Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania, la 5 octombrie 2010, la plata a 6.000 de euro cu titlu de daune morale pentru modul ineficace si neprevazator in care a tratat plangerea unui detinut impotriva politistilor care l-au anchetat si care au fost acuzati ca l-au torurat. Ghiga Chiujdea a reclamat statul roman la CEDO sustinand ca a fost arestat de pe Aeroportul Otopeni, legat cu lanturi si incarcerat intr-o sectie de Politie din Fagaras, batut constant de politisti, timp de mai multe zile, pentru a fi determinat sa isi recunoasca fapta. In plus, oamenii legii au refuzat sa ii aduca un medic pentru a-i acorda ingrijiri medicale.

Chiujdea a fost in final condamnat la cinci ani de inchisoare, pe care i-a executat. In paralel insa, acesta a facut plangeri penale impotriva politistilor care l-au maltratat, dar in Romania, dupa mai bine de trei ani de la momentul declansarii anchetei impotriva oamenilor legii, cauza a fost inchisa fara ca cineva sa fie pedepsit, din cauza ca faptele s-au prescris. Fostul detinut nu a putut proba mai presus de orice indoiala ca a suferit agresiuni repetate din partea politistilor, dar judecatorii CEDO au decis sa ii acorde 6.000 de euro cu titlu de daune morale, constatand o incalcare formala a articolului 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca “nimeni nu poate fi supus torturii sau altor tratamente inumane ori degradante”, in sensul ca autoritatile nu au fost in stare sa conduca o ancheta coerenta pentru a se afla adevarul.

Dosarul penal deschis politistilor a fost tergiversat trei ani

Ghiga Chiujdea a reclamat la CEDO ca a fost oprit pe Aeroportul Otopeni in 1 martie 2002 si arestat in aceeasi zi, pentru o perioada de 30 de zile, urmare a unei decizii a Parchetului Fagaras. Acuzatia care i se aducea era aceea ca a spart o Sectie de Politie din localitatea Voila. La trei zile de la incarcerare, adica in 4 martie, capitanul locului de detentie, din Voila, a intocmit un proces verbal in care a aratat ca detinutul nu prezenta rani sau alte lovituri pe corp, lucru atestat si de medicul sectiei de politie, in aceeasi zi. In aprilie 2002, Ghiga Chiujdea a depus la Parchetul de pe langa Tribunalul Militar Brasov o plangere impotriva mai multor politisti de la postul de politie din Voila, pe care i-a acuzat ca l-au batut cu o ranga de fier si cu pumnii si picioarele in stomac pentru a-l determina sa scrie o declaratie dupa dictare, in care sa recunoasca fapta de care era acuzat. Ghiga a sustinut ca infractiunile de care se fac vinovati oamenii legii sunt: vatamare corporala, lovire si alte violente si abuz de forta. In sustinerea acuzatiilor sale, Ghiga a depus la Parchet si trei declaratii ale colegilor de celula, care confirmau ca acesta a fost batut in mod constant, ca nu se putea misca din pat, ca nu putea sa manance cu zilele si ca de multe ori a varsat sange. De asemenea, colegii sai de celula au confirmat si ca Ghiga a cerut de mai multe ori sa fie vazut de un medic, dar politistii nu i-au permis asta, si au falsificat apoi raportul medicului sectiei de politie. In 19 februarie 2003, Parchetul de pe langa Tribunalul Militar Brasov a dat o solutie de neincepere a urmaririi penale a politistilor acuzati, pe motiv ca detinutul nu a putut dovedi bataile pe care acestia i le-ar fi administrat. Initial, solutia parchetului a fost infirmata de Parchetul ierarhic superior, dar, in 2004, dupa ascultarea a doi dintre politistii acuzati si a unei grefiere, si aceasta institutie a dat tot o solutie de neincepere a urmaririi penale. Detinutul a utilizat toate caile de atac impotriva acestei solutii, si, in final, Curtea de Apel Brasov a dispus infirmarea solutiei de neincepere a urmaririi penale si trimiterea cauzei inapoi la Parchet pentru cercetari. Parchetul, la randul sau, a tergiversat cauza inca un an, a dispus disjungerea ei, scotandu-i pe oamenii legii din cauza, astfel incat, in 2005, atunci cand dosarul a ajuns din nou pe masa unei instante din Brasov, ultimul recurs declarat de detinut impotriva unei decizii de neincepere a urmaririi penale a fost respins, constatandu-se prescriptia.

Autoritatile romane nu au fost in stare sa conduca o ancheta coerenta, rapida si eficace

Curtea a criticat autoritatile romane pentru ca nu au declansat o ancheta eficace si de natura sa inlature fara putinta de tagada banuiala ca detinutul a fost lovit de oamenii legii, si a sustinut ca, in timp ce detinutul a adus marturii ale colegilor sai de celula si a detaliat exact cum s-au petrecut bataile, autoritatile romane s-au multumit sa audieze partile reclamate si sa ia o decizie pe baza acestor depozitii. De asemenea, Curtea a criticat si prima rezolutie de neincepere a urmaririi penale data initial in cauza, sustinand ca procurorul s-a bazat strict pe opinia sa personala, nu pe probe sau indicii. In final, Curtea a aratat ca plimbarea dosarului pe la Parchete si instante timp de trei ani, fara a avea o solutie care sa nu poata fi contestata sub aspectul legalitatii si veridicitatii reprezinta o incalcare pe forma a Articolului 3 din Conventie. “Curtea aminteste jurisprudenta pe aceste tipuri de cauze, conform careia nu se poate spune ca autoritatile au actionat cu o promptitudine suficienta si diligenta rezonabila, atata timp cat cauza a ajuns sa fie finalizata prin iesirea din termenul de prescriptie”.