, chiar, numai justitiabili, de comiterea unor infractiuni grave, cum sunt si infractiunile de luare de mita si favorizarea infractorului, probele trebuie sa fie serioase, credibile, de natura a da certitudine asupra situatiilor de fapt relatate”

Sentinta a fost atacata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Procurorii au cerut casarea sentintei si condamnarea judecatorilor Traian Munteanu si Adrian Popa pentru luare de mita si favorizarea infractorului. Recursul a fost insa respins de judecatorii Marioara Prodan, Maregareta Teodorescu si Stefan Mateescu de la ICCJ, pe mortiv ca acesta este nefondat. Extrem de interesant este insa un fragment din Decizia Inaltei Curti, referitor la invinuirea procurorilor sau judecatorilor. Astfel, Completul de 3 arata ca in aceste situatii probele trebuie sa fie serioase si credibile. De asemenea, ICCJ avertizeaza ca judecatorilor si procurorilor oricand li se pot inscena procese sau invinuiri din partea unor persoane trimise in judecata sau de rea-credinta. Nu in ultimul rand, cei trei judecatori de la instanta suprema precizeaza ca magistratilor nu li se poate retine comiterea unor infractiuni pe baza declaratiilor date de inculpati sau rude ale acestora, si nici chiar pe baza declaratiilor unor avocati.

Iata pasajul din Decizia ICCJ prin care s-a respins recursul Parchetului fata de sentinta de achitare a judecatorilor Munteanu si Popa, cu privire pericolul unor inscenari la care sunt supusi magistratii:

“In cazul invinuirii unor magistrati, judecatori sau procurori, care judeca alte persoane, infractori ori, chiar, numai justitiabili, de comiterea unor infractiuni grave, cum sunt si infractiunile de luare de mita si favorizarea infractorului, probele trebuie sa fie serioase, credibile, de natura a da certitudine asupra situatiilor de fapt relatate. Judecatorilor si procurorilor, persoane carora, oricand li se pot inscena procese, diverse invinuiri, de catre cei judecati, ori de alte persoane interesate, de rea-credinta, trebuie sa li se acorde o mare atentie.

Unor astfel de persoane nu li se poate retine comiterea unor infractiuni, pe baza decalaratiilor unor inculpati, a sotilor sau rudelor acestora si nici, chiar, pe baza declaratiilor unor avocati, nu de putine ori, purtatori ai intereselor, nu totdeauna legitime, ale clientilor lor. Or, in speta, probele stranse in cursul urmaririi penale, n-au fost confirmate de cercetarea judecatoreasca, nedovedindu-se, in mod cert, ca autorii infractiunilor sunt inculpatii si nici ca faptele au existat in realitate”.

* Cititi aici, integral, Decizia ICCJ din cazul judecatorilor Traian Munteanu si Adrian Popa