Lumea Justitiei prezinta in premiera hotararea prealabila pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Inalta Curte privind obligativitatea existentei unui mandat de supraveghere tehnica (MST) emis de judecatorul de drepturi si libertati pentru ca parchetele sa poata folosi investigatori sub acoperire sau colaboratori, care sa fotografieze ori sa inregistreze persoana suspectata de comiterea unei infractiuni. Este vorba despre Decizia nr. 64 din 2 octombrie 2023, pronuntata in dosarul 1796/1/2023, prin care se pune capat practicii procurorilor de a extinde limitele mandatelor de supraveghere tehnica emise de judecator. Mai exact, anumiti procurori obisnuiau sa autorizeze investigatori sub acoperire fara sa mai ia mandat de la judecatorul de drepturi si libertati, sustinand ca deja a fost emis un mandat in cauza in ceea ce priveste tinta vizata. Cu alte cuvinte, procurorul obtinea de la judecatorul de drepturi si libertati un mandat de supraveghere si interceptare fata de o persoana, apoi autoriza folosirea unui investigator sub acoperire fara sa mai ceara un nou mandat. Or, necesitatea emiterii unui nou mandat si a aprobarii de catre judecator a folosirii investigatorului sub acoperire este obligatorie, in conditiile in care autorizarea investigatorului sub acoperire poate fi facuta in alti termeni si alte conditii fata de mandatul de supraveghere emis initial de judecator, chiar daca priveste aceeasi tinta (un asemenea caz poate fi cititi aici).

Decizia 64/2023 a fost pronuntata de un Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept format din presedinta Sectiei penale a ICCJ Eleni Cristina Marcu si judecatorii Constantin Epure, Maricela Cobzariu, Dan Andrei Enescu, Lia Savonea, Oana Brnel, Valentin Gheorghe Chitidean, Simona Elena Cirnaru si Iulian Dragomir, raportor fiind judecatoarea Lia Savonea (foto).

Astfel, Completul ICCJ a stabilit ca atat interpretarea literala a prevederilor din Codul de procedura penala, cat si interpretarea sistematica arata ca este obligatoriu ca procurorul sa sesizeze judecatorul de drepturi si libertati si sa obtina un nou mandat de supraveghere tehnica daca doreste sa foloseasca investigatori sau colaboratori care sa efectueze fotografii sau inregistrari, chiar daca in cauza mai fusese emis anterior un mandat de supraveghere. “Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca, o conditionare a demersului procurorului de inexistenta unui mandat de supraveghere tehnica obtinut anterior autorizarii folosirii unui investigator sub acoperire sau a unui colaborator echivaland cu o completare a dispozitiilor legale, ceea ce nu este permis organului judiciar”, precizeaza ICCJ.

De asemenea, Inalta Curte subliniaza ca art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala da dreptul investigatorului sau colaboratorului sa poarte tehnica de inregistrare, dar cu o conditie. Si anume ca acest lucru sa fie aprobat de judecatorul de drepturi si libertati, care apreciaza ca se respecta o proportionalitate intre gravitatea ilicitului penal suspectat si ingerinta puternica in viata privata. Or, protectia efectiva si adecvata a vietii private, urmarita de legiuitor, nu poate fi realizata daca judecatorul de drepturi si libertati, la momentul emiterii mandatului de supraveghere tehnica, nu a cunoscut folosirea investigatorului sub acoperire ori a colaboratorului si, in consecinta, nu a avut posibilitatea de a analiza legalitatea si oportunitatea efectuarii de fotografii, inregistrari video sau audio de catre acesta, astfel incat sa emita un nou mandat de supraveghere.

Prezentam fragmente din Decizia 64/2023 pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ICCJ (hotararea este atasata integral la finalul articolului):

“A doua intrebare

175. 'Daca in procedura prevazuta de articolul 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, precum si de articolul 150 alin. (5) din Codul de procedura penala, sesizarea judecatorului de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica este obligatorie in cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sa poata folosi dispozitive tehnice de inregistrare, aceste dispozitii legale instituind o procedura speciala derogatorie de la dispozitiile art. 139 din Codul de procedura penala, in cauza existand un mandat de supraveghere tehnica, emis anterior in temeiul acestor din urma dispozitii?'

176. In esenta, problema este de a se clarifica daca, odata ce a fost incuviintata de catre judecator supravegherea video, audio sau prin fotografiere, mai este necesara o noua sesizare a judecatorului de drepturi si libertati in situatiile in care in cauza este introdus un investigator (sau colaborator) ori acesta poate proceda la supraveghere tehnica in baza mandatului anterior emis de catre judecator.

177. Supravegherea tehnica este reglementata in dispozitiile art. 139 din Codul de procedura penala, iar procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica este reglementata in dispozitiile art. 140 din Codul de procedura penala.

178. Dispozitiile art. 148 din Codul de procedura penala reglementeaza utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor. Toate aceste dispozitii legale fac parte din titlul IV (intitulat 'Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii'), capitolul IV (intitulat 'Metode speciale de supraveghere sau cercetare').

179. Conform dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Codul de procedura penala, atat supravegherea video, audio sau prin fotografiere, cat si utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare si sunt prevazute la literele c) si g). Tot aceasta norma legala, prin alin. (13), stabileste ca prin supraveghere tehnica se intelege utilizarea uneia dintre metodele prevazute la alin. (1) lit. a)—d), ceea ce inseamna ca supravegherea video, audio sau prin fotografiere este o metoda speciala de supraveghere tehnica, iar utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor este o metoda speciala de cercetare.

180. Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor se intelege, potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (10) din Codul de procedura penala, folosirea unei persoane cu o alta identitate decat cea reala in scopul obtinerii de date si informatii cu privire la savarsirea unei infractiuni. Rezulta, astfel, ca suntem in prezenta unei metode de cercetare ce are drept finalitate obtinerea de date si informatii, fara a putea fi echivalata cu un procedeu probator.

181. Asadar, supravegherea video, audio sau prin fotografiere si utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reala si a colaboratorilor sunt metode speciale de supraveghere sau cercetare, secrete, utilizate de catre autoritatile publice.

182. Clarificarea continutului si sensului art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala si art. 150 alin. (5) din Codul de procedura penala raportat la art. 139 din Codul de procedura penala reclama interpretarea acestor norme prin utilizarea tuturor metodelor de interpretare pertinente, in scopul justei aplicari a legii.

183. Pornind de la interpretarea literala a textelor de lege, dispozitiile art. 148 alin. (3) din Codul procedura penala stabilesc neconditionat si fara exceptie ca, in situatia in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau inregistrari audio si video, este obligatorie sesizarea judecatorului de drepturi si libertati in vederea emiterii unui nou mandat de supraveghere tehnica. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa o faca, o conditionare a demersului procurorului de inexistenta unui mandat de supraveghere tehnica obtinut anterior autorizarii folosirii unui investigator sub acoperire sau a unui colaborator echivaland cu o completare a dispozitiilor legale, ceea ce nu este permis organului judiciar.

184. Interpretarea sistematica, bazata pe coroborarea textelor legale de asa maniera incat interpretarile acestora sa se concilieze, dar si cu interpretarea teleologica, tinand cont de scopul legii, in demersul organului judiciar de stabilire a semnificatiei unui text legal, conduce la aceeasi concluzie.

185. In cadrul interpretarii sistematice, coreland cele doua texte de lege, respectiv dispozitiile art. 139 alin. (2) din Codul de procedura penala si art. 148 alin. (3) din Codul de procedurapenala, se observa, in primul rand, din cronologia textelor, faptul ca dispozitiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala sunt subsecvente celor ale art. 139 din Codul de procedura penala, relevand, astfel, un raport de la general la special, intre supravegherea tehnica efectuata prin montarea dispozitivelor de inregistrare tehnica pe orice suport fix sau mobil si supravegherea tehnica efectuata prin purtarea dispozitivelor de catre investigator sau colaborator. In al doilea rand, se observa o suprapunere doar partiala intre sfera infractiunilor in care se poate dispune supravegherea tehnica si cea a infractiunilor in care se poate autoriza folosirea unui investigator sub acoperire (respectiv a unui colaborator), care conduce la concluzia unei perspective mai restrictive a legiuitorului in ceea ce priveste posibilitatea utilizarii metodei speciale de cercetare a investigatorului sau colaboratorului (situatie care reprezinta premisa efectuarii de fotografii, inregistrari video sau audio de catre acestia). Astfel, in vreme ce art. 139 alin. (2) din Codul de procedura penala conditioneaza dispunerea masurii de supraveghere tehnica de posibila savarsire a unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare, metoda de cercetare constand in autorizarea investigatorilor sub acoperire este conditionata, conform art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, de posibila comitere a unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 7 ani sau mai mare. Aceasta diferenta este relevanta tocmai pentru a sublinia distinctia dintre situatiile premisa ale dispunerii masurii de supraveghere tehnica in conditiile art. 139 din Codul de procedura penala, respectiv in conditiile art. 148 alin. (3) raportat la art. 139 din Codul de procedura penala, si diferentele de nuanta pe care le presupune analiza pe care trebuie sa o intreprinda judecatorul de drepturi si libertati in aprecierea proportionalitatii ingerintei, in fiecare dintre cele doua situatii.

186. In ceea ce priveste interpretarea teleologica se constata ca scopul reglementarii art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala este oferirea unei protectii ridicate persoanei vizate de ancheta penala, in considerarea caracterului deosebit de invaziv al metodei de cercetare speciale constand in folosirea unei persoane, investigator sau colaborator, pentru obtinerea de date si informatii cu privire la comiterea unei infractiuni, prin efectuarea de fotografii, inregistrari video sau audio de catre aceasta.

187. Investigatorul sub acoperire sau colaboratorul poate purta dispozitive de inregistrare, aspect care reiese fara echivoc din dispozitiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, insa doar in conditiile in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca se respecta o proportionalitate intre gravitatea ilicitului penal suspectat si ingerinta puternica in viata privata (investigatorul ori colaboratorul, participand la ancheta penala ca interlocutori ai persoanei vizate de aceasta au, ab initio, posibilitati sporite de a determina, de a surprinde, de a ocaziona, de a culege date si informatii, chiar fara a depasi limitele unei anchete pasive, prin comparatie cu un obiect sau o alta persoana care poarta tehnica de supraveghere fara cunostinta sa).

188. Prin urmare, scopul urmarit de legiuitor, acela de a acorda o protectie efectiva si adecvata vietii private a persoanei suspectate de comiterea unei infractiuni, in situatia efectuarii de inregistrari video sau audio de catre un investigator sau colaborator, nu poate fi atins in masura in care judecatorul de drepturi si libertati, la momentul emiterii mandatului de supraveghere tehnica, in conditiile art. 139 din Codul de procedura penala, nu a cunoscut folosirea investigatorului sub acoperire ori a colaboratorului si, in consecinta, nu a avut posibilitatea de a analiza legalitatea si oportunitatea efectuarii de fotografii, inregistrari video sau audio de catre acesta.

189. Limitarile aduse drepturilor fundamentale ale persoanelor trebuie sa se supuna testului necesitatii, proportionalitatii si subsidiaritatii, motiv pentru care orice restrangere trebuie sa aiba loc in conditii stricte si, in speta, autorizate de judecatorul de drepturi si libertati.

190. Folosirea unor astfel de metode speciale de supraveghere sau cercetare implica un nivel ridicat de ingerinta in viata privata a unei persoane, aspect care face necesara trimiterea la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale cu privire la importanta controlului exercitat de un magistrat independent (judecatorul) in cauzele in care se impun astfel de masuri.

191. Astfel, in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg pot fi citate, exemplificativ, Cauza Valenzuela Contreras contra Spaniei, Hotararea din 30 iulie 1998, si Cauza Roman Zakharov c. Rusiei (MC), Hotararea din 4 decembrie 2015, prin care s-a apreciat ca masurile secrete de supraveghere sau de interceptare a comunicarilor de catre autoritatile publice constituie ingerinte ale unei autoritati publice in dreptul la respectarea vietii private si a corespondentei, o astfel de ingerinta incalcand articolul 8 § 2 din CEDO, cu exceptia cazului in care, 'in conformitate cu legea', urmareste unul sau mai multe scopuri legitime in temeiul paragrafului 2 si, in plus, este 'necesara intr-o societate democratica' pentru a le atinge (Hotararea Kopp impotriva Elvetiei din 25 martie 1998, Rapoartele 1998-II, p. 539, § 50).

192. In acelasi context, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca '... este constienta de dificultatile implicate de lupta impotriva infractiunilor grave si de necesitatea ca autoritatile sa recurga uneori la metode de ancheta mai elaborate. Conventia nu impiedica, in stadiul de pregatire a materialului de urmarire penala si cand natura infractiunii o poate justifica, folosirea de surse precum informatori anonimi. Recurgerea la astfel de surse este acceptabila doar daca este insotita de garantii adecvate si suficiente impotriva abuzurilor, in special in cadrul unei proceduri clare si previzibile pentru autorizarea, punerea in aplicare si controlul masurilor de ancheta in cauza [a se vedea in acest sens Hotararea din 5 februarie 2008, in Cauza Ramanauskas impotriva Lituaniei (MC), pct. 51]'.

193. Din aceasta jurisprudenta se poate trage concluzia ca principala conditie pentru a nu fi incalcat art. 8 § 2 din CEDO este aceea ca ingerinta sa fie 'prevazuta de lege', respectiv sa aiba un temei in dreptul intern, care sa respecte toate conditiile de calitate ale legii.

194. Astfel, nu este suficient ca ingerinta sa fie prevazuta de o lege previzibila, cu reguli clare si detaliate, ci este imperios necesar ca autoritatile statului, cand folosesc astfel de metode speciale de supraveghere sau cercetare, sa respecte intocmai dispozitiile legale.

195. Curtea Constitutionala a Romaniei, fiind sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (3) si (10) din Codul de procedura penala, a analizat conformitatea acestora cu cadrul constitutional si conventional, iar prin considerentele acesteia a statuat ca pe langa indeplinirea conditiilor prevazute de art. 141 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, atunci cand procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice in vederea obtinerii de fotografii sau inregistrari video, legiuitorul a impus obligatia de a sesiza judecatorul de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica, 'dispozitiile art. 141 din Codul de procedura penala aplicandu-se in mod corespunzator'. Parcurgerea acestei proceduri este considerata de catre Curte ca fiind o 'garantie expresa a respectarii conditiilor restrangerii exercitiului dreptului la respectarea vietii private si de familie prevazute de lege si a dreptului la un proces echitabil'.

196. Totodata, instanta de contencios constitutional a subliniat ca '... procedura care reglementeaza utilizarea colaboratorilor este clar si strict reglementata, sub controlul procurorului si, respectiv, al judecatorului de drepturi si libertati.[...]'

197. In consecinta, caracterul special al procedurii ce nu permite derogari, argumentele ce tin de rolul conferit judecatorului de drepturi si libertati in arhitectura procesului penal in contextul separarii functiilor judiciare, aspectele reliefate de jurisprudenta anterior mentionata cu privire la standardul constitutional si conventional de protectie a libertatilor individuale impun concluzia ca, in cazurile in care procurorul recurge la procedura prevazuta de art. 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, este obligat sa sesizeze judecatorul de drepturi si libertati chiar si in cazul existentei unui mandat de supraveghere emis anterior, exigenta legala care, sub niciun temei, nu poate fi eludata.

198. Pentru considerentele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bacau — Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie in Dosarul nr. 3.556/103/2022/a1, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept: 'Daca punerea la dispozitie a infrastructurii necesare, de catre Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul Serviciului Roman de Informatii, in sensul asigurarii conditiilor tehnice pentru punerea in aplicare a masurilor de supraveghere tehnica, reprezinta o activitate de punere in executare a mandatului de supraveghere tehnica, conform art. 142 din Codul de procedura penala?', respectiv 'Daca in procedura prevazuta de articolul 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, precum si de articolul 150 alin. (5) din Codul de procedura penala, sesizarea judecatorului de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica este obligatorie in cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sa poata folosi dispozitive tehnice de inregistrare, aceste dispozitii legale instituind o procedura speciala derogatorie de la dispozitiile art. 139 din Codul de procedura penala, in cauza existand un mandat de supraveghere tehnica, emis anterior in temeiul acestor din urma dispozitii', si va stabili urmatoarele:

1. Punerea la dispozitie a infrastructurii necesare, de catre Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul Serviciului Roman de Informatii, in sensul asigurarii conditiilor tehnice pentru punerea in aplicare a masurilor de supraveghere tehnica, nu reprezinta o activitate de punere in executare a mandatului de supraveghere tehnica, conform art. 142 din Codul de procedura penala.

2. In procedura prevazuta de articolul 148 alin. (3) din Codul de procedura penala, precum si de articolul 150 alin. (5) din Codul de procedura penala, sesizarea judecatorului de drepturi si libertati in vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica este obligatorie in cazul in care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sa poata folosi dispozitive tehnice de inregistrare, chiar daca exista un mandat de supraveghere tehnica de aceeasi natura emis anterior, aceste dispozitii legale instituind o procedura speciala, derogatorie de la prevederile art. 139 din Codul de procedura penala”.

* Cititi aici integral Decizia 64/2023 a Completului ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept