O fantoma bantuie viata politica si sociala romaneasca. Este fantoma „pensiilor speciale”. Dezindustrializarea Romaniei, nu ne preocupa. Polarizarea averilor si dezechilibrele grave privind veniturile persoanelor fizice, nu intereseaza. Ocuparea militara a tarii (fie ea si de catre armatele aliate) si plonjarea intr-un razboi care nu este al ei, ne lasa indiferenti. Degradarea invatamantului pana in punctul in care viitorul natiunii este pus in pericol de moarte, face cel mult obiectul retoricii de cafenea. Criza demografica subsecventa nu atat scaderii nasterilor, ci „tributului de sange” platit astazi benevol „Inaltei Porti” euro-atlantice prin emigrarea celor mai capabile minti, celor mai puternice brate si celor mai intreprinzatoare caractere ale poporului roman, nu face decat obiect al unei ingrijorari marginale. Transformarea natiunii romane in teritoriu, a poporului roman in populatie, a statului roman in colonie, a cetateanului roman in serb si a democratiei romane in impostura, nu trezesc decat reactii defetiste si fataliste. In schimb, „moartea caprei” pensionarilor „speciali” a devenit prim punct in toate programele politice ale partidelor – cele globalist-populiste, cele justitiar-populiste si cele national-populiste, deopotriva, de unde au contaminat revendicarile de masa. Sacrificiul amintitei capre este, pentru cei cu mintea cat a salvatoarelor Capitoliului (gastele), panaceul care vindeca de toate bolile si ne scapa de toate durerile. Pentru asta merita si lepadarea de Constitutia Romaniei. O Constitutie udata cu sangele celor care in decembrie 1989 si-au daruit viata strigand „vom muri si vom fi liberi!”

Cine nu violeaza constitutia nu papa bani europeni

Faimosul Plan National pentru Redresare si Rezilienta trebuia sa fie un program politic romanesc, similar celor pe care le-au intocmit celelalte state membre ale UE, care, impreuna cu acestea din urma, ar fi trebuit sa fundamenteze un program al Comisiei europene menit a sprijini respectivele state sa repare prejudiciile aduse de inepta politica europeana comuna privind combaterea Pandemiei Covid 19. Dupa ce pandemia disparuse peste noapte pentru a face loc razboiului din Ucraina, se punea acum problema cum pot fi tratate ranile economice, financiare si sociale produse de „covidocratia” pandemista bruxelleza.

Alaturi de altii, Romania acceptase „terapia de soc” anti-SARS CoV 2 conceputa de Ursula von der Layen & Co. Aceasta „terapie” in sine fusese o calamitate. Acum se punea problema repararii prin efort comun a ceea ce se mai putea repara din efectele sale. In acest scop, desigur, eforturile nationale trebuiau coordonate cu cele la nivel comunitar.

Un guvern roman patriot, demn si competent ar fi purtat negocierile in forta, dupa ce se va fi coordonat cu alte (cat mai multe) state membre. in toate aceste negocieri, PNRR ar fi fost componenta secundara. Nu ceea ce voia sa faca Romania pentru a minimiza urmele dezastrului produs de UE trebuia discutat in primul rand, ci ceea ce putea si trebuia sa faca UE pentru repararea propriilor greseli. si mai mult decat atat: pentru repararea propriilor escrocherii prilejuite de dorinta sefilor Comisiei de a iesi personal imbogatiti din dezastrul provocat (partial) chiar de ei. In concret, Romania trebuia sa isi ridice glasul alaturi de Parlamentul european pentru a cere desecretizarea contractelor oneroase privind achizitionarea de vaccinuri, incheiate si gestionate de insasi doamna von der Leyen. Simpla formulare a acestei probleme i-ar fi facut pe eurocrati sa abandoneze ideea iesirii din criza pe seama salariilor si pensiilor (fie ele si pensii speciale).

In paranteza fie spus, cum ar fi putut cere Comisia europeana Romaniei renuntarea la sistemul de calcul al pensiei parlamentarilor romani cand acesta a fost preluat litera cu litera dupa sistemul Parlamentului european? De fapt, nici nu a cerut. Ciolacu, Ciuca, Simonis si tinerii lupi moralisti ai parlamentarismului de prada, pentru care Parlamentul nu este templul democratiei, ci o pestera de talhari ai carei ocupanti, strecurati acolo prin inselarea electoratului si alte fapte nedemne, nu dau doi bani pe democratia parlamentara, si care nu se simt (pentru ca, de fapt, nu sunt) reprezentanti ai poporului si nu traiesc nici din salarii nici din pensii, ci din tot felul de afaceri urat mirositoare, au desfiintat cu totul sistemul indemnizatiilor de vechime ale parlamentarilor. Cu magistratii au procedat mai prudent. De militari si de serviciile secrete le-a fost teama. Fostii parlamentari nu pot nici organiza puciuri, nici trimite in puscarie.

Judecatorii romani aveau pensiile calculate altfel decat pensiile celor de la Curtea de Justitie a UE, dar nici celor din urma nu li se aplica regula contributivitatii. La fel cum este si cazul comisarilor europeni.

Oricum, UE nu are competente in materia salarizarii, pensiilor si asigurarilor sociale. Acesta este un domeniu in care nu exista o politica europeana comuna. De aceea, institutiile europene nu pot impune reguli si politici statelor membre cu privire la calculul pensiilor.

Revenind la PNRR, acesta ar fi trebuit sa fie platforma de pe care Romania sa spuna UE ca, dupa ce am suferit exigentele politicii anti pandemice in comun, trebuie sa iesim din criza tot in comun. Desigur, fiecare trebuia sa faca propriile economii (de pilda, reducand cheltuielile prilejuite de razboiul Rusiei cu SUA in Ucraina), dar aceasta era o decizie suverana a fiecaruia. UE nu avea sa ne impuna de unde sa taiem, ci avea doar a ne intreba cum urmeaza sa folosim banii pe care ni-i va transfera din fondurile comune stranse inclusiv cu contributia Romaniei, adica tot din banii nostri, in asa fel incat acesti bani sa ramana la noi, asigurand coeziunea sociala, economica si teritoriala a Uniunii; respectiv o viata mai buna a cetatenilor europeni romani, iar nu sa se intoarca la profitorii occidentali ai „solidaritatii europene”.

PNRR a fost intocmit, insa, sub egida USR, partidul antinational si antidemocratic ajuns la guvernare sub pulpana falsului PNL, prin unul dintre cei mai incompetenti si impertinenti reprezentanti ai sai, Cristian Ghinea, in tacerea ovina a „Noului PSD”, devenit astfel complice. (De altfel, strategia Noului PSD ciolacosist este de a mima indeplinirea programului USR pentru a fura electoratul userist.) Cum USR avea nevoie de tinte false pentru a contesta puterea obtinuta pe cai democratice de cei cu care, altminteri, in mod onest nu putea concura, si cum la loc de frunte in discursul sau politic nu era marirea pensiilor normale, ci taierea „pensiilor speciale”, acest „maret deziderat” a fost introdus ca angajament national fata de UE in planul (anti)national de redresare. Faptul a fost primit si aplaudat de toti cei din afara tarii care stiau ca astfel Romania va fi slabita si mai mult prin dispute interne (si nu acelea cu fostii parlamentari erau vizate, ci cele cu armata, justitia si alte institutii imputernicite cu aplicarea legii), astfel incat sa devina inca mai obedienta decat era. La vreme de razboi in Ucraina, numai de o societate romaneasca unita si astfel capabila sa sustina un proiect national nu avea Occidentul colectiv nevoie. De altfel nici Rusia sau Orientul euro-asiatic.

Oare o reforma a pensiilor, bruscata si oarba, merita pretul destabilizarii statului roman? Si pe mine ma calca pe nervi veniturile absurde ale Liviei Stanciu, obtinute dintr-o pensie dimensionata prin calcule care au luat-o razna, cumulata cu salariul aferent postului de judecator constitutional, la care a ajuns prin servilism politic. Nu cred, insa, ca, pentru a ma racori, merita sa pun Romania cu josul in sus, deposedand de drepturile castigate miile de magistrati corecti care nici pe departe nu au pensia celei pomenite anterior ori ale altor criminali in roba asemenea ei, precum odiosul Ionut Matei. Aceasta cu atat mai mult cu cat exista si alte cai, e drept, mai putin spectaculoase, pentru a aduce lucrurile la nivelul rezonabilitatii. Guvernul Ciolacu / Ciuca nu doreste, insa, sa rezolve problema, ci sa impresioneze alegatorii pentru a le sterpeli votul.

Trecand, insa, si peste aceste observatii, sa notam avertismentul dat de Noul PSD si Falsul PNL, potrivit caruia, daca, analizand situatia, Curtea Constitutionala va anula legile privind „pensiile speciale” pe motivul neconstitutionalitatii acestora, Romania va pierde fondurile europene obtinute pe baza PNRR. Un PNRR, se admite, gresit conceput, dar care nu mai poate fi renegociat, intrucat Comisia europeana refuza modificarea acestuia. Mai exact, ca sa fim sinceri, intrucat Guvernul Ciolacu / Ciuca (in apararea caruia a sarit acum, in cautare de noi sinecuri, si fosta comisareasa Corina Cretu) nu are forta de negociere la Bruxelles.

Asadar, pentru ca USR, cu complicitatea PNL si PSD, a intocmit un PNRR care nu poate fi aplicat cu respectarea Constitutiei Romaniei, iar Guvernul Ciolacu / Ciuca nu este capabil sa il renegocieze, Curtea Constitutionala a Romaniei ar trebui sa accepte legi care violeaza Constitutia Romaniei. (sic!)

Dupa ce Guvernele PNL-USR si PNL-PSD au acceptat ca dreptul UE sa prevaleze asupra Constitutiei Romaniei (astfel cum ea este interpretata, altminteri, cu putere obligatorie de CCR), acum trebuie mers mai departe si acceptat ca legea fundamentala care sintetizeaza identitatea juridica nationala a statului roman sa fie incalcata cel putin sub doua aspecte fundamentale si anume: echilibrul democratic al puterilor statului (intrucat membrilor puterii legislative li se creeaza un statut inferior membrilor puterii judecatoresti, iar acestora un statut inferior lucratorilor institutiilor de forta, deschizandu-se astfel drumul catre „statul politienesc”) si neretroactivitatea legii. Cu alte cuvinte ordinea democrata si siguranta raporturilor juridice garantate de Constitutie trebuie abandonata pentru a permite aberatiilor neconstitutionale ale PNRR sa supravietuiasca.

Pentru Ciolacu, Ciuca, Simonis, Vicol si altii ca ei, atat valoreaza Constitutia Romaniei. Pentru un pumn de euro, si acela incert, din care ar mai putea rezulta, eventual, cateva contracte banoase ale firmelor, romanesti si straine, beneficiare de protectie politica, cu sarmanul stat roman, Constitutia ar merita abandonata. Haideti sa schimbam regulile aritmeticii (constitutionale) pentru ca ospatarii (PSD si PNL) gresesc adunarea la nota de plata (nationala)!

Curat neconstitutional, dar votati-o!

Admitand, implicit, ca el cere Curtii Constitutionale a Romaniei sa inceteze a fi ... constitutionala (sic!), Marcel Ciolacu declara ca daca legile sale vor fi anulate ca neconstitutionale, va convoca o sesiune parlamentara extraordinara cu scopul de a gasi o alta solutie legislativa, de natura, se subintelege, a rezolva situatia.

De aici rezulta alte cateva intrebari.

De cand Primul ministru convoaca Parlamentul? Parlamentul ii poate convoca pe membrii Guvernului si nu invers. Raporturile constitutionale s-au rasturnat chiar cu totul?

Apoi, care este motivul extraordinar pentru care Parlamentul este convocat in perioada vacantei parlamentare, la randu-i prevazuta de Constitutie? Incapacitatea premierului Ciolacu si a sagetii sale parlamentare Alfred Simonis de a produce acte normative constitutionale?

De fapt, nu doar despre incapacitate este vorba, ci si despre lipsa vointei politice de a respecta Constitutia. Atat Consiliul legislativ, in avizele sale, cat si CCR, prin deciziile sale anterioare, in mod public si oficial, precum si diverse personalitati din mediul politic, judiciar si academic, in mod nepublic si in privat, le-au explicat pe inteles domnilor respectivi ca demersul lor este neconstitutional. Ei au parut a intelege, dar au afirmat cu subiect si predicat ca accepta riscul neconstitutionalitatii intrucat au calculat ca masura – fie ea si neconstitutionala – va lua apa de la moara USR si le va aduce un plus de 5% la alegerile din 2024. Atat valoreaza Constitutia noastra pentru ei. Atat este respectul lor pentru alegatori.

In acest balci al desertaciunilor electoraliste, incompetenta a jucat rolul decisiv in momentul in care li s-a spus domnilor Ciolacu, Ciuca si Simonis ca pot rezolva problema „pensiilor speciale” si in mod constitutional. Aceasta ar fi presupus adoptarea unui sistem coerent in care egalitatea si echilibrul puterilor statului sa fie respectate, iar principiile de drept constitutional si european privind garantarea independentei celor mandatati sa exercite puterea publica, predictibilitatea cadrului normativ si securitatea raporturilor juridice, neretroactivitatea legii si respectul dreptului castigat sa fie asigurate; printre altele, prin recurgere la metoda clasica a dispozitiilor tranzitorii.

Ca pentru mintea celor amintiti si cunostintele lor de drept aceste idei erau dincolo de puterea de intelegere, sau ca pentru intentiile lor populiste o lege prea complicata nu atingea telul inselarii populatiei, nu se poate sti. Ceea ce se stie este ca neconstitutionalitatea legilor despre care vorbim a fost asumata in cunostinta de cauza. Or, acesta este un abuz patent in exercitarea atributiilor aferente functiei publice care, la prima vedere, intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.

In orice caz, cheltuielile pentru convocarea Parlamentului in sesiune extraordinara, daca va fi cazul, ar trebui imputate dlor Ciolacu, Ciuca si Simonis, precum si presedintilor Comisiilor juridice ale Parlamentului care, desi au stiut ca urmeaza sa fie adoptate legi neconstitutionale si ca aceasta neconstitutionalitate, pana la indreptarea ei, va provoca dezordine sociala, au instigat la adoptarea lor, au ascuns incalcarile Constitutiei pe care acele proiecte legislative le presupuneau si au lasat ca incalcarea sa se consume. Nu contribuabilul trebuie sa acopere costurile acestor fapte.

(Va urma)