Procurorul Dumitru Dimbu (foto) – fost sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica de la Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava, acum pensionar – a dezvaluit in exclusivitate pentru Lumea Justitiei de unde i s-a tras celebrul dosar in care procurorul DNA Marian Gherman a incercat sa-l paradeasca, insa rechizitoriul s-a facut praf pe „fapta nu exista”.

Ne referim la cauza in care acelasi Marian Gherman a umilit-o pe Maria Cociorvan, o batrana de 72 de ani din orasul Radauti, pe care anchetatorul DNA a luat-o pe sus cu mascatii in 2014 si s-a comportat sub orice critica fata de ea, sub pretextul ca femeia i-ar fi oferit mita oua si gaini judecatorului Bogdan Barbuta de la Judecatoria Radauti. In final, la Inalta Curte, aceste acuzatii de luare si de dare de mita au sfarsit prin achitari definitive, tot pe „fapta nu exista” (click aici pentru a citi).

Dimbu a luat atitudine inca din 2007

Revenind la Dumitru Dimbu: fostul procuror a oferit pentru Luju o explicatie amanuntita cu privire la motivul pentru care si-a atras dusmania Binomului SRI-DNA in intervalul 2007-2013. Primul eveniment a avut loc in anul 2007, cand magistratul a publicat in revista „Dreptul” un articol in care isi exprima rezervele cu privire la folosirea de catre procurori a interceptarilor realizate de catre Serviciul Roman de Informatii. In acel material, anchetatorul sublinia ca un serviciu de spionaj nu are ce cauta in derularea unor proceduri judiciare si ca in schimb era necesara infiintarea unei autoritati nationale de interceptare (vezi anexa de la finalul articolului).

Al doilea eveniment s-a petrecut in prima jumatate a anului 2010, cand Procurorul General din acel moment, Laura Kovesi, a trimis o adresa catre toate parchetele din Romania, solicitand puncte de vedere in legatura cu necesitatea sau oportunitatea incheierii protocoalelor de colaborare cu structurile de informatii.

Atentie la an! Este vorba despre 2010. Asadar, Kovesi cerea opinia parchetelor din tara la peste 12 luni de cand Protocolul PICCJ-SRI incheiat in februarie 2009 isi producea efectele.

In raspunsul trimis in iunie 2010 direct catre cabinetul Procurorului General Laura Kovesi, Dumitru Dimbu a explicat in detaliu de ce un asemenea protocol era nelegal. Printre altele, magistratul de la PT Suceava a subliniat ca, in baza unui astfel de protocol intre Parchetul General si Serviciul Roman de Informatii, procurorul ar fi fost pus in situatia de a deveni nici mai mult, nici mai putin decat un informator al SRI.

Mentionam ca desi initial acest raspuns era un document cu circuit inchis, inscrisul a devenit public dupa ce Dumitru Dimbu l-a depus in aparare in dosarul DNA soldat cu achitarea lui definitiva (vezi facsimil 1).

Procurorul a denuntat spectacolul catuselor

Mai tarziu, candva in intervalul 2010-2013, procurorul Dumitru Dimbu a participat la un seminar de specialitate unde – in prezenta prim-adjunctului de la acea vreme al PICCJ, Tiberiu Nitu – s-a pronuntat impotriva practicilor unor parchete (aluzia era, evident, la Parchetul General si la DNA), care se dedau la ample operatiuni mediatice de terfelire a inculpatilor, pentru ca in final dosarele sa se faca tandari in instanta. Acesta, sustine Dimbu, a fost momentul nevralgic pentru SRI – cel in care serviciul secret a hotarat ca anchetatorul de la PT Suceava trebuie executat.

SRI a incercat sa minta comisia parlamentara

Ultima parte a dezvaluirilor facute de Dumitru Dimbu pentru Lumea Justitiei se refera la faptul ca Serviciul Roman de Informatii a incercat sa minta Comisia parlamentara de control al SRI. Mai precis, in 2019 (cand dosarul lui Dimbu se afla in camera preliminara la Curtea de Apel Cluj), procurorul a solicitat comisiei sa-i comunice:

- daca serviciul secret pusese in executare o serie de mandate de supraveghere tehnica (MST) impotriva lui;

- care a fost baza legala care a permis ca SRI sa fie beneficiar secundar al acelor MST-uri;

- daca SRI a constituit echipe mixte de cercetare sau de urmarire penala cu procurori DNA;

- daca SRI a fost implicat in activitatea investigatorilor cu identitate reala sau protejata din dosarul impotriva lui Dimbu;

- in ce alte activitati a constat sprijinul oferit de SRI Directiei Nationale Anticoruptie (vezi facsimil 2).

In replica, parlamentarii din comisia de control au pretins ca nici pomeneala ca SRI sa fi fost beneficiar secundar al MST-urilor. Desi a recunoscut ca SRI a constituit echipa operativa comuna cu procurori DNA, aceeasi comisie a sustinut ca ofiterii serviciului secret nu au derulat activitati de cercetare sau de urmarire penala. De asemenea, Serviciul Roman de Informatii nu a fost implicat in activitatea investigatorilor cu identitate reala sau protejata in dosarul Dimbu-Cociorvan-Barbuta (vezi facsimil 3).

Comisia a dat-o-n balbaiala cand a vazut documentele

Evident, Dumitru Dimbu a suspectat ca acest raspuns de ochii lumii a fost primit de catre comisia parlamentara de la Serviciul Roman de Informatii si apoi dat mai departe catre procurorul-petent. De aceea, procurorul de la Parchetul Tribunalului Suceava a revenit, confruntand comisia cu o serie de documente pe care DNA le depusese in instanta si care indica exact opusul – si anume: faptul ca SRI fusese beneficiar secundar al MST-urilor si ca efectuase acte de urmarire penala (vezi facsimile 4-10). In cele din urma, comisia a recunoscut ca „din verificarile aprofundate” a rezultat ca Serviciul Roman de informatii avusese calitatea de beneficiar secundar al mandatelor de supraveghere tehnica, dar ca acelasi serviciu secret actionase, chipurile, in limitele legale (vezi facsimile 11 si 12 la final).

Inainte de a va lasa sa cititi explicatiile magistratului pensionar, mentionam ca adresa de mai jos a Directiei Nationale Anticoruptie gresit datata „23 ianuarie 2013” (corect ar fi fost: „23 ianuarie 2014”) a fost semnata in locul sefei DNA Laura Kovesi de catre adjunctul ei, Marius Iacob.

Redam intreaga declaratie oferita de procurorul Dumitru Dimbu pentru Luju:

„Cititorii dumneavoastra se vor intreba de ce am iesit public abia acum, dupa solutionarea definitiva a procesului penal, iar nu dupa pronuntarea primei instante sau chiar mai inainte. Motivul este acela ca eu stiam ca nu sunt vinovat si ca in final se va constata nevinovatia mea. De aceea, am preferat sa ma apar doar in instanta si nu am iesit public deoarece nu voiam sa se speculeze ca dezvaluirile in public ar urmari exercitarea vreunei presiuni asupra magistratilor judecatori. Acum ma simt descatusat de orice presiune si consider onest ca trebuie sa expun public drama prin care am trecut.

Inainte sa devin victima unui monstruos abuz judiciar, am detinut functia de procuror-sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Suceava si era arhicunoscuta pozitia mea de a nu permite accesul serviciilor de informatii in activitatea de urmarire penala, eu mentinand cu acestea doar o relatie institutionala corecta, cu respectarea stricta a competentelor legale si constitutionale.

Intr-o perioada in care sistemul judiciar era considerat 'camp tactic' si chiar era coordonat de catre Serviciul Roman de Informatii, Structura Teritoriala Suceava, condusa la acea vreme de orgoliosul Constantinescu Gabriel (despre care recent am citit ca anterior s-ar fi numit 'Borta'), ramanea 'ineficienta laudativ', deoarece eu, in calitatea pe care o aveam, de procuror-sef sectie, nu permiteam accesul in activitatea de urmarire penala a structurilor care nu aveau calitate de organ de urmarire penala.

Opinia mea cu privire la respectarea competentelor legale si constitutionale si excluderea ingerintelor externe in activitatea de urmarire penala mi-am exprimat-o in scris si oarecum public, elocvente fiind urmatoarele atitudini faptice:

1. Dupa reglementarea interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice si ambientale, desi eram procuror si ar fi trebuit sa fiu satisfacut ca mi se punea la dispozitie un mijloc atat de eficient, am constatat ca daca aceasta procedura nu este riguros respectata, este foarte vulnerabila si poate aduce grave atingeri drepturilor si libertatilor cetatenesti.

In 2007, am publicat un articol pe aceasta tema in revista 'Dreptul', in care mi-am exprimat opiniile, nu prea comode pentru cei care doreau sa foloseasca excesiv acest procedeu tehnic si pentru S.R.I., intrucat consideram ca:

- Se impunea infiintarea unei autoritati nationale de interceptare, si nu apelarea la un serviciu de spionaj pentru derularea unor proceduri judiciare;

- Nu era normal ca in baza unor mandate judiciare, unii sa desfasoare activitati de documentare, prin acces nelimitat la continutul convorbirilor si inregistrarilor, in afara cadrului legal.

2. In 2010, in momentul in care Ministerul Public ne-a cerut opinia cu privire la necesitatea sau oportunitatea incheierii protocoalelor de colaborare cu structurile de informatii, mi-am exprimat opozitia, comunicand – direct catre cabinetul Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – opinia, ca, in conditiile in care astfel de autoritati erau in afara structurilor de politie judiciara, protocoalele nu erau operationale in activitatea parchetelor, argumentand ca:

- protocolul prevedea ca partile coopereaza si isi acorda asistenta reciproca doar cu privire la anumite infractiuni in scopul protejarii unor anumite relatii sociale, insa in continutul sau se reglementa extinderea atributiunilor, in faza de urmarire penala, la toate infractiunile – prevedere pe care o consideram nelegala;

- protocolul, in contradictie cu prevederile legale, statua ca accesul la datele, informatiile, documentele si materialele operative se facea pe baza de reciprocitate, in conditiile in care Legea nr. 304/2004 prevede ca serviciile si organele specializate in culegerea, prelucrarea si arhivarea informatiilor au obligatia de a pune, de indata, la dispozitia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele si toate informatiile neprelucrate, detinute in legatura cu savarsirea infractiunilor';

- protocolul prevedea constituirea unor echipe operative comune in cadrul urmaririi penale, in conditiile in care lucratorii din cadrul acestor servicii nu faceau parte din structurile de politie judiciara;

- protocolul exceda prevederilor legale si obliga structurile de parchet sa asigure punerea la dispozitia acelor servicii a datelor si informatiilor privind instrumentarea unor cauze penale, ceea ce presupunea deconspirarea unor activitati de urmarire penala, incalcandu-se principiul confidentialitatii urmaririi penale, in conditiile in care Legea nr. 304/2004 prevedea doar obligatia structurilor de informatii de a transmite date specifice unitatilor de parchet;

- protocolul instituia obligatii neprevazute de lege si il transforma pe procuror in informator, in sensul ca schimbul de informatii se face pe baza de reciprocitate si ca unitatile de parchet sunt obligate sa asigure consultanta de specialitate in domeniile complementare activitatii serviciilor si sa comunice rezultatul cercetarilor penale, in conditiile in care obligatiile corelative ale structurii de informatii sunt conditionate de 'limita posibilitatilor tehnice'.

Opiniile au fost identice cu privire la colaborarea cu toate structurile de informatii.

3. Ca fost procuror, desi informarile serviciilor de informatii indicau terminalele de telefonie mobila ce doreau a fi interceptate, conform prevederilor procesual-penale, niciodata nu am inceput ancheta penala cu interceptari sau prin utilizarea altor procedee tehnice ce impuneau o imixtiune grava si adanca in viata privata a cetateanului. Nu am autorizat provizoriu si nici nu am solicitat instantei autorizarea daca nu aveam invinuit sau suspect in cauza. Singurele exceptii erau cele cu autori necunoscuti si in care se impunea localizarea suspectului sau a telefonului sustras de la victima sau astfel de aspecte pur operative.

4. La un simpozion derulat la Brasov candva intre 2010 si 2013, la care au participat judecatori de la curtile de apel, procurori si alti specialisti romani si procurori din Germania, organizat de Ministerul Public, fiind prezent si Tiberiu Nitu (atunci adjunct al procurorului general), mi-am exprimat dezaprobarea privind 'sustinerea anchetelor penale de o ampla campanie de presa, in acuzare', asa cum foloseau unele structuri ale Ministerului Public Roman, pentru care procesul penal, opinam eu, avea alte faze decat cele clasice, astfel:

• spectacolul mediatic – care corespundea cu faza de urmarire penala si

• dezastrul judiciar – corespunzator fazei cercetarii judecatoresti, pentru prea multe cauze deduse judecatii'.

Toate aceste atitudini au fost de natura sa deranjeze structurile de informatii, in special Structura Judeteana Suceava a Serviciului Roman de Informatii, care, intr-un 'moment national de tumult judiciar', si-a motivat 'ineficienta penala si influenta' in zona de opozitia si lipsa mea de cooperare. In coniventa infractionala cu magistrati din structura Directiei Nationale Anticoruptie – Gherman Marian-Ionel, Popovici Gheorghe s.a. –, a initiat (n.r. SRI Suceava) un simulacru de ancheta penala, avand drept unic scop eliminarea mea din sistemul judiciar si penetrarea SRI in zona judiciara si in Judetul Suceava si transformarea procedurilor judiciare in 'camp tactic informativ'.

Cea mai sigura si rapida cale de eliminare a mea era inscenarea unor acuzatii penale, pe baza unor note informative neverificabile ale SRI, avand drept scop final retinerea si arestarea mea preventiva, care sa trimita in zona mesajul puterii nelimitate a celor doua structuri si de recunoastere a sefului judetean al structurii de informatii ca lider zonal al luptei anticoruptie.

5. Sinceritatea Binomului in relatia cu instantele, dar si cu Comisia parlamentara de control

Convins de implicarea Serviciului Roman de Informatii in ancheta penala, am invocat aceste exceptii in procedura de camera preliminara, astfel ca magistratul judecator de la Curtea de Apel Cluj a solicitat precizari de la DNA.

Prin adresa 353/P/2013 din 25 aprilie 2015, DNA a evitat sa raspunda la intrebarea judecatorului de camera preliminara cu privire la organul care a pus in executare mandatul tehnic, raspunzand mincinos ca:

- Interceptarea si inregistrarea comunicatiilor telefonice s-a efectuat prin Serviciul tehnic al Directiei Nationale Anticoruptie;

- Inregistrarile audio-video in mediul ambiental au fost efectuate cu aparatura tehnica pusa la dispozitie de catre Serviciul Roman de Informatii, in calitate de beneficiar secundar;

- Procurorul de caz a primit doar suportii optici cu informatia captata si inregistrata.

Aceeasi structura, cu privire la o alta solicitare formulata intr-un dosar disjuns, comunica Curtii de Apel Suceava ca 'Inregistrarile au fost realizate de Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul tehnic'.

Continutul acestor inscrisuri oficiale este complet fals, deoarece, din punct de vedere tehnic, mai ales procurorii Structurii Centrale DNA stiau ca pentru interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta se foloseste sistemul informatic complex aflat in structura SRI si console mobile de interceptare si inregistrare aflate in dotarea serviciilor de informatii, iar pentru supravegherea video, audio sau prin fotografiere se foloseste tehnica disimulata aflata in dotarea mai multor structuri informative sau de cercetare si urmarire penala.

Este arhicunoscut si recunoscut de catre autoritatile judiciare si executive ca pana la emiterea OUG nr. 6 din 11.03.2016, ca urmare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 16.02.2016, singura structura care efectua interceptari era Serviciul Roman de Informatii, care are serverele interconectate cu operatorii de telefonie mobila sau de comunicare la distanta. (Declaratia ministrului Justitiei Raluca Pruna, initiatorul ordonantei de urgenta: 'Guvernul a lucrat la o ordonanta de urgenta. A facut acest lucru impreuna cu toate parchetele, cu Ministerul Public, DIICOT si DNA. Maine avem CSAT, pentru ca ne trebuie avizul CSAT. Maine seara, Guvernul va adopta aceasta ordonanta de urgenta. Care este solutia? Romania este azi in situatia in care nu are alta infrastructura decat cea care este administrata de SRI, astfel incat solutia pe care o propune Guvernul in OUG este, evident, folosirea infrastructurii care este la SRI, dar cu eliminarea oricarei interventii umane din partea SRI si cu implicarea exclusiva a procurorului si a politiei judiciare, adica a acelor organe care sunt de cercetare penala'.)

Pana la adoptarea OUG 6 din 11 martie 2016 (realitatea arata ca si dupa), singura autoritate care efectua activitatea de urmarire penala de 'interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta' era SRI, deoarece avea acces exclusiv la sistemul informatic complex de interceptare a comunicatiilor electronice, aflat in dotarea Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor, aflat in structura clasificata a serviciului de informatii. (Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor a fost infiintat in 2008, prin hotarare CSAT, in structura Serviciului Roman de informatii, ca 'autoritate nationala in domeniul interceptarii precum si a relationarii cu operatorii de telecomunicatii, menita sa serveasca toate institutiile si structurile departamentale care obtin aprobari judecatoresti de interpretare a comunicatiilor'.)

Structura DNA a folosit continutul fals al adresei 353/P/2013 din 25 aprilie 2015, pentru a evita sanctiunea nulitatii absolute a probelor rezultate prin utilizarea mijlocului probator al mandatului tehnic, asa cum se pronuntase Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 383 din 27 mai 2015 si 51 din 16 februarie 2016.

Modalitatea netransparenta, caracterul obscur si ocult al urmaririi penale nu au permis judecatorului de camera preliminara de la instanta de fond sa verifice si sa stabileasca daca probele au fost obtinute doar de catre structuri judiciare, prin utilizarea unor procedee probatorii admise de legislatia procesual-penala.

Intentia structurii de parchet (care, prin mentiunile nereale din adresa de raspuns din data de 25 aprilie 2016, l-a indus in eroare pe judecatorul de camera preliminara) este neechivoca, urmarindu-se evitarea sanctionarii cu nulitate absoluta a procedeelor probatorii si excluderea probelor obtinute ca urmare a masurilor de supraveghere tehnica.

Este adevarat ca judecatorul de camera preliminara de la instanta de fond, la data pronuntarii, nu putea anticipa Decizia Curtii Constitutionale nr. 26 din 16 ianuarie 2019, referitoare la existenta unui conflict intre Parlament si Ministerul Public, care prevede, printre altele, ca efectele protocoalelor continua sa se produca, chiar si dupa denuntarea lor.

Deoarece la dosarul cauzei existau suficiente indicii si probe ale cooperarii pe baza de protocoale intre organul de urmarire penala si structura de informatii si chiar de implicare a acesteia in activitatea de administrare de probatorii, ca beneficiar secundar al informatiei multimedia, dar neconfirmate direct de Ministerul Public, m-am adresat Comisiei Comune Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii, solicitand sprijin pentru stabilirea implicarii Serviciului in administrarea de probatorii in dosarul 353/P/2013 si in cele conexate la acesta.

Prin prima adresa de raspuns nr. 4c-23392 din 25.06.2019, Comisia mi-a raspuns ca:

- Serviciul roman de Informatii nu a fost beneficiar secundar al mandatelor de supraveghere tehnica;

- Serviciul Roman de Informatii a constituit echipa operativa comuna cu procurori din cadrul DNA, in dosarul nr. 353/P/2013, instrumentat de Sectia de Combatere a coruptie, insa ofiterii SRI nu au derulat activitati de cercetare / urmarire penala;

- Serviciul roman de Informatii nu a fost implicat in activitatea investigatorilor cu identitate reala sau protejata in dosarul sus-mentionat.

Sesizand ca adresa de raspuns prezinta o alta situatie de fapt decat cea rezultata din dosarul de urmarire penala, am revenit cu o noua solicitare, la care am anexat inscrisuri necontestate, din care rezulta ca SRI a fost beneficiar secundar a mandatelor de supraveghere tehnica si ca a pus la dispozitie si tehnica de inregistrare ambientala investigatorilor cu identitate reala.

Comisia de control parlamentar, dupa o 'revenire' si 'verificari aprofundate', prin adresa nr. 4c-23/530 din 25.09.2019 mi-a comunicat urmatoarele:

- Serviciul Roman de Informatii a fost beneficiar secundar al mandatelor de supraveghere tehnica;

- In cadrul echipei operative comune constituite in dosarul cauzei, ofiterii de informatii 'au dat curs dispozitiilor procurorului [...] de a pune in aplicare actele de autorizare [...] si de punere in executare a mandatelor de supraveghere tehnica';

- Serviciul Roman de Informatii nu a fost implicat in activitatea investigatorilor cu identitate reala sau protejata;

- Serviciul Roman de Informatii nu a derulat activitati de cercetare / urmarire penala.

Cu certitudine, comunicarile s-au facut pe baza precizarilor SRI, astfel ca se impune intrebarea legitima cat de eficient si concret este controlul parlamentar, in conditiile in care:

- Niciuna dintre prevederile legale indicate de Serviciul Roman de Informatii, ca fiind baza legala a implicarii lor in activitati judiciare, nu permitea acest lucru, sau accesul la dosarul cauzei, ca unic beneficiar secundar, si nici constituirea echipei operative comune, astfel ca se poate lesne constata ca aceasta s-a constituit, pe intreaga durata a desfasurarii urmaririi penale, pe baza protocoalelor de colaborare incheiate intre Ministerul Public si Serviciul Roman de Informatii;

- 'In vederea efectuarii in conditii optime a urmaririi penale', doua structuri ale Serviciului Roman de Informatii au fost desemnate beneficiari secundari al mandatelor de supraveghere tehnica, implicandu-se in investigatia penala, prin asigurarea sprijinului informativ, a suportului si a concursului tehnic, ceea ce a permis Serviciului o implicare directa in activitati de urmarire penala, aspect confirmat direct si indirect si de probele existente in dosarul de urmarire penala;

- Implicarea Serviciului Roman de Informatii in derularea procedurilor judiciare nu s-a rezumat doar la asistarea si supervizarea procurorului, prin participarea in echipa operativa comuna, care a efectuat urmarirea penala, sau la folosirea independenta a procedeului probator al punerii in in aplicare a actelor de autorizare si de punere in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, extinzandu-se chiar la conducerea investigatiei si directionarea anchetei, spre scopul si tintele urmarite de Serviciu, prin transmiterea, pe timpul anchetei penale, a unui numar de 18 adrese de informare;

- Mentiunea Comisiei in sensul ca 'Serviciul Roman de Informatii nu a fost implicat in activitatea investigatorilor cu identitate reala sau protejata' este nereala, deoarece DNA – Structura centrala, prin adresa 353/P/2013 din 25 aprilie 2016, comunica Curtii de Apel Cluj ca 'Inregistrarile audio-video, in mediul ambiental, au fost efectuate cu aparatura tehnica pusa la dispozitie de Serviciul Roman de Informatii, in calitate de beneficiar secundar' si ca 'Suportii optici reprezentand rezultatul punerii in executare a mandatelor de supraveghere tehnica privind inregistrarile audio-video in mediul ambiental, au fost pusi la dispozitie de catre Serviciul Roman de Informatii, procurorului de caz', de unde rezulta ca activitatea concreta de urmarire penala, a interceptarii si inregistrarii convorbirilor purtate in mediul ambiental – procedeu probator, potrivit prevederilor penale si deciziei CCR 51/2016 – a fost efectuata de ofiterii de informatii ai Serviciului, care apoi au transmis procurorului de caz suportii cu informatia captata si inregistrata.

Acest aspect este confirmat de aceeasi adresa a comisiei, prin mentiunea ca ofiterii de informatii 'au dat curs dispozitiilor procurorului [...] de a pune in aplicare actele de autorizare [...] si de punere in executare a mandatelor de supraveghere tehnica', printre care se aflau si inregistrarile audio-video, in mediul ambiental, a convorbirilor purtate de catre investigatori, cu tintele judiciare.

Serviciul Roman de Informatii, conform pct. 4 din Adresa nr. 4c-23/530 din 25.09.2019, a pus in executare urmatoarele mandate de supraveghere tehnica:

• Autorizatia de efectuare a unor masuri de supraveghere tehnica nr. 16/23.01,2014, emisa in dosarul 404/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti;

• Mandatul de supraveghere tehnica nr. 33/UP/7 februarie 2014, emis in dosarul 767/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti;

• Mandatul de supraveghere tehnica nr. 48/UP/06 martie 2014, emis in dosarul 1538/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti;

• Mandatul de supraveghere tehnica nr. 81/UP/03 aprilie 2014, emis in dosarul 2298/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti;

• Mandatul de supraveghere tehnica nr. 108/UP/29 aprilie 2014, emis in dosarul 2917/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti;

• Mandatul de supraveghere tehnica nr. 136/UP/29 mai 2014, emis in dosarul 3594/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti.

Lipsa onestitatii in raport cu Comisia de control parlamentar este evidentiata si de aspectul ca SRI a comunicat Comisiei ca 'nu a derulat activitati de cercetare / urmarire penala', in conditiile in care in dosarul de urmarire penala exista anexat si indicat ca mijloc de proba 'Constatarea tehnico-stiintifica' efectuata din dispozitia procurorului, de catre Serviciul roman de Informatii – Unitatea Militara 0232 Bucuresti.

Este deci cert ca pe toata durata urmaririi penale, a existat o echipa operativa comuna (procurori-ofiteri de informatii), astfel ca rezultatul investigatiei judiciare a fost determinat de vointa comuna procuror-ofiter de informatii, si nu de vointa suverana a procurorului, care a fost viciata prin insasi existenta in echipa a ofiterului de informatii si ca mentiunile din adresele sus-mentionate, 353/P/2013 din 25 aprilie 2016, sunt false.

Ministerul Public – compus din procurori magistrati organizati in Parchete – este autoritatea publica careia Constitutia i-a incredintat atributul de a exercita actiunea penala si de a strange 'probe' atat in acuzarea, cat si in apararea unei persoane.

In momentul in care este permisa confuziunea dintre cele doua roluri, de a culege informatii, pe de o parte, si de a strange probe, pe de alta parte, intreg acest echilibru intre drepturile fundamentale ale unei persoane si interesul statului ori al societatii este compromis”.

* Cititi aici articolul din 2007, in care Dimbu a argumentat nelegalitatea de principiu a unui protocol intre un serviciu secret si parchete