Judecatorul Mihai Viorel Tudoran (foto) de la Curtea de Apel Ploiesti, candidat la CSM pe locul lasat liber de presedintele Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Dan Lupascu, a publicat pe un site de specialitate un articol in care critica extrem de dur Consiliul si activitatea membrilor acestuia, acuzandu-i de „joc la doua capete”, si anuntand public ca perceptia magistratilor despre CSM este aceea ca in actuala formula, Consiliul e o “dezamagire reala”. Jocul la doua capete pe care l-ar face membrii CSM, potrivit lui Tudoran, reiese cel mai clar din faptul ca actualii membri ai Consiliului au uitat ce le-au promis colegilor magistrati, in campania electorala. Textul semnat de judecatorul Mihai Viorel Tudoran ridica insa un mare semn de intrebare, mai ales cu privire la jocul dublu reclamat: daca CSM este o institutie ai carei reprezentanti sunt incapabili sa isi respecte promisiunile si sa aduca un beneficiu sistemului, de ce vrea cu atata ardoare judecatorul Tudoran sa se alature acestora, dat fiind faptul ca un singur vot nu ar putea schimba, decat in foarte rare situatii, soarta unei hotarari a CSM?

Tudoran isi doreste sa faca parte din “dezamagirea reala” care este CSM

Judecatorul Mihai Viorel Tudoran a criticat dur modul in care membrii CSM actioneaza in situatii importante pentru sistemul judiciar, dar si lipsa acestora de fermitate si transparenta in luarea deciziilor. Mai mult, judecatorul a transmis opinia colegilor sai, potrivit careia componenta Consiliului ca fiind o dezamagire reala, sustinand totodata ca membrii CSM nu respecta ce au promis in campania electorala. Cu toate acestea, Tudoran se lupta cu judecatoarele Alina Ghica, presedinta Sectiei a -VIII-a de Contencios Administrativ si Fiscal de la Curtea de Apel Bucuresti si cu Dana Garbovan, de la Curtea de Apel Cluj, pentru locul lasat liber in CSM de presedintele Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Dan Lupascu. “(...) Cel putin in ceea ce priveste Consiliul Superior al Magistraturii, din discutiile purtate cu multi dintre colegii judecatori cu care m-am intalnit in ultima perioada, reiese o dezamagire reala fata de activitatea pe care acesta a desfasurat-o pana in prezent. Adevarul este ca reprezinta o performanta in sine sa devii in numai cateva luni de functionare tinta a numeroaselor critici din sistem, in conditiile in care 'schimbarea garzii' a avut loc pe un orizont imens de asteptare. Lipsa unor pozitii transparente si transante, iar nu evazive si avand scopul de a nu supara pe nimeni, referitoare la unele dintre cele mai importante probleme ale justitiei; impresia persistenta ca in unele situatii se joaca la doua capete, dintre care cel vizand promovarea si apararea drepturilor si intereselor magistratilor concomitent cu imbunatatirea actului de justitie nu este cel principal – desi asa s-a sustinut in campania electorala; abordarea cu totul diferita de promisiunile electorale a unor probleme esentiale pentru soarta sistemului judiciar cum ar fi cea legata de destinatia sumelor provenite din taxele de timbru (dar exemplele pot lejer continua ); ei bine, toate acestea, dar nu numai, au condus la respectiva perceptie”. De ce ar vrea un judecator sa stea la masa cu oamenii care se bucura de aceasta perceptie?

Judecatorul cere buna-credinta, dar incearca sa isi sunteze contracandidatii

„(...) In aceste conditii, este de datoria magistratilor sa reactioneze, prin parghiile care le stau la dispozitie, nu putine, si sa atentioneze reprezentantii autoritatilor mai sus mentionate asupra aspectelor suparatoare respective dar si a multor altora, cu conditia esentiala ca receptorii sa fie de buna-credinta. Imi exprim speranta, poate nu desarta, ca acest ultim element inca mai poate fi regasit in stare pura si nealterata si in cantitati deloc neglijabile inlauntrul celor care guverneaza in mod trecator sistemul judiciar din Romania”, asa si-a incheiat judecatorul articolul. Introducerea “bunei-credinte” in discutie ridica insa un nou semn de intrebare: in ce masura exista buna-credinta din partea unui judecator-candidat pentru CSM cand acesta intervine in public, fara sa fie vreo dezbatere, peste prezentarea proiectului unui contracandidat, numai pentru a intrerupe un discurs si pentru a atrage atentia?