Fostul sef al IPJ Cluj, comisarul sef Mircea-Ion Rus (foto), a reprezentat o tinta majora pentru procurorii de la DNA Cluj. Spunem asta avand in vedere ca Rus a fost vizat in doua cauze, ambele ramase fara rezultat pentru procurorii DNA.

Asa cum Lumea Justitiei a prezentat in urma cu cateva zile, comisarul sef Rus a fost cercetat si trimis in judecata impreuna cu mai multi sefi din IPJ Cluj pentru fapte de abuz in serviciu. Cauza nu a ajuns insa in instanta, rechizitoriul fiind infirmat de seful DNA Marius Voineag, pentru ca ulterior dosarul sa fie clasat de seful Sectiei a II-a din DNA Ionut Ardeleanu (click aici pentru a citi).

In timp ce era anchetat in dosarul de mai sus, acelasi comisar sef Mircea Ion Rus era vizat intr-un alt dosar, tot la aceeasi structura de parchet, DNA Cluj. Mai exact, Rus a fost acuzat de abuz in serviciu pentru o fapta pretins a fi fost comisa in 2018, cand ar fi intervenit pe langa subalterni ai sai pentru a nu dispune masurile legale fata de sotul fostei ministre a Sanatatii, Sorina Pintea, oprit de politisti in trafic.

Dosarul s-a facut praf in camera preliminara

In 29 martie 2023, Mircea Ion Rus a fost trimis in judecata pentru un pretins abuz in serviciu, rechizitoriul fiind semnat de procuroarea Luminita Boda de la DNA Cluj (plecata intre timp la pensie) si confirmat de seful DNA Cluj, procurorul Ionut Vasile (vezi facsimil).

De aceasta data, dosarul lui Mircea Ion Rus a trecut de DNA, chiar si de prima faza a camerei preliminare, fiind avizat de judecatoarea Teodora Loredana Ivascu de la Tribunalul Cluj. Cauza s-a prabusit insa asurzitor la Curtea de Apel Cluj.

Concret, prin incheierea nr. 358 din 13 decembrie 2023, pronuntata in dosarul 1711/117/2023/a1, judecatoarele Stanca-Ioana Marcu si Iuliana Moldovan de la Curtea de Apel Cluj au trimis dosarul comisarului Rus inapoi la DNA. Motivul: parchetul anticoruptie nu avea competenta de a-l ancheta si trimite in judecata pentru o fapta e abuz in serviciu “simpla” pe fostul sef al IPJ Cluj, aparat de avocatul Alexandru Risnita din Baroul Cluj. Iar necompetenta s-a ivit dupa ce DNA a schimbat incadrarea juridica in abuzul in serviciu clasic, prevazut de art. 297 Cod penal, fara sa mai retina (asa cum era initial in ordonanta de urmarire penala in rem) prevederile art. 13/2 din Legea 78/2000 conform carora: “In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime”.

Prezentam fragmente din incheierea Curtii de Apel Cluj (atasata integral la finalul articolului):

“Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie inculpatul Rus Mircea Ioan solicitand desfiintarea incheierii penale atacate si pronuntand o noua hotarare sa se dispuna admiterea cererilor si exceptiilor, astfel cum au fost formulate, respectiv.

1.Constatarea nulitatii absolute partiale a ordonantei de schimbare a incadrarii juridice si efectuare in continuare a urmaririi penale din data de 11 martie 2022, cu privire la dispozitia de efectuare in continuare a urmaririi penale fata de suspect sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu prev. si ped. de art. 297 alin. (1) C. pen., in raport de inculcarea dispozitiilor privind competenta materiala a organului de urmarire penala.

2.Constatarea nulitatii absolute a tuturor actelor subsecvente momentului efectuarii in continuare a urmaririi penale, si anume:

a.procesul-verbal de aducere la cunostinta a acuzatiilor si a drepturilor procesuale din 29.03.2022

b.mijloacele de proba testimoniale administrate de organul de urmarire penala necompetent, concomitent cu excluderea fizica a acestora de la dosarul cauzei;

c.ordonanta de punere in miscare a actiunii penale din 08.09.2022 fata de inculpat cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. si ped. de art. 297 alin. (l) C. pen.

3.Constatarea nulitatii absolute a urmaririi penale efectuate ulterior datei de 11.03.2023, ca fiind efectuat de un organ de urmarire penala necompetent, precum si neregularitatea rechizitoriului astfel intocmit si restituirea cauzei la parchet. C. proc. pen.

In motivarea contestatiei s-a aratat ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru presupusa savarsire a infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 C.pen, iar conform normelor generale de competenta, urmarirea penala pentru infractiunea dedusa judecatii apartine parchetelor ordinare si nu DNA — ST Cluj.

Prezentul dosar penal are la baza denuntul formulat de numitului Miron Alexandru Cristian, pe care inculpatul l-a avut ca si contracandidat la conducerea IPJ Cluj, intre acestia existand o relatie de dusmanie.

La data de 20.10.2020 s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem cu privire la infractiuni care cad in competenta DNA. Ulterior, prin ordonanta din 11.03.2022 s-a dispus extinderea urmaririi penale in rem tot pentru o fapta pentru care competenta revenea DNA. Printr-o alta ordonanta din data 11.03.2022 (ulterioara celei de extindere a urmaririi penale) s-a dispus schimbarea incadrarii juridice, intr-o singura fapta prevazuta de art. 297 C. pen., care nu mai era de competenta DNA. In acel moment, DNA a ales sa incalece in mod deliberat legea si sa efectueze in continuare urmarirea penala fata de inculpat pentru fapte care nu cad in competenta sa.

In fine, prin ordonanta din 08.09.2022 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpat pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 C.pen., iar la data de 29.03.2023 s-a emis rechizitoriul intocmit de DNA — Serviciul Teritorial Cluj si s-a dispus trimiterea sa in judecata.

Din analiza cronologica a evenimentelor se poate observa ca DNA a incercat in mod artificial sa-si atraga competenta pe care nu o avea. Argumentele apararii nu au fost primite de judecatorul de scaun, in contextul in care inculpatul este pus la dispozitie de aproximativ 2 ani si inlaturat de la conducerea IPJ Cluj.

Cu privire la necompetenta DNA, apararea face trimitere la art. 13 din OUG nr. 43/2002, care este o norma atributiva de competenta, cu un caracter imperativ si de stricta interpretare. In cauza, considera ca s-a pornit de la premisa ca DNA a urmarit niste fapte pentru care erau competenti si, ulterior, a fost o prorogare de competenta legala. Ori, in situatia in care legiuitorul a dorit sa faca prorogari de competenta le-a facut in mod expres, sens in care face trimitere la OUG nr. 78/2016 pentru organizarea si functionarea DIICOT, unde in art. 11 alin. (1) pct. 5 se prevede ca sunt de competenta acestei structuri infractiunile care au legatura, potrivit art. 43 din Codul de procedura penala, cu cele prevazute la pct. 1-4. In privinta DNA o asemenea dispozitie legala nu exista, asa incat competenta este limitata la infractiunile prevazute de art. 13 din OUG nr. 43/2002.

In sensul unei competentei limitate, de stricta interpretare a DNA, apararea face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, respectiv la decizia nr. 302/2017, privind neconstitutionalitatea solutiei legislative cuprinsa in dispozitiile art. 281 alin. (l) lit. b) C.pr.pen., care in paragraful 51, prevede ca urmatoarele: In acest context, Curtea retine ca infiintarea unor structuri specializate presupune si o anumita competenta specializata a acestora, strict determinata de lege, astfel ca efectuarea sau supravegherea urmaririi penale in cauze care excede acestei competente determina o deturnare a scopului normelor legale ce au stat la baza infiintarii acestor structuri specializate.

Prin Deciziei nr. 296/2010 a Curtii Constitutionale, s-a statuat ca Directia Nationala Anticoruptie are competenta de a efectua urmarirea penala doar in cazul infractiunilor de mare coruptie.

Finalmente, prin Decizia nr. 231/2021 a Curtii Constitutionale s-a stabilit ca dispozitiile art. 13 alin. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie sunt neconstitutionale si prin care s-a statuat in cazul in care Directia Nationala Anticoruptie ar disjunge cauza nu ar mai fi competenta sa efectueze urmarirea penala, prorogarea de competenta nemaifiind legala. Astfel, unitatile de parchet specializate trebuie sa actioneze conform si in limitele competentei lor speciale, orice prorogare de competenta fiind exclusa si lovita de nulitate absoluta.

In acceptiunea sa, singurul caz in care DNA ar fi putut efectua in continuare acte de urmarire penala cu privire la alte infractiuni decat cele prevazute in OUG nr. 43/2002, este cea descrisa la art. 60 C.pr.pen., respectiv in cazuri urgente. In mod cert, nu aceasta a fost situatia in speta, neexistand acte de urmarire penala ce se impuneau a fu efectuate urgent (de altfel, parcursul dosarului nu s-a remarcat prin celeritate.)

De asemenea, potrivit noii opinii doctrinei relevante in materie, s-a aratat ca 'Daca procurorul dispune prin ordonanta schimbarea incadrarii juridice, iar noua incadrare juridica atrage competenta materiala a altui parchet, va dispune in mod obligatoriu si declinarea competentei in favoarea acestuia, intrucat, in caz contrar, ar insemna sa admitem competenta acestei unitati specializate de parchet sa cerceteze orice fel de infractiuni.

Prin incheierea atacata se retine ca sustinerile apararii, in sensul in care DNA – Serviciul Teritorial Cluj ar fi incercat sa evite pierderea competentei este pur speculativa, aspect care denota superficialitatea judecatorului de scaun. In mod evident, in masura in care in data de 11.03.2022 s-ar fi dispus doar schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prev. de art. 297 C.pen., singura solutie posibila era declinarea competentei in favoarea Parchetului de drept comun, insa DNA, in cadrul aceleiasi ordonante a dispus efectuarea in continuarea a urmaririi penale, arogandu-si in mod artificial competenta. In continuare judecatorul de camera preliminara arata ca, argumentele apararii pleaca de la o premisa gresita si anume ca, ulterior schimbarii incadrarii juridice in infractiunea de abuz in serviciu prev. de art. 297 C. pen., cauza ar fi trebuit trimisa spre competenta solutionare parchetului de drept comun, 'motivarea' ramanand astfel la stadiul de afirmatie, nefiind explicat de ce anume premisa de la care s-a pornit nu ar fi corecta sau care sunt textele legale care o contrazic.

Ulterior, s-a mai retinut ca atat practica judiciara, cat si deciziile CCR invocate de catre aparare au la baza situatia in care ulterior disjungerii cauzei in faza de urmarire penale procurorul din cadrul DNA putea continua efectuarea urmaririi penale. Or, in cauza pendinte procurorul DNA nu ar fi dispus disjungerea cu privire la fapta care ar fi atras competenta parchetului de drept comun.

Verificand legalitatea si temeinicia incheierii penale contestate, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu in limitele permise de prevederile legale, Curtea de Apel constata ca prezenta contestatie declarata de inculpatul Rus Mircea Ion este fondata, pentru urmatoarele considerente:

Motivele de nulitate absoluta invocate de inculpatul contestator Pop Mircea Ion au ca premise incalcarea dispozitiilor legale privind competenta materiala a organelor de urmarire penala.

(...)

Revenind la cauza dedusa judecatii, Curtea constata ca prin ordonanta DNA – Serviciul Teritorial Cluj, din 20.10.2020, s-a inceput urmarirea penala in rem pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal si art. 297 alin. 1 Cod penal (pentru fapta din 2010) si art. 297 alin. 1 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (pentru fapta din 2018, care face obiectul prezentului rechizitoriu).

Ca atare, se constata ca in privinta infractiunii care face obiectul prezentei acuzatii, organele judiciare au inceput initial, in data de 20.10.2020, urmarirea penala in rem, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 297 alin. 1 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, infractiune de competenta DNA conform art. 13 alin. 1 lit. b din OUG nr. 43/2002, determinat de faptul ca persoana vizata de acuzatie detinea calitatea de ofiter de politie.

Cu referire la aceeasi incadrare juridica, de competenta DNA, precum si cu privire la infractiunea prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 s-a extins apoi urmarirea penala in rem prin ordonanta DNA – Serviciul Teritorial Cluj din 11.03.2022, subsecvent procesului – verbal de sesizare din oficiu din data de 10.03.2022, efectuat in acelasi dosar penal, si cu privire la acuzatia de pretinsa aranjare in 2021, a concursului pentru ocuparea functiei de sef al Sectiei 3 de Politie.

Cu referire la acuzatia de determinare a subalternilor de a nu lua masurile legale fata de soferul depistat in trafic in 2018 - sotul fostului ministru Pintea Sorina, prin ordonanta din 11.03.2022, s-a dipus schimbarea incadrarii juridice din art. 297 alin. 1 rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, in art. 297 Cod Penal si subsecvent, s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul Rus Mircea Ion, pentru infractiunea prev.de art. 297 Cod Penal.

Ulterior, in 8.09.2022, s-a pus in miscare actiunea penala fata de inculpatul Rus Mircea Ion, pentru infractiunea de abuz in serviciu prev. de rt. 297 CP, constand in acuzatia de determinare a subalternilor de a nu lua masurile legale fata de soferul depistat in trafic in 2018- sotul fostului ministru Pintea Sorina.

La finalizarea urmaririi penale din cauza, prin rechizitoriul din 29.03.2023, DNA a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Rus Mircea Ion pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 CP (fapta din 28.07.2018) si clasarea cauzei pentru infractiunile prev. de art. 269 alin. 1, art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 2010) si art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 Cod penal si art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 (fapta din 2021).

Curtea de Apel constata ca in raport de prevederile legale imperative anterior mentionate care reglementeaza competenta Directiei Nationale Anticoruptie, aceasta structura independenta si specializata de Parchet, nu avea competenta de a efectua urmarirea penala si nici de a sesiza instanta de judecata cu infractiuni care nu sunt de competenta sa, potrivit art. 13 din OUG nr. 43/2002.

Curtea nu a identificat in actul normativ care reglementeaza organizarea si functionarea DNA, nicio dispozitie legala care sa permita o prorogare de competenta, cu privire la alte infractiuni decat cele care ii sunt atribuite prin art. 13 din OUG nr. 43/2002. In aceste prevederi, nu se regaseste infractiunea de abuz in serviciu in forma clasica, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal.

Potrivit art. 63 Cod de procedura penala, dispozitiile prevazute la art. 41 – 46 si 48 Cod de Procedura Penala (deci cele privind competenta teritoriala, reunirea cauzelor, competenta in caz de reunire a cauzelor, procedura de reunire a cauzelor, disjungerea cauzelor si competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului) se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.

Principalul argument este acela ca nu este permisa, potrivit vointei legiuitorului, in faza de urmarire penala, prorogarea de competenta legala in situatia schimbarii incadrarii juridice, reglementata de art. 49 alin. 1 Cod de Procedura Penala recunoscuta in activitatea instantelor judecatoresti, asa cum rezulta din continutul art. 63 Cod de Procedura Penala, care enumera explicit care prevederi legale aferente fazei de judecata se aplica si in faza de urmarire

penala.

In acest sens, doctrina de specialitate a exprimat aceeasi parere: 'daca procurorul dispune prin ordonanta schimbarea incadrarii juridice, iar noua incadrare juridica atrage competenta materiala a altui parchet, va dispune si declinarea competentei in favoarea acestuia'. (Codul de Procedura Penala, comentariu pe articole, ed. 3, Editura C. H. Beck, 2020, p.313 – Mihail Udroiu).

In al doilea rand, potrivit art. 43 Cod de Procedura Penala, reunirea cauzelor este posibila cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana. Aceste motiv de reunire ar fi incident, de vreme ce toate infractiunile cercetate de DNA in cadrul acestui dosar penal au fost imputate aceleiasi persoane.

Conform art. 44 alin. 1 Cod de Procedura Penala, care se refera la activitatea instantelor judecatoresti, in caz de reunire a cauzelor cu competente diferite, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate sau instantei superioare in grad.

Aplicabilitatea corelativa a acestui alineat, conform art. 63 Cod de Procedura Penala, se refera doar la stabilirea competentei in situatiile de reunire a unor cauze inregistrate la parchete de grad egal sau de grade diferite.

Potrivit art. 44 alin. 2 Cod de Procedura Penala, care se refera tot la activitatea instantelor judecatoresti, competenta judecarii cauzelor reunite ramane dobandita, chiar daca pentru fapta sau faptuitorul care a determinat competenta unei anumite instante, s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.

O situatie similara cu ipoteza reglementata de art. 44 alin. 2 Cod de Procedura Penala este cea din prezentul dosar penal, in sensul ca initial DNA a fost competent sa efectueze urmarirea penala cu privire la infractiunea dedusa judecatii pretins comisa in 2018, in raport de incadrarea juridica retinuta initial, fiind vorba de o infractiune atribuita in competenta DNA. Apoi, ulterior schimbarii incadrarii juridice prin ordonanta din 11.03.2022, DNA a ramas competent sa efectueze urmarirea penala cu privire la celelalte infractiuni reunite, care vizau fapta din 2021, care erau de competenta sa.

Potrivit dispozitiilor art. 63 alin. 2 Cod de Procedura Penala, prevederile art. 44 alin. 2 Cod de Procedura Penala nu se aplica in faza de urmarire penala. Aceasta inseamna, corelativ cu art. 44 alin. 2 Cod de Procedura Penala aplicat in faza de judecata, ca nu se aplica dispozitia de pastrare a competentei cauzelor reunite, daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta unui anumit parchet, s-a dispus disjungerea sau o alta solutie de stingere a actiunii penale – cele apte a fi dispuse in faza de urmarire penala fiind clasarea sau renuntarea la urmarire penala.

Ca atare, o prorogare de competenta in cauzele reunite, de genul celei reglementate de art. 44 alin. 2 Cod de Procedura Penala, valabila in activitatea de judecata, nu este incidenta in faza de urmarire penala, vointa legiuitorului in acest sens fiind in mod explicit prevazuta in continutul art. 63 alin. 2 Cod de Procedura Penala.

Ca atare, dupa data schimbarii incadrarii juridice dintr-o infractiune de competenta DNA intr-o infractiune de competenta Parchetului de pe langa Tribunal, Directia Nationala Anticoruptie nu mai era competenta sa efectueze in continuare urmarirea penala fata de infractiunea de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal imputata inculpatului contestator.

Singura infractiune de abuz in serviciu prev. de art. 297 Cod Penal care este de competenta DNA, potrivit art. 13 alin. 3 din OUG nr. 43/2002, este cea care a avut drept consecinta cauzarea unei pagube mai mari decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro, situatie care nu este incidenta in cauza.

De asemenea, DNA nu era competent nici sa sesizeze cu rechizitoriu instanta in raport de aceasta infractiune, de vreme ce prevederile art. 3 alin. 1 lit. c/1 din Legea nr. 43/2002 limiteaza atributiile Directiei la sesizarea instantelor judecatoresti, pentru judecarea cauzelor privind infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13 din OUG nr. 43/2002, in competenta DNA.

Decizia Curtii Constitutionale nr. 231/6.04.2021, desi nu este incidenta in cauza, merita a fi amintita, in sensul ca prezinta relevanta, din perspectiva rigorii aprecierii limitelor de competenta ale DNA, in ipoteza prorogarii competentei, in cauzele disjunse.

(...)

Chiar in ipoteza dedusa judecatii, procurorul avea posibilitatea sa decline competenta de solutionare a cauzei pentru infractiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal sau ar fi putut disjunge cauza cu privire la aceasta infractiune, ceea ce ar presupune, in aprecierea acuzarii, ca este la latitudinea procurorului Directiei Nationale Anticoruptie stabilirea organelor de urmarire penala competente. Subsecvent, prin pastrarea competentei de catre DNA, a fost sesizat cu rechizitoriul Tribunalul, pe cand in ipoteza unei urmariri penale efectuate de catre un parchet de pe langa Tribunal, cauza ar fi fost de competenta Judecatoriei. Or, tocmai o asemenea situatie de incertitudine si de lipsa de previzibilitate a fost sanctionata de Curtea Constitutionala, prin decizia

anterior amintita.

Curtea mai observa faptul ca prin denuntul formulat in cauza de numitul Miron Alexandru Cristian, care a stat la baza constituirii dosarului de urmarire penala nr. 91/P/2020, s-a reclamat pretinsa savarsire de catre numitul Rus Mircea Ion si a unor infractiuni de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constituire a unui grup infractional organizat prev. de art. 367 Cod Penal, santaj prev. de art. 207 alin. 1 Cod Penal.

Cu privire la aceste infractiuni, DNA a dispus, prin ordonanta din 16.10.2020, disjungerea cauzei si declinarea acesteia in favoarea DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, unitate careia ii revenea competenta materiala de a efectua urmarirea penala. Se evidentiaza astfel, o dubla masura inexplicabila, de vreme ce cu privire la aceste infractiuni DNA a retinut ca nu este competenta sa efectueze urmarirea penala, chiar in aceeasi situatie de conexitate prev. de art. 43 alin. 2 lit. a Cod de Procedura Penala, dar cu privire la infractiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal din aceeasi conexitate, nu a mai rationat si actionat la fel.

O situatie asemanatoare de prorogare de competenta derivata din operatiunea de disjungere, cum era cea din art. 13 alin. 5 din OUG nr. 43/2002, s-a regasit si in continutul art. 11 alin. 3 din OUG nr. 78/2016 privind organizarea si functionarea DIICOT. si aceasta prevedere legala a fost declarata neconstitutionala, prin Decizia nr. 380/8.06.2021 a Curtii Constitutionale, pentru aceleasi argumente de neconformitate cu Constitutia.

Ulterior, prin Legea nr. 201/2023, s-au abrogat in mod explicit prevederile art.13 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 si art. 11 alin. 3 din OUG nr. 78/2016.

Curtea retine insa ca in privinta DIICOT, este activ un caz de prorogare legala de competenta, reglementat de art. 11 alin. 1 pct. 5 din OUG nr. 78/2016, in sensul ca sunt de competenta DIICOT infractiunile care au legatura, potrivit art. 43 Cod de Procedura Penala, cu cele prevazute la punctele 1-4 din art. 11 alin. 1. In privinta DNA, nu s-a stabilit insa un asemenea caz de prorogare de competenta.

Curtea retine ca de la data publicarii Deciziei nr. 302/4.05.2017 a Curtii Constitutionale, (situatie reglementata apoi explicit prin modificarile aduse Codului de Procedura Penala prin Legea nr. 201/2023, care a introdus art. 281 alin. 1 lit. b/1 Cod de Procedura Penala), incalcarea normelor de competenta a organelor de urmarire penala este sanctionata cu nulitate absoluta.

(...)

Pentru argumentele anterior expuse, s-a retinut ca Directia Nationala Anticoruptie si-a pierdut competenta de continuare a urmaririi penale in privinta infractiunii prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, dupa momentul schimbarii incadrarii juridice prin ordonanta din 11.03.2022, intr-o infractiune care nu mai este de competenta sa, in acord cu prevederile art. 3 si art. 13 din OUG nr. 43/2002.

Prin urmare, orice act de urmarire penala subsecvent ordonantei de schimbare a incadrarii juridice din 11.03.2022: orice act procedural ulterior acestei date- inclusiv dispozitia de efectuare in continuare a urmaririi penale din aceasta ordonanta, apoi ordonanta de punere in miscare a actiunii penale cu privire la infractiunea prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, respectiv toate mijloacele de proba administrate in raport de acuzatia prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal, sunt afectate de nulitate absoluta, fiind efectuate de un organ de urmarire penala necompetent.

Nulitatea absoluta afecteaza in egala masura rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei, numai cu privire la dispozitia de trimitere in judecata cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018).

Se constata ca nulitatea absoluta a actelor, a mijloacelor de proba si neregularitatea rechizitoriului au fost invocate in termenul legal, conform art. 281 alin. 4 Cod Penal.

Pentru aceste motive, in temeiul art. 347 rap. la art. 346 alin 3 lit. a si b Cod de Procedura Penala, se va admite contestatia formulata de inculpatul Rus Mircea Ion impotriva incheierii penale nr.67/CP/12.07.2023 pronuntate de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 1711/117/202/a1.

Se va desfiinta incheierea penala contestata si procedandu-se la o noua judecata:

Se vor admite cererile si exceptiile formulate de inculpatul Rus Mircea Ion cu privire la legalitatea administrarii probelor, a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala si legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul din 29.03.2023, din dosarul nr. 91/P/2020 al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Cluj.

In temeiul art. alin. 1 si 2 rap. la art. 281 alin. 1 lit. b/1 Cod de Procedura Penala:

Se va constata nulitatea absoluta a ordonantei de schimbare a incadrarii juridice si efectuare in continuare a urmaririi penale din 11.03.2022, numai in ce priveste dispozitia de efectuare in continuare a urmaririi penale fata de suspectul Rus Mircea Ion, cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018).

Se va constata nulitatea absoluta a tuturor actelor procesuale si procedurale intocmite ulterior ordonantei de schimbare a incadrarii juridice din 11.03.2022, numai cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018).

Se va constata nulitatea absoluta a tuturor mijloacelor de proba administrate ulterior ordonantei de schimbare a incadrarii juridice din 11.03.2022, numai cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018).

In temeiul art. 102 alin. 2 – 4 Cod de Procedura Penala, se vor exclude din materialul probator al dosarului penal nr. 91/P/2020 al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Cluj, toate probele administrate ulterior ordonantei de schimbare a incadrarii juridice din 11.03.2022, numai cu privire la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018) si se vor inlatura din dosarul cauzei mijloacele de proba

corespunzatoare probelor excluse.

Se va constata neregularitatea rechizitoriului emis in 29.03.2023 in dosarul penal nr. 91/P/2020 al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Cluj, numai cu privire la mentiunile si referirile la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018) ulterior ordonantei de schimbare a incadrarii juridice din 11.03.2022, precum si cu privire la dispozitia de trimitere in judecata a inculpatului Rus Mircea Ion, pentru aceasta infractiune.

Constatand ca in cauza nu este aplicabila procedura remediu prev. de art. 345 alin. 3 Cod de Procedura Penala, se va restitui dosarul penal nr. 91/P/2020 la Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Cluj, in vederea sesizarii organelor de urmarire penala competente, cu privire la pretinsa savarsire a infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal (fapta din 28.07.2018) de catre numitul Rus Mircea Ion”.

* Cititi aici integral incheierea Curtii de Apel Cluj privind restituirea la DNA a dosarului fostului sef IPJ Cluj, comisarul sef Mircea Ion Rus