Inalta Curte demonstreaza ca solutiile pe care le pronunta pot fi ca la doctor, adica trei doctori-trei diagnostice diferite. Asa s-a intamplat si la Completul de 5 judecatori din dosarul ANRP, unde cinci judecatori au avut trei opinii separate. In sensul ca prescriptia se aplica acuzatilor la date diferite.

---

 

Prescriptia a dezbinat Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie care luni, 5 decembrie 2022, a pronuntat decizia finala in dosarul ANRP in care tinta principala a fost ex-sefa DIICOT Alina Bica, saltata din trafic in 2014 de DNA-ul Laurei Kovesi, defilata in catuse si schimbata de la conducerea parchetului pentru niste acuzatii inventate in legatura cu anumite despagubiri dispuse de Comisia de Despagubiri din cadrul Agentiei Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, Comisie din care aceasta facea parte prin prisma functiei de secretar de stat in Ministerul Justitiei pe care o detinea. Daca in ceea ce o priveste pe Bica lucrurile sunt clare, aceasta fiind achitata pentru acuzatiile de abuz in serviciu si luare de mita intrucat ICCJ a constatat si in fond si in apel ca nu poate fi vorba de comiterea vreunei fapte penale, fata de alti inculpati Completul de 5 judecatori al ICCJ a dispus incetarea procesului penal pe motiv de prescriptie, in baza Deciziilor CCR 297/2018 si 358/2022 si a Hotararii Prealabile a ICCJ 67/2022. Totusi, stabilirea datei la care a intervenit prescriptia a ridicat serioase probleme judecatorilor Oana Burnel, Simona Cirnaru, Dan Andrei Enescu, Ioana Alina Ilie si Francisca Vasile, membrii Completului de 5 care a pronuntat decizia definitiva in dosarul ANRP. Concret, au existat trei opinii diferite in ceea ce priveste data la care s-a implinit prescriptia pentru inculpatii Crinuta Dumitrean, Gheorghe Stelian si Sergiu Diacomatu. Trei dintre judecatori au inaintat o data, iar ceilalti doi judecatori doua date diferite. Mai exact: 21 noiembrie 2022 (Burnel, Cirnaru si Enescu), 17 noiembrie 2022 (Alina Ioana Ilie) si 23 noiembrie 2022 (Francisca Vasile).

DNA a ratat condamnarile la mustata

Oricum ar fi, DNA a ratat la mustata, pentru doar cateva zile, condamnarea celor trei inculpati. In acest sens, trebuie spus ca initial pronuntarea a fost stabilita de ICCJ pentru data de 12 decembrie 2022. Ulterior, termenul de pronuntare a fost preschimbat pentru 23 noiembrie 2022, data la care s-a dispus amanarea pronuntarii pentru 5 decembrie 2022. Iar in 5 decembrie 2022, Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti a hotarat mentinerea solutiilor de achitare dispuse la fond, de Completul de 3 judecatori ICCJ, si incetarea procesului penal pe motiv de prescriptie pentru inculpatii condamnati la fond, aplicand insa confiscari de sute de milioane de lei si zeci de milioane de euro (click aici pentru a citi).

Burnel, Cirnaru si Enescu: prescriptie in 21 noiembrie 2022

Conform Deciziei Penale nr. 87 din 5 decembrie 2022, pronuntata in dosarul 3190/1/2019 (vezi facsimil 1), judecatorii Oana Burnel, Simona Cirnaru si Dan Andrei Enescu au stabilit ca in ceea ce-i priveste pe Crinuta Dumitrean, Gheorghe Stelian si Sergiu Diacomatu (toti condamnati la fond la pedepse depeste 7 ani inchisoare cu executare) infractiunile de abuz in serviciu si complicitate la abuz in serviciu s-au prescris in 21 noiembrie 2022. Hotarand ca Dumitrean, Stelian si Diacomatu au comis faptele de abuz in serviciu pentru care au fost trimisi in judecata, Completul de 5 judecatori ICCJ a dispus incetarea procesului penal pe motiv de interventie a prescriptiei. Astfel, judecatorii Oana Burnel, Simona Cirnaru si Dan Andrei Enescu au stabilit ca data implinirii prescriptiei pentru Dumitrean, Stelian si Diacomatu este 21 noiembrie 2022, potrivit argumentelor enumerate in Decizia Penala 87/5.12.2022 pe care Lumea Justitiei o prezinta in exclusivitate:

 

“Probele administrate in apel, la cererea partilor si procurorului (declaratiile martorilor audiati nemijlocit si evocati anterior, recunoasterile inculpatilor, chiar si cele partiale - n.n audiere Alina Bica - inscrisurile depuse) nu au avut amplitudinea de a modifica situatia de fapt ori caracterizarea in drept a bazei factuale descrise in actele de sesizare si retinute de prima instanta.

In unanimitate, pe latura penala, solutia diferita dispusa in apel vizeza incidenta institutiei prescriptiei raspunderii penale pentru inculpatii Dumitrean Crinuta Nicoleta, Diacomatu Sergiu Ionut si Gheorghe Stelian, urmare a Deciziei nr. 358/26.05.2022 pronuntate de Curtea Constitutionala si a constatarii, ca efect al cererilor de continuare a procesului penal, a aplicabilitatii dispozitiilor art. 396 alin. (8) din Codul de procedura penala.

Pe latura civila, solutia diferita este rezultatul rezolvarii unei chestiuni de drept referitoare la temeiul achitarii in ipoteza cazului reglementat de art. 16 lit. b) si la consecinta asupra solutiei actiunii civile in contextul aplicarii dispozitiei art. 25 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala.

In majoritate, cu privire la acuzatiile aduse inculpatilor Teodorescu Catalin Florin, Baciu Remus Virgil, Vasilescu Oana, Bogdan Dragos George, Alexandru Lacramioara si Bica Alina Mihaela, solutiile pronuntate in ambele laturi ale procesului si temeiurile de drept ale acestora vor ramane nemodificate, criticile formulate vizand situatia lor juridica fiind neintemeiate.

Infractiunea de abuz in serviciu. Momentul savarsirii

Prin Decizia nr. 5/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a stabilit ca: prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit.

Obiectul recursului in interesul legii l-au vizat exclusiv infractiunile simple ce constau intr-o unica actiune sau inactiune, care prezinta particularitatea producerii unei pagube ori realizarii unui folos necuvenit pe o perioada de timp, respectiv infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal, folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane, prevazuta de art. 301 din Codul penal, statuandu-se ca momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial, intrucat doar atunci sunt intrunite toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica, acesta fiind momentul in care fapta savarsita a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in forma tip.

Relevanta pentru prezenta situatie este explicatia continuta in considerentele deciziei, potrivit careia atunci cand infractiunea comisa este o infractiune de rezultat sau de pericol, daca, in cazul concret, urmarea tipica (corespunzatoare stadiului de infractiune consumata) se produce la o oarecare distanta in timp fata de momentul desfasurarii (si incetarii comiterii) elementului material, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale este momentul consumarii (data producerii primei urmari relevante penal/primul moment de la care fapta se poate incadra juridic drept infractiune).

Relevanta solutionarii problematicii consumarii infractiunii ce constituie acuzatia in prezenta cauza este, insa, si Decizia nr. 458/2017 a Curtii Constitutionale, care a constatat ca dispozitiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportate la art. 13^2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, sunt neconstitutionale.

In considerentele acestei decizii s-a aratat ca savarsirea infractiunii prevazute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 in varianta consumata se produce in ipoteza consumarii infractiunii de abuz in serviciu in varianta-tip, precum si in situatia obtinerii folosului necuvenit, conditie prevazuta de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. (paragr. 45)

Infractiunea prevazuta in art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, pe de o parte, reprezinta o infractiune de rezultat, nefiind calificata prin scop, iar, pe de alta parte, presupune existenta unei conditii - obtinerea de catre functionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit - a carei indeplinire, daca si celelalte elemente constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, in varianta tip, sunt indeplinite, determina constatarea savarsirii infractiunii prevazute de acesta, in forma consumata. (paragr. 45)

(….), producerea pagubei, desi uneori se poate converti intr-un folos necuvenit, nu este intotdeauna echivalenta cu obtinerea acestui folos. (paragr. 33)

In privinta momentului savarsirii infractiunii prevazute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 297 alin. (1) si 309 din Codul penal, in configuratia factuala specifica spetei, este nerelevant momentul emiterii titlului de despagubire. Conform Titlului VII, art. 3 din legea nr 247/2005, titlurile de despagubire sunt certificate emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman, corespunzator despagubirilor acordate potrivit legii si care urmeaza a fi valorificate prin conversia lor in actiuni emise de Fondul "Proprietatea" si/sau, dupa caz, in functie de optiunea titularului ori a titularilor inscrisi in acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plata, in limitele si conditiile prevazute in prezenta lege. In cauza de fata, titlul de despagubire, anterior celui de conversie, a fost emis de Comisia Centrala la data de 15.03.2011 (vol V, f. 105). La data de 24.05.2011, in considerarea titlului de despagubire, respectiv a deciziei din 15.03.2011, s-a emis titlul de conversie nr. 1372, in cuantum de 282.961.725 lei, in favoarea numitului Gheorghe Stelian, paguba cauzata Statului Roman convertindu-se astfel, in parte, intr-un folos necuvenit pentru inculpatul mentionat.

In concluzie, consumarea infractiunii de abuz in serviciu s-a produs la data obtinerii, consecutiv producerii pagubei, a primului folos necuvenit, respectiv la 24.05.2011, data emiterii titlului de conversie in favoarea inculpatului Gheorghe Stelian. Acesta este momentul savarsirii infractiunii ce coincide cu data producerii primei urmari relevante penal – obtinerea folosului necuvenit – de la care fapta se poate incadra juridic in infractiunea de rezultat, abuz in serviciu, in forma consumata. Cuantumul prejudiciului a impus si retinerea producerii unor cu consecinte deosebit de grave, astfel cum corect s-a evocat in sentinta.

Data emiterii titlurilor de conversie nr. 1052 si 1051, respectiv 20 mai 2011 este irelevanta sub aspectul identificarii momentului consumarii abuzului in serviciu prevazut de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, deoarece, in lantul cauzal ce a premers obtinerii folosului de catre martorii de buna-credinta, s-a interpus un factor distinct, considerat licit de catre acuzare, si anume dobandirea prin contract a drepturilor litigioase. Or, determinant pentru stabilirea datei consumarii abuzului in serviciu este momentul obtinerii primului folos necuvenit, acesta fiind, in configuratia proprie acuzatiei, cel al obtinerii titlului de conversie de catre Gheorghe Stelian.

Contrar sustinerilor inculpatilor, momentul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu astfel determinat a fost implicit evaluat de catre instanta de fond ca fiind cel al emiterii titlului de conversie, prin sentinta penala stabilindu-se obligatia de actualizare, in functie de indicele de inflatie, a sumei acordate cu titlu de despagubiri cu incepere de la 24 mai 2011.

Existenta prejudiciului si cuantumul pagubei

Existenta prejudiciului si intinderea sa au fost evaluate de catre prima instanta prin prisma probatoriilor administrate. In cursul cercetarii judecatoresti s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare de evaluare a terenului ce a facut obiectul dosarului de despagubire 22714/FFCC/2010 (pct I.7 din sentinta).

In raport cu motivele de apel, Inalta Curte, Completul de 5 judecatori, adauga urmatoarele argumente rezultate din continutul suplimentului la raportul de expertiza judiciara ce a mentinut evaluarea terenului la 158.929.225 ron, echivalentul a 37.247.000 euro. Prin decizia din 15.03.2011, emisa de Comisia Centrala, se constatase un drept de creanta in cuantum de 377.282.300 ron. In aceste conditii sunt sustinute probator, existenta si intinderea prejudiciului sau a unei pagube in cuantum de de 218.353.075 lei, produsa statului roman, reprezentand diferenta dintre suma stabilita cu titlu de despagubiri prin raportul de evaluare intocmit de catre S.C. Business Evaluator S.R.L. si valoarea terenului astfel cum aceasta a rezultat din raportul de expertiza efectuat in cauza.

Suma reprezinta totodata un folos necuvenit obtinut de catre beneficiar, titularul despagubirilor, respectiv de inculpatul Gheorghe Stelian.

Infractiunea de abuz in serviciu. Momentul de la care curge termenul de prescriptie

Potrivit art. 154 alin. (2) din Codul penal, termenele de prescriptie ale raspunderii penale incep sa curga de la momentul savarsirii infractiunii. Infractiunea de rezultat se considera savarsita la momentul producerii urmarii imediate, respectiv a prejudiciului si, dupa caz, al obtinerii folosului necuvenit, in speta aceasta fiind data de 24 mai 2011.

Decizia nr. 358/26.05.2022 pronuntata de Curtea Constitutionala are drept unic si direct efect lipsirea de forta juridica a institutiei prescriptiei speciale, cu consecinta revenirii la termenul general, reglementat in art. 154 din Codul penal, ce nu poate fi prelungit, insa poate fi afectat de cauze de suspendare.

Cu privire la suspendarea termenului de prescriptie, consecinta a suspendarii judecatii

Potrivit art. 156 (1) din Codul penal, cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. (2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Prin incheierea din data de 22 iunie 2020, Inalta Curte, Completul de 5 judecatori a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea cauzelor preliminare conexate, inregistrate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene sub nr. C-811/19 si C-840/19. In considerentele incheierii, s-a motivat masura [aratandu-se ca, potrivit art. 413 alin. 1 pct. 11 din Codul de procedura civila, cu denumirea marginala ”Suspendarea facutativa”, ”Instanta poate suspenda judecata:(...) cand, intr-o cauza similara, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost sesizata cu o cerere de decizie preliminara”.

De asemenea, consacrand aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila, art. 2 alin. 2 din acest act normativ statueaza ca ”(...) dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare”.

De vreme ce Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala nu cuprinde dispozitii derogatorii sub aspectul suspendarii judecarii unei cauze penale in situatia sesizarii Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminara, rezulta ca normele de procedura civila antementionate se aplica in mod corespunzator si in materie penala.

Cazurile de suspendare a judecarii unei cauze penale, reglementate de legea procesual penala, sunt circumscrise fie unor impedimente factuale, ce tin exclusiv de situatia medicala sau procesuala a unui inculpat ori de desfasurarea procedurii de mediere (art. 367 alin. 1 si 3 si art. 368 Cod de procedura penala), fie unor impedimente juridice, ce deriva din declansarea unor mecanisme de unificare a practicii judiciare (art. 476 alin. 2 si 4 Cod de procedura penala), caracteristica tuturor acestor impedimente temporare la desfasurarea procesului fiind aceea ca prerogativa cenzurarii si valorificarii lor apartine exclusiv autoritatilor judiciare romane.]

Cauza a fost repusa pe rol prin incheierea din data de 4 ianuarie 2022, ca urmare a incetarii motivului care a condus la suspendare, respectiv, ca urmare a pronuntarii, la data de 21 decembrie 2021, a hotararii CJUE (definitiva), iar primul termen dupa reluarea judecatii a fost cel din data de 17 ianuarie 2022.

Conform art. 413 alin. (2) din Codul de procedura civila, suspendarea a durat pana la pronuntarea hotararii (CJUE) ce a impus masura.

Suspendarea judecatii constituie o cauza de suspendare a prescriptiei raspunderii penale, fiind o imprejurare ce impiedica temporar continuarea procesului penal. [e.g. art. 367, 368 ori art. 476 alin. (2) din Codul de procedura penala]. De asemenea, sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile constituie similar o cauza facultativa de suspendare a judecatii. [A se vedea si I. Nedelcu in Codul penal adnotat - Comentariu pe articole, Editia 3, Ed. C.H.Beck, art. 156, pct. 5, p. 596.].

In prezenta cauza nu sunt incidente alte temeiuri de suspendare de drept ale judecatii si, implicit, ale prescriptiei raspunderii penale, respectiv cele prevazute de art. 43 alin. (2) din Anexa 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei si art. 64 alin. (5) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, ambele emise de presedintele Romaniei, avand in vedere ca in dosar este implicat, inca din faza de urmarire penala, un martor fata de care s-au dispus masuri de protectie. Potrivit textului evocat, procesele penale aflate in curs pe rolul instantelor de judecata, (…), se suspenda de drept pe durata starii de urgenta, cu exceptia cauzelor (…) ce cuprind masuri de protectie a victimelor si a martorilor.

Ca urmare, suspendarea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale a avut ca moment de inceput data de 22 iunie 2020, cand s-a dispus suspendarea judecatii in vederea solutionarii cererii de decizie preliminara in cauze similare. Marcand momentul de debut al suspendarii prescriptiei, data de 22 iunie 2020 nu intra in durata termenului de prescriptie, ci este integrata perioadei de suspendare a cursului sau.

Momentul de la care prescriptia raspunderii penale si-a reluat cursul a fost, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul penal si art. 413 alin. (2) din Codul de procedura civila, data de 21 decembrie 2021 - data pronuntarii hotararii Curtii de Justitie. Fata de natura substantiala a termenului de prescriptie, data incetarii cauzei de suspendare marcheaza, prin vointa legiuitorului, reluarea cursului acestui termen, ceea ce inseamna ca data de 21 decembrie 2021 intra in durata sa.

Prin urmare, suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale a operat, in speta, in intervalul 22 iunie 2020 – 20 decembrie 2021, pe o perioada de 1 an 5 luni si 29 de zile, determinata in conformitate cu normele incidente in calculul termenelor substantiale, respectiv art. 186 alin. (1) din Codul penal.

Durata suspendarii prescriptiei raspunderii penale nu este echivalenta celei in care a operat si suspendarea judecatii, aceasta din urma fiind reluata la data de 4 ianuarie 2022. Evenimentele care influenteaza cursul prescriptiei sunt prevazute explicit in legea penala substantiala, in prevederile referitoare la inceputul termenului, modul de calcul al acestuia si cauzele ori efectele intreruperii sau suspendarii sale.

Or, de vreme ce, in cauza, suspendarea judecatii a fost dispusa in baza unei dispozitii legale procesuale referitoare la efectele cererilor de decizie preliminara in cauze similare aflate pe rolul CJUE, norma ce indica inclusiv momentul incetarii suspendarii, intrerpretarea stricta a prevederilor art. 156 alin. (2) din Codul penal nu poate conduce la alta concluzie decat aceea ca pronuntarea hotararii definitive a CJUE marcheaza data incetarii suspendarii prescriptiei, indiferent daca judecata a fost reluata la chiar acea data sau, asa cum s-a intamplat in speta, la un moment ulterior, determinat administrativ.

Durata termenului de prescriptie

In varianta legislativa aplicabila la data savarsirii faptei, infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art.13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 si art. 248/1 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 15 lit. f) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, era pedepsita cu inchisoare de la 7 ani si 6 luni la 22 de ani si 6 luni, termenul general de prescriptie fiind, potrivit art. 122 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969, de 15 ani.

Dispozitiile art. 123 alin. (1) din aceeasi codificare anterioara statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal si, in fine, reglementau, in cuprinsul art. 124 (in varianta anterioara Legii nr. 63/2012, publicata in M.O. nr. 258 din 19 aprilie 2022), prescriptia speciala a raspunderii penale care inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul general de prescriptie era depasit cu inca jumatate (modificarea adusa art. 124 prin actul normativ anterior mentionat conferind textului un continut asemanator celui in vigoare si in prezent si, prin aceasta, un caracter mai aspru).

Prin urmare, in baza legii penale in vigoare la data savarsirii faptei si ca efect al actelor intreruptive de prescriptie efectuate in temeiul acestei legi, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale era de 22 ani si 6 luni, termen care, raportat la data savarsirii faptei, nu s-a implinit pana in prezent.

In varianta legislativa aplicabila incepand cu data de 1 februarie 2014 si pana in prezent, infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) si art. 309 din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 4 ani la 14 ani, iar termenul general de prescriptie este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din Codul penal, de 10 ani. Determinarea sa a avut in vedere limitele de pedeapsa, respectiv maximul special rezultat din caracterizarea in drept a infractiunii.

Dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (in varianta anterioara datei de 25 iunie 2018), statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, astfel ca aplicarea globala a acestei variante normative [inclusiv a dispozitiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal] ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescriptie speciala de 20 de ani, termen neimplinit pana in prezent.

In schimb, exclusiv ca o consecinta a reconfigurarii continutului dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal in baza Deciziilor nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curtii Constitutionale si, subsecvent, a interpretarii obligatorii regasite in Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, norma de drept penal analizata nu a mai prevazut, in intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de intrerupere a prescriptiei. Singurele termene care au disciplinat prescriptia in acest interval au fost cele generale, in speta acest termen fiind de 10 ani.

Evaluata in contextul celorlalte dispozitii pertinente in materia prescriptiei, aceasta particularitate imprima Codului penal in vigoare in intervalul de timp limitat, anterior mentionat, caracterul unei legi penale de natura sa asigure, in ansamblul sau, o situatie mai favorabila pentru inculpati si, astfel, sa devina aplicabila in speta, in conformitate cu principiul de aplicare a legii penale in timp, prevazut de art. 5 alin. (2) din Codul penal.

Momentul la care se implineste termenul de prescriptie

Potrivit art. 186 alin. (1) teza finala din Codul penal, luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

Socotirea termenului ca implinit cu o zi inainte de data corespunzatoare momentului de debut ia in calcul atat ziua de la care incepe sa curga termenul, cat si ziua de implinire a acestuia (sistemul zilelor pline; a se vedea comentariu art. 155 din Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014, ISBN 978-606-678-921-9, autori Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crisu-Ciocinta, Mihai Dunea, Ruxandra Raducanu, Sebastian Raduletu).

Avand in vedere ca, in perioada 22 iunie 2020 – 20 decembrie 2021, cursul prescriptiei a fost suspendat, rezulta ca termenul de 10 ani a curs, initial, pe o perioada de 9 ani si 29 de zile, in intervalul 24.05.2011 (data savarsirii faptei) – 21 iunie 2020 (ziua anterioara suspendarii) si si-a reluat cursul la data de 21 decembrie 2021, implinindu-se dupa trecerea unui interval de 11 luni si 1 zi, respectiv la data de 21 noiembrie 2022.

Prin urmare, implinirea termenului general de prescriptie a raspunderii penale pentru acuzatia de abuz in serviciu cu consecinte desosebit de grave, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, atrage incidenta cauzei de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala si impune, in ipoteza in care inculpatii au solicitat continuarea procesului penal, aplicarea corespunzatoare a solutiilor alternativ prevazute de art. 396 alin. (7), (8) din Codul de procedura penala.

(…)

In drept, in privinta inculpatilor Dumitrean Crinuta-Nicoleta si Diacomatu Sergiu Ionut, sunt indeplinite toate conditiile de tipicitate obiectiva si subiectiva pentru retinerea savarsirii infractiunii de abuz in serviciu. Astfel, sub aspectul laturii obiective, exista o incalcare a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, prin emiterea titlului de despagubire in conditiile descrise detaliat de prima instanta si mentinute de instanta de apel in urma propriei evaluari pe baza probatoriilor ce le-a administrat nemijlocit. In cauza s-a dovedit si constatat atat existenta unui prejudiciu, cat si obtinerea de catre beneficiarul despagubirilor a unui folos necuvenit, iar din perspectiva laturii subiective, forma de vinovatie cu care s-a actionat este cea a intentiei indirecte, cei doi inculpati prevazand rezultatul faptelor lor si acceptand prejudicierea bugetului statului.

Sub toate aceste aspecte, probatoriul administrat in apel nu a furnizat date apte a modifica cele constatate de prima instanta sau cel putin a induce un dubiu in favoarea inculpatilor, probatoriile fiind suficiente si utile dovedirii elementelor angajarii raspunderii penale.

Pentru considerentele anterior expuse, Inalta Curte, Completul de 5 judecatori, concluzioneaza, in majoritate, ca in privinta inculpatilor fata de care s-a dispus, in prima instanta, o solutie de achitare, se impune mentinerea acesteia, in considerarea dispozitiilor art. 396 alin. (7) din Codul de procedura penala si, in unanimitate, ca in privinta inculpatilor Dumitrean Crinuta Nicoleta, Diacomatu Sergiu Ionut si Gheorghe Stelian, nu este incidenta ipoteza prevazuta de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedura penala, impunandu-se solutia de incetare a procesului penal, conform prevederilor art. 396 alin. (8) din Codul de procedura penala.

(…)

Retinand ca probatoriul a demonstrat savarsirea faptei, in materialitatea sa, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului Cocos Dorin la pedeapsa inchisorii, solutie ce a fost criticata in apel exclusiv de catre inculpat, sub aspectul modalitatii de individualizare a pedepsei, al continutului masurii de siguranta dispuse si al perioadei deduse din pedeapsa principala. In contextul jurisprudentei recente a Curtii Constitutionale in materia prescriptiei, la care s-a facut trimitere in prezenta decizie, apelantul inculpat a solicitat insa, prioritar, sa se constate intervenita prescriptia raspunderii sale penale.

Asa cum s-a argumentat in considerentele prezentei decizii, in jurisprudenta obligatorie relevanta a Curtii Constitutionale si, ulterior, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, s-a statuat ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, in varianta normativa in vigoare in perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, au avut continutul ”Cursul termenului prescriptiei penale se intrerupe prin indeplinirea”, fara a cuprinde vreun caz de intrerupere a cursului termenului de prescriptie si, respectiv, ca normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse, din perspectiva aplicarii lor in timp, principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretari obligatorii, rezulta ca, in intervalul temporal precizat, nu au existat, in legislatia penala substantiala, cazuri de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale, cu consecinta incidentei exclusiv a termenelor generale de prescriptie, prevazute de art. 154 din Codul penal.

In acest context, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul de 5 judecatori va analiza termenul general de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta de trafic de influenta retinuta in sarcina inculpatului Cocos Dorin, raportandu-se, pe de o parte, la durata acestui termen, astfel cum este reglementata de dispozitiile art. 154 alin. (1) din Codul penal, iar pe de alta parte, la momentul de inceput al termenului si intervalul de timp in care acesta a curs in mod efectiv in cauza de fata.

Astfel cum a retinut prima instanta, de la momentul savarsirii faptei si pana la data judecarii cauzei, a existat o succesiune de legi penale, respectiv Codul penal din 1969 (in vigoare pana la data de 1 februarie 2014) si Codul penal actual. In varianta legislativa aplicabila la data savarsirii faptei, infractiunea de trafic de influenta, prevazuta de art. 257 alin. (1) din Codul penal din 1969, era sanctionata cu inchisoare de la 2 ani la 10 ani, termenul general de prescriptie fiind, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) din Codul penal din 1969, de 8 ani.

Dispozitiile art. 123 alin. (1) din aceeasi codificare anterioara statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act care trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal si, in fine, reglementau, in cuprinsul art. 124 (in varianta anterioara Legii nr. 63/2012), prescriptia speciala a raspunderii penale care inlatura raspunderea penala, oricate intreruperi ar interveni, daca termenul general de prescriptie era depasit cu inca jumatate (modificarea adusa art. 124 prin actul normativ anterior mentionat conferind textului un continut asemanator celui in vigoare si in prezent si, prin aceasta, un caracter mai aspru).

Prin urmare, in baza legii penale in vigoare la data savarsirii faptei si ca efect al actelor intreruptive de prescriptie efectuate in temeiul acestei legi, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale era de 12 ani, termen care, raportat la data savarsirii faptelor (respectiv, dupa data de 17 ianuarie 2011), nu s-a implinit pana in prezent.

In varianta legislativa aplicabila incepand cu data de 1 februarie 2014 si pana in prezent, infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art. 291 alin. (1) din Codul penal se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani, iar termenul general de prescriptie este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul penal, de 8 ani.

Dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (in varianta anterioara datei de 25 iunie 2018), statuau in sensul intreruperii cursului termenului prescriptiei prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, astfel ca aplicarea globala a acestei variante normative [inclusiv a dispozitiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal] ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescriptie speciala de 16 ani, termen neimplinit pana in prezent.

In schimb, exclusiv ca o consecinta a reconfigurarii continutului dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal in baza Deciziilor nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curtii Constitutionale si, subsecvent, a interpretarii obligatorii regasite in Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, norma de drept penal analizata nu a mai prevazut, in intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, vreun act susceptibil de intrerupere a prescriptiei. Evaluata in contextul celorlalte dispozitii pertinente in materia prescriptiei, aceasta particularitate imprima Codului penal in vigoare in intervalul de timp limitat, anterior mentionat, caracterul unei legi penale de natura sa asigure, in ansamblul sau, o situatie mai favorabila pentru inculpat si, astfel, sa devina aplicabila in speta, in conformitate cu principiul de aplicare a legii penale in timp, prevazut de art. 5 alin. (2) din Codul penal.

In acest sens, inalta Curte - Completul de 5 judecatori retine ca termenul de prescriptie generala de 8 ani, incident in cazul traficului de influenta, a inceput sa curga, potrivit art. 154 alin. (2) din Codul penal, de la data savarsirii infractiunii. Sub acest ultim aspect, prima instanta a retinut ca actul de pretindere a sumei de bani ar fi intervenit in perioada imediat subsecventa datei de 17 ianuarie 2011, in acelasi interval fiind realizate si actele ulterioare de primire, in transe, a sumei pretinse.

Chiar daca data la care s-a realizat plata ultimei transe nu a fost stabilita cu certitudine, rezulta inechivoc, din ansamblul considerentelor sentintei penale apelate, ca ea s-a plasat in cursul anului 2011, in aceeasi perioada imediat subsecventa datei de 17 ianuarie 2011.

Prin urmare, termenul general de prescriptie a raspunderii penale pentru acuzatia de trafic de influenta s-a implinit pe parcursul anului 2019, in speta devenind incidenta o cauza care impiedica exercitarea actiunii penale si impune solutia de incetare a procesului penal, in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.

In acest sens, apelantul inculpat Cocos Dorin a precizat in mod expres, in sedinta din data de 9 noiembrie 2022, ca nu solicita continuarea procesului penal, manifestare de vointa consecutiv careia elementele probatorii si aspectele de fapt ale cauzei nu mai pot face obiect de analiza in cel de-al doilea grad de jurisdictie.

In consecinta, constatand intervenita prescriptia generala si apreciind fondat apelul inculpatului Cocos Dorin sub acest aspect, vor fi inlaturate toate consecintele raspunderii sale penale, respectiv aplicarea pedepselor – principale, accesorii si complementare – precum si a tratamentului sanctionator corespunzator concursului intre fapta dedusa judecatii si cea pentru care s-a dispus condamnarea sa definitiva anterioara, prin sentinta penala nr. 258 din 24.03.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, definitiva prin decizia penala nr.162 din 03.10.2016 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 5 Judecatori, inclusiv sub aspectul cumulului masurii de siguranta aplicate in prezenta cauza cu cea dispusa prin sentinta penala definitiva mentionata”.

Judecatoarea Alina Ioana Ilie: prescriptie in 17 noiembrie 2022

O opinie diferita in legatura cu data interventiei prescriptiei pentru inculpatii Crinuta Dumitrean, Gheorghe Stelian si Sergiu Diacomatu a avut-o judecatoarea Ioana Alina Ilie. Astfel, in opinia concurenta facuta la Decizia Penala 87/5.12.2022, Ilie a explicat ca din punctul sau de vedere prescriptia s-a implinit la chiar mai devreme decat au stabilit colegii sai Oana Burnel, Simona Cirnaru si Dan Andrei Enescu, si anume la 17 noiembrie 2022:

“In acord cu ceilalti membri ai completului de judecata, am apreciat ca fiind fondate apelurile declarate de inculpatii Dumitrean Crinuta-Nicoleta, Diacomatu Sergiu-Ionut si Gheorghe Stelian, motiv pentru care, prin hotararea data in unanimitate, caile ordinare de atac promovate de acestia au fost admise, cu consecinta desfiintarii partiale a sentintei penale nr. 399 din 29 iunie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, iar, in rejudecare, a incetarii procesului penal sub aspectul infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, in forma speciala, insa argumentele avute in vedere la adoptarea solutiei referitoare la incidenta cauzei de inlaturare a raspunderii penale prevazuta de art. 153 C.pen. sunt urmatoarele:

Astfel, avand in vedere acuzatiile formulate impotriva celor trei inculpati prin rechizitoriul nr. 393/P/2013 din 12 decembrie 2014 al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Sectia de combatere a coruptiei, circumscrise infractiunii prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. si art. 309 C.pen., in forma autoratului si, respectiv a complicitatii, se retine ca, prin Decizia nr. 5 din 11 februarie 2019 a Completului competent sa judece recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 334 din 2 mai 2019, s-a stabilit ca „Prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit”.

In considerentele acestei hotarari s-a aratat, printre altele, ca „in cazul infractiunilor de: abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal, folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane, prevazuta de art. 301 din Codul penal, momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial, intrucat doar atunci sunt intrunite toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica, acesta fiind momentul in care fapta savarsita a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in forma tip. Prin urmare, atunci cand infractiunea comisa este o infractiune de rezultat sau de pericol concret, daca, in cazul concret, urmarea tipica (corespunzatoare stadiului de infractiune consumata) se produce la o oarecare distanta in timp fata de momentul desfasurarii (si incetarii comiterii) elementului material, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale este momentul consumarii (data producerii primei urmari relevante penal/primul moment de la care fapta se poate incadra juridic drept infractiune)”.

De asemenea, admitand exceptia invocata si constatand ca dispozitiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 raportate la art. 13/2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, sunt neconstitutionale, Curtea Constitutionala a statuat, prin decizia nr. 458 din 22 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 890 din 13 noiembrie 2017, ca, spre deosebire de infractiunile prevazute in art. 10 - 13, „cea cuprinsa in art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, pe de o parte, reprezinta o infractiune de rezultat, nefiind calificata prin scop, iar, pe de alta parte, presupune existenta unei conditii - obtinerea de catre functionarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui folos necuvenit - a carei indeplinire, daca si celelalte elemente constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, in varianta tip, sunt indeplinite, determina constatarea savarsirii infractiunii prevazute de acesta, in forma consumata” (paragr. 48).

In cauza, asa cum am aratat, inculpatii Dumitrean Crinuta-Nicoleta, Diacomatu Sergiu-Ionut si Gheorghe Stelian au fost trimisi in judecata prin rechizitoriul nr. 393/P/2013 din 12 decembrie 2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Sectia de combatere a coruptiei, pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. si art. 309 C.pen., in forma autoratului si, respectiv, a complicitatii (art. 48 C.pen.), retinandu-se, la Sectiunea „in drept”, ca primii doi, impreuna cu alti inculpati, in calitate de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, prin exercitarea abuziva a atributiilor de serviciu, respectiv cu incalcarea art. 16 alin. 7 din Legea nr. 247/2005, „au aprobat, in unanimitate, raportul de evaluare intocmit de expertul evaluator Nutiu Emil, din cadrul S.C. Business Evaluator S.R.L., prin care a fost stabilita o valoare a terenului in suprafata de 13,0535 hectare de 377.282.300 lei, prin supraevaluarea acestuia cu suma de 263.327.559 lei, prejudiciind cu aceasta suma bugetul de stat, cu consecintele prevazute de art. 309 C.pen. si facilitand obtinerea unor avantaje patrimoniale de catre Gheorghe Stelian, Valentin Visoiu, Andrici Adrian si Gabriel Gheorghe in cuantum de 197.507.284,1 lei (46.288.238,3 euro), 30.021.107,1 lei (7.035.812,2 euro), 17.907.327,1 lei (4.196.800,2 euro), 17.907.327,1 lei (4.196.800,2 euro)”.

Instanta de fond, in urma administrarii unui amplu material probator, a constatat, in mod corect, ca sunt indeplinite, in persoana inculpatilor Dumitrean Crinuta-Nicoleta, Diacomatu Sergiu-Ionut si Gheorghe Stelian, toate conditiile de tipicitate obiectiva si subiectiva ale infractiunii de abuz in serviciu, cu consecinte deosebit de grave, in forma speciala prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. si art. 309 C.pen., precum si a art. 48 C.pen. in cazul celui din urma acuzat, inclusiv sub aspectul urmarii imediate, retinand in capitolul I.7 al considerentelor „existenta unui prejudiciu, a unei pagube de 218.353.075 lei produsa statului roman, constand in diferenta dintre suma stabilita cu titlu de despagubiri prin raportul de evaluare intocmit de catre S.C. Business Evaluator S.R.L. si valoarea terenului astfel cum aceasta a rezultat din raportul de expertiza efectuat in cauza.

Suma reprezinta totodata un folos necuvenit obtinut de catre beneficiar, titularul despagubirilor, respectiv de inculpatul Gheorghe Stelian si martorii carora le-a cesionat un procent de 25% din drepturile litigioase”.

Cu toate ca actiunile ce formeaza elementul material al laturii obiective s-au comis la 15 martie 2011, cand a fost emisa de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si Decizia de despagubire nr. 15611/FF/2011, in favoarea beneficiarilor Gheorghe Stelian, Visoiu Valentin, Andrici Adrian si Gheorghe Gabriel pentru suma de 377.282.300 lei stabilita prin raportul de evaluare nr. 22397/R/2011 intocmit in dosarul nr. 22714/FFCC/2010, apreciez, in conformitate cu Decizia nr. 5 din 11 februarie 2019 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii si avand in vedere si aspectele statuate prin Decizia nr. 458 din 22 iunie 2017 a Curtii Constitutionale, ca infractiunea de abuz in serviciu in forma prevazuta de legea speciala nu s-a consumat la acea data, ci la momentul producerii primului folos patrimonial necuvenit, respectiv la data de 20 mai 2011, cand au fost eliberate pe numele beneficiarilor Gheorghe Gabriel si Andrici Adrian titlurile de conversie nr. 1051/2011, in valoare de 25.655.196,40 lei, reprezentand un numar de 44.187.386 actiuni, si, respectiv, nr. 1052/2011, in cuantum de 25.655.196,40 lei, reprezentand un numar total de 44.187.386 actiuni, tinand seama, in acest sens, de faptul ca, potrivit art. 3 lit. a din Capitolul I, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (forma in vigoare in perioada de referinta), titlurile de despagubire incorporeaza doar drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman, corespunzator despagubirilor acordate, urmand a fi valorificate prin conversia lor in actiuni emise de Fondul „Proprietatea” si/sau, dupa caz, in functie de optiunea titularilor inscrisi in acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plata.

Chiar daca in cuprinsul actului de sesizare s-a retinut ca Andrici Adrian si Gheorghe Gabriel, asemenea lui Visoiu Valentin, au fost dobanditori de buna credinta ale cotelor procentuale din drepturile litigioase ce le-au fost cesionate de Gheorghe Stelian prin contractul nr. 132 din 7 februarie 2011 (in total 25%), consider ca o atare imprejurare nu afecteaza caracterul necuvenit al folosului patrimonial pe care l-au obtinut acestia prin emiterea, in baza Deciziei de despagubire nr. 15611/FF din 15 martie 2011, a titlurilor de conversie nr. 1051 si nr. 1052, ambele din 20 mai 2011, caci fiecare dintre ei au dobandit - prin certificarea de catre autorii infractiunii de abuz in serviciu, cu complicitatea lui Gheorghe Stelian, a unei sume supraevaluate a terenului ce a facut obiectul cauzei - un numar mai mare de actiuni decat cel care li se cuvenea daca imobilul era corect evaluat, cu consecinta stabilirii unor despagubiri reprezentand valoarea reala a acestuia.

Oricum, chiar daca s-ar accepta teza ca numitii Andrici Adrian si Gheorghe Gabriel erau indreptatiti, potrivit legii, sa obtina folosul de care au beneficiat in temeiul titlurilor de conversie nr. 1051 si nr. 1052, cu toate ca perfectarea contractului de cesiune ori buna sau reaua lor credinta nu poate schimba natura acestuia (fiind obtinut prin incalcarea legii) din moment ce norma de incriminare nu distinge sub acest aspect, infractiunea de abuz in serviciu s-ar fi consumat, intr-adevar, in forma tip, nu in cea prevazuta de legea speciala, tot la data de 20 mai 2011, cand s-ar fi produs prima paguba in patrimoniul Statului Roman.

In plus, asa cum a retinut si prima instanta, fara ca acest aspect sa fi fost contestat in caile ordinare de atac, in cauza exista cel putin indicii care pun la indoiala buna credinta a cesionarilor de drepturi litigioase, de vreme ce acestia au incheiat contractul, asa cum a aratat martorul Visoiu Valentin, in conditiile in care inculpatul Gheorghe Stelian „i-a lasat impresia ca poate rezolva acest dosar” si ca este „o persoana extrem de documentata si sigura pe ea”. De asemenea, sub acelasi aspect, nu poate fi omis faptul ca, la momentul perfectarii conventiei, cesionarii si-au luat masuri de prevedere pentru situatia in care cererea nu va fi solutionata favorabil intr-un anumit termen, in sensul includerii, in contract, a obligatiei inculpatului Gheorghe Stelian de a restitui toate sumele platite cu titlu de pret, partile fiind repuse in situatia anterioara.

Asadar, apreciez ca infractiunea de abuz in serviciu, in forma speciala prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. 1 C.pen. si art. 309 C.pen., retinuta in sarcina inculpatilor Dumitrean Crinuta-Nicoleta, Diacomatu Sergiu-Ionut si Gheorghe Stelian in varianta autoratului si, respectiv, a complicitatii s-a consumat la data de 20 mai 2011 (cand au fost emise titlurile de conversie nr. 1051 si nr. 1052), moment de la care se calculeaza, potrivit art. 154 alin. 2 C.pen., si termenul general de prescriptie a raspunderii penale, care, raportat la limitele de pedeapsa prevazute de lege (de la 4 la 14 ani inchisoare) este, conform art. 154 alin. 1 lit. b C.pr.pen., de 10 ani, la care se adauga intervalul de 1 an si 5 luni si 29 zile in care judecata a fost suspendata conform incheierii din 22 iunie 2020 pana la solutionarea cauzelor preliminare conexate inregistrate pe rolul C.J.U.E. sub nr. C-811/19 si C-840/19, in concret pana la 21 decembrie 2021.

La determinarea termenului de prescriptie incident in cauza, se au in vedere Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 (prin care s-a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul art. 155 alin. 1 C.pen., este neconstitutionala) si nr. 358 din 26 mai 2022, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022 (ce a stabilit ca dispozitiile art. 155 alin. 1 C.pen. sunt neconstitutionale), precum si Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, conform careia normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 C.pen., cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutie si art. 5 C.pen.

Totodata, la calcularea termenului general de prescriptie a raspunderii penale, ce este un termen substantial, se au in vedere dispozitiile art. 186 alin. 1 teza a II-a C.pen., potrivit carora „luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei la care acestea au inceput sa curga”. Ca atare, calculandu-se de la data de 20 mai 2011, consider ca termenul general de prescriptie s-a implinit in cauza in ziua de 17 noiembrie 2022”.

 

Judecatoarea Francisca Vasile: prescriptie la 23 noiembrie 2022

Cea mai indepartata data de implinire a prescriptiei pentru inculpatii Crinuta Dumitrean, Gheorghe Stelian si Sergiu Diacomatu a fost avansata de judecatoarea Francisca Vasile. Aceasta a sustinut in opinia concurenta facuta la Decizia Penala 87/5.12.2022 ca prescriptia a intervenit in 23 noiembrie 2022, data la care Completul de 5 ICCJ trebuia sa pronunte decizia definitiva dupa devansarea termenului de pronuntare din 12 decembrie 2022, data la care insa a fost amanata pronuntarea pentru 5 decembrie 2022. Iar daca s-ar fi pronutat la 23 noiembrie 2022, in opinia judecatoarei Francisca Vasile condamnarile de la fond dispuse fata de Crinuta Dumitrean, Gheorghe Stelian si Sergiu Diacomatu ar fi fost legale si temeinice:

“La data de 23.11.2022, stabilita pentru pronuntare si decelata ca utila in deliberare, solutiile de condamnare, privindu-i pe inculpatii Dumitrean Crinuta, Diacomatu Sergiu si Gheorghe Stelian, erau legale si temeinice.

Termenul de 10 ani, suspendat pe un interval de 1 an si 6 luni, ce a inceput a curge la data de 24.05.2011, se considera implinit la data de 23.11.2022, data ce este inclusa in termenul mentionat.

Probele administrate in apel, la cererea partilor si procurorului (declaratiile martorilor audiati nemijlocit, recunoasterile inculpatilor, chiar si cele partiale, inscrisurile depuse), nu au avut amplitudinea de a modifica situatia de fapt ori caracterizarea in drept a bazei facturale descrise in sentinta si au fundamentat decizia din apel.

La data de 23.11.2022, stabilita pentru pronuntare, pe latura penala solutia diferita viza incidenta institutiei prescriptiei raspunderii penale pentru inculpatul Dorin Cocos, urmare a Deciziei nr. 358/26.05.2022 pronuntate de Curtea Constitutionala si a pozitiei exprimate personal in sensul ca nu solicita continuarea procesului penal. Incetarea procesului penal in considerarea prescriptiei intervine dupa pronuntarea in fond a solutiei de condamnare pentru infractiunea de trafic de influenta, recunoscuta de inculpat. Ca urmare, actul ilicit penal prescris constituie temeiul masurii confiscarii speciale ce trebuie mentinuta in limitele stabilite judicios de prima instanta.

Pe latura civila, solutia diferita era rezultatul rezolvarii unei chestiuni referitoare la temeiul achitarii in ipoteza cazului reglementat de art. 16 lit. b) si la consecinta asupra temeiniciei solutiei actiunii civile in contextul aplicarii dispozitiei art. 25 alin. (1) si (5) din Codul de procedura penala.

In aceste limite, se impunea mentinerea solutiilor pronuntate si a temeiurilor de drept.

Infractiunea de abuz in serviciu. Momentul savarsirii

Consideratii preliminare. Jurisprudenta CJUE incidenta

Decizia CJUE, pronuntata de Marea Camera, la data de 21 dec. 2021 in cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19, preluata in opinia majoritara, impune determinarea unor conditii legislative ori de practica judiciara nationala de natura sa excluda un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infractiuni grave de frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de coruptie in general.

In opinie majoritara, in considerarea hotararii CJUE, Inalta Curte, Completul de 5 Judecatori, a lasat neaplicata Decizia nr. 417/2019 pronuntata de Curtea Constitutionala, relativ la notiunea de instanta constituita potrivit legii, considerand ca ar fi generat un risc sistemic de impunitate, insa a evaluat diferit si a recunoscut si aplicat jurisprudenta aceleiasi Curtii Constitutionale in materia prescriptiei (Decizia nr. 358/2022), justificata de considerentul exclusiv al naturii prescriptiei de norma de drept substantial, desi consecinta imediata si evidenta este aceeasi, a impunitatii, efect sustinut de solutiile de incetare a procesului penal pronuntate.

In considerarea aceleiasi argumentatii si in evaluarea obligatiei legale asumate si de directa aplicabilitate a hotararii CJUE, se impunea aceeasi solutie a excluderii incidentei si cu privire la Decizia nr. 358/2022 pronuntata de aceeasi Curte Constitutionala.

Determinarea unor conditii de practica judiciara ce au ca scop evitarea impunitatii faptelor ce constituie infractiuni (grave) de coruptie, alaturi de principiul ubi idem ratio idem solutio, justificau excluderea de la aplicare si a Deciziei nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale, pronuntate in materia prescriptiei, alaturi ori subsecvent inlaturarii Deciziei nr. 417/2019.

Jurisprudenta inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) incidenta

Prin Decizia nr. 5/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a stabilit ca: prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit.

Obiectul recursului in interesul legii l-au vizat exclusiv infractiunile simple ce constau intr-o unica actiune sau inactiune, care prezinta particularitatea producerii unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp, respectiv infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal, folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane, prevazuta de art. 301 din Codul penal, momentul de debut al curgerii termenului de prescriptie a raspunderii penale este cel in care s-a produs prima paguba sau s-a obtinut primul folos patrimonial, intrucat doar atunci sunt intrunite toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in configuratia sa tipica, acesta fiind momentul in care fapta savarsita a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenta infractiunii in forma tip.

Relevanta pentru prezenta situatie este argumentul sau explicatia continuta in considerente potrivit careia atunci cand infractiunea comisa este o infractiune de rezultat sau de pericol, daca, in caz concret, urmarea tipica (corespunzatoare stadiului de infractiune consumata) se produce la o oarecare distanta in timp fata de momentul desfasurarii (si incetarii comiterii) elementului material, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale este momentul consumarii (data producerii primei urmari relevante penal/primul moment de la care fapta se poate incadra juridic drept infractiune).

Jurisprudenta Curtii Constitutionale (CCR) incidenta

Relevanta solutionarii problematicii consumarii infractiunii ce constituie acuzatia in prezenta cauza este insa si Decizia nr. 458/2017 a Curtii Constitutionale care a constatat ca dispozitiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportate la art. 13^2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, sunt neconstitutionale.

In considerentele acestei decizii s-a aratat ca savarsirea infractiunii prevazute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 in varianta consumata se produce in ipoteza consumarii infractiunii de abuz in serviciu in varianta-tip, precum si in situatia obtinerii folosului necuvenit, conditie prevazuta de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. (pg 45)

48. Infractiunea prevazuta in art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, pe de o parte, reprezinta o infractiune de rezultat, nefiind calificata prin scop, iar, pe de alta parte, presupune existenta unei conditii - obtinerea de catre functionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit - a carei indeplinire, daca si celelalte elemente constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, in varianta tip, sunt indeplinite, determina constatarea savarsirii infractiunii prevazute de acesta, in forma consumata

33 (….), producerea pagubei, desi uneori se poate converti intr-un folos necuvenit, nu este intotdeauna echivalenta cu obtinerea acestui folos.

In privinta momentului savarsirii infractiunii prevazute in art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 297 alin. (1) si 309 din Codul penal, este nerelevant momentul emiterii titlului de despagubire. Conform Titlului VII, art. 3 din legea nr 247/2005, titlurile de despagubire sunt certificate emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman, corespunzator despagubirilor acordate potrivit legii si care urmeaza a fi valorificate prin conversia lor in actiuni emise de Fondul "Proprietatea" si/sau, dupa caz, in functie de optiunea titularului ori a titularilor inscrisi in acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plata, in limitele si conditiile prevazute in prezenta lege. in cauza titlul de despagubire, anterior celui de conversie, a fost emis de Comisia Centrala la 15.03.2011 (vol V, f. 105). La data de 24.05.2011, in considerarea titlul de despagubire, respectiv a deciziei din 15.03.2011, s-a emis titlul de conversie, in cuantum de 282.961.725 lei, in favoarea numitului Gheorghe Stelian. in cauza paguba s-a converti, in parte, intr-un folos necuvenit pentru inculpatul mentionat.

In concluzie, prima urmare a infractiunii de abuz in serviciu s-a produs la data emiterii titlului de conversie in favoarea inculpatului Gheorghe Stelian, respectiv la data de 24.05.2011, acesta fiind momentul savarsirii ce coincide cu data producerii primei urmari relevante penal de la care fapta se poate incadra juridic in infractiunea de rezultat, abuz in serviciu, in forma consumata. Cuantumul prejudiciului a impus si retinerea producerii unor consecinte deosebit de grave, astfel cum corect s-a evocat in sentinta.

Momentul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu a fost implicit evaluat ori determinat de instanta de fond ca fiind cel al emiterii titlului de conversie, instanta de fond stabilind obligarea la plata dobanzilor cu incepere de la 24.05.2011.

Existenta prejudiciului si cuantumul pagubei

Existenta prejudiciului si intinderea sa au fost evaluate de catre prima instanta prin prisma probatoriilor administrate. in cursul cercetarii judecatoresti s-a dispus efectuarea unei expertize judicare a terenului ce a facut obiectul dosarului de despagubire 22714/FFCC/2010 (pct I.7 din sentinta).

In raport cu motivele de apel, pot fi adaugate urmatoarele agumente rezultate din continutul suplimentului la raportul de expertiza ce a mentinut evaluarea terenului la 158.929.225 ron, echivalentul a 37.247.000 euro. Prin decizia din 15.03.2011, emisa de Comisia Centrala, se constatase un drept de creanta in cuantum de 377.282.300 ron. in aceste conditii, sunt sustinute probator, existenta si intinderea prejudiciului sau a unei pagube in cuantum de 218.353.075 lei, produsa statului roman, reprezentand diferenta dintre suma stabilita cu titlu de despagubiri prin raportul de evaluare intocmit de catre S.C. Business Evaluator S.R.L. si valoarea terenului astfel cum aceasta a rezultat din raportul de expertiza efectuat in cauza.

Suma reprezinta totodata un folos necuvenit obtinut de catre beneficiar, titularul despagubirilor, respectiv de inculpatul Gheorghe Stelian.

Infractiunea de abuz in serviciu. Momentul de la care curge termenul de prescriptie

Potrivit art. 154 alin. (2) din Codul penal, termenele de prescriptie ale raspunderii penale incep sa curga de la momentul savarsirii infractiunii. Infractiunea de rezultat se considera savarsita la momentul producerii urmarii imediate, respectiv a prejudiciului sau obtinerea folosului necuvenit (24.05.2011).

Decizia nr. 358/26.05.2022 pronuntata de Curtea Constitutionala are drept unic si direct efect lipsirea de forta juridica a institutiei prescriptiei speciale, cu consecinta revenirii la termenul general, reglementat in art. 154 din Codul penal, ce nu poate fi prelungit, insa poate fi afectat de cauze de suspendare.

Cu privire la suspendarea termenului de prescriptie, consecinta a suspendarii judecatii

Potrivit art. 156 (1) din Codul penal, cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. (2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Prin incheierea din data de 22 iunie 2020, s-a dispus suspendarea judecarii pana la solutionarea cauzelor preliminare conexate, inregistrate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene sub nr. C-811/19 si C-840/19. in considerentele incheierii s-a motivat masura [aratandu-se ca, potrivit art. 413 alin. 1 pct. 11 din Codul de procedura civila, cu denumirea marginala ”Suspendarea facutativa”, ”Instanta poate suspenda judecata:(...) cand, intr-o cauza similara, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost sesizata cu o cerere de decizie preliminara”.

De asemenea, consacrand aplicabilitatea generala a Codului de procedura civila, art. 2 alin. 2 din acest act normativ statueaza ca ”(...) dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare”.

De vreme ce Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala nu cuprinde dispozitii derogatorii sub aspectul suspendarii judecarii unei cauze penale in situatia sesizarii Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminara, rezulta ca normele de procedura civila antementionate se aplica in mod corespunzator si in materie penala.

Cazurile de suspendare a judecarii unei cauze penale, reglementate de legea procesual penala, sunt circumscrise fie unor impedimente factuale, ce tin exclusiv de situatia medicala sau procesuala a unui inculpat ori de desfasurarea procedurii de mediere (art. 367 alin. 1 si 3 si art. 368 Cod de procedura penala), fie unor impedimente juridice, ce deriva din declansarea unor mecanisme de unificare a practicii judiciare (art. 476 alin. 2 si 4 Cod de procedura penala), consecinta tuturor acestor impedimente temporare la desfasurarea procesului fiind aceea ca determina de plin drept suspendarea termenului de prescriptie a raspunderii penale]

Cauza a fost repusa pe rol prin incheierea din data de 4 ianuarie 2022, ca urmare a incetarii motivului care a condus la suspendare, iar primul termen dupa reluarea judecatii a fost in data de 17 ianuarie 2022, respectiv ca urmare a pronuntarii la data de 21 decembrie 2021 a hotararilor CJUE.

Conform art. 413 alin. (2) din Codul de procedura civila, suspendarea va dura pana la pronuntarea hotararii (CJUE) ce a impus masura, ziua pronuntarii fiind considerata inclusa in suspendare.

Atunci cand opereaza suspendarea facultativa (cum este dat in speta de fata, art. 413 alin. 1 Cod procedura civila), in conformitate cu art. 413 alin. 2 Cod procedura civila „Suspendarea va dura pana cand hotararea pronuntata in cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva”. Spre deosebire de cauzele de suspendarea voluntara si suspendare de drept, prevazute de art. 411 si 412 Cod procedura civila, pentru care legislatia procesual civila, prevede modalitati de reluare a judecatii la art. 415 Cod procedura civila, in cazul suspendarii facultativ, opereaza un termen precis de suspendare, acesta sfarsindu-se la data ramanerii definitive a hotararii care a provocat suspendarea (conform art. 413 alin. 2 Cod procedura civila) - Decizia nr. 867/2020, C.A Suceava, Sectia contencios administrativ si fiscal.

Obligatia de a solicita repunerea pe rol a cauzei, in ipoteza suspendarii cauzei in temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., revine partii interesate in considerarea urmatoarelor argumente: a) in conformitate cu art. 413 alin. 2 C. proc. civ., suspendarea va dura pana cand hotararea pronuntata in cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva. De asemenea, potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimarii este suspendat cat timp dureaza suspendarea judecatii, pronuntata de instanta in cazurile prevazute la art. 413, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata. Rezulta din cuprinsul dispozitiilor legale citate ca aceasta suspendare este limitata sub aspectul duratei ei de momentul la care a devenit definitiva hotararea in cauza care a provocat suspendarea. In intervalul cuprins intre data la care instanta a dispus suspendarea cauzei si momentul solutionarii definitive a cauzei ce a determinat suspendarea, cursul perimarii este, la randul lui, suspendat. Se intelege, totodata, ca momentul incetarii suspendarii marcheaza inceperea curgerii termenului de perimare. - Decizia nr. 49/2022, C.A Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Potrivit art. 413 alin. 2 C.proc.civ, atunci cand a operat in baza art. 413 alin. 1 C.proc.civ, suspendarea va dura pana cand hotararea pronuntata in cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva, astfel ca reluarea judecatii se face ulterior acestui moment.

Potrivit art. 418 alin. 1 C.proc.civ, cursul perimarii este suspendat cat timp dureaza suspendarea judecatii, pronuntata de instanta in cazurile prevazute la art. 413, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata.

Totodata, potrivit art. 10 alin. 1 C.proc.civ, partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa isi probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Raportat la textele legale mentionate, interpretate in mod coroborat, rezulta ca suspendarea facultativa este limitata sub aspectul duratei ei de momentul la care hotararea pronuntata in cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva. Odata ce hotararea pronuntata in cauza care a determinat suspendarea a ramas definitiva, suspendarea inceteaza, iar termenul de perimare isi reia cursul, partile fiind obligate sa indeplineasca acte de procedura in vederea continuarii judecatii.

De aceea, instanta nu poate primi sustinerea reclamantei in sensul ca momentul de la care incepe sa curga termenul de perimare este acela al comunicarii hotararii pronuntate in cauza care a determinat suspendarea judecatii, mai ales ca nu prezinta relevanta pentru cererea de repunere a cauzei pe rol considerentele respectivei hotarari. - Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, sentinta civila nr. 1012/2022, in Lege5

In materie penala, perioada suspendarii judecatii si implicit a cursului prescriptiei a fost evaluata prin raportare la sesizarea cu o exceptie de neconstitutionalitate, considerandu-se ca: durata suspendarii se incadreaza temporal intre momentul sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata si momentul desesizarii instantei de contencios constitutional prin decizia pronuntata, acestea fiind cele doua repere temporale care marcheaza solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate (ICCJ, Completul de 5 judecatori, Decizia nr.160 din 20 iunie 2012, Dosar nr. 2470/1/2012, p. 298).

Intr-o alta cauza penala, instanta suprema a constatat ca termenului de prescriptie a raspunderii penale a avut ca moment de inceput data de 21 octombrie 2019, data pronuntarii incheierii de sesizare a CJUE, prescriptia reluandu-si cursul la 23 decembrie 2021, data comunicarii hotararii pronuntate de Curtea de Justitie, in considerarea incidentei dispozitiilor legale prevazute de art. 2 alin. (7) din Legea nr. 340/2009 coroborat cu art. 156 alin. (2) din Codul penal. (ICCJ, Completul de 5 judecatori, Decizia nr.85 din 25 noiembrie 2022, Dosar nr. 3201/1/2018, p.35).

Potrivit art. 2 alin. (1) - (7) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de catre Romania a unei declaratii in baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, evocate anterior:

(1) Instanta de judecata, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene sa se pronunte cu titlu preliminar asupra unei intrebari ridicate intr-o cauza de orice natura si care se refera la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevazute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana, in cazul in care apreciaza ca o decizie in aceasta privinta este necesara pentru pronuntarea unei hotarari in cauza.

(2) Daca cererea este formulata in fata unei instante a carei hotarare nu mai poate fi atacata prin intermediul cailor ordinare de atac, solicitarea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene de a se pronunta cu titlu preliminar este obligatorie, daca aceasta este necesara pentru pronuntarea unei hotarari in cauza.

(3) In cazurile prevazute la alin. (1), judecata poate fi suspendata, iar in cazurile prevazute la alin. (2), suspendarea judecatii este obligatorie.

(6) In cauzele penale in care instanta a dispus suspendarea cauzei, art. 303 alin. (6) din Codul de procedura penala se aplica in mod corespunzator.

(7) Judecarea cauzei suspendate se reia dupa comunicarea hotararii pronuntate de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

Se constata ca vointa legiuitorului referitoare la reluarea judecatii cauzei suspendate dupa comunicarea hotararii pronuntate de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene este unica, cu aplicabilitate generala, in orice cauza in care s-a dispus supendarea de drept ori facultativa, astfel ca incidenta sa era pertinenta si in prezentul dosar.

In plus, potrivit art. 303 alin. (6) din Codul de procedura penala, in vigoare la momentul formularii de catre Romania a unei declaratii in baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, instanta suspenda judecata pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate de catre CCR (text abrogate in 2010).

De asemenea, potrivit art. 303 alin. (4) din Codul de procedura penala, in cazul suspendarii judecatii pe motiv de boala grava, procesul se reia din oficiu de indata ce inculpatul poate participa la judecata.

Suspendarea judecatii constituie o cauza de suspendare a cursului prescriptiei fiind o imprejurare ce impiedica temporar continuarea procesului penal. [e.g. art. 367, 368 ori art. 476 alin. (2) din Codul de procedura penala. De asemenea, sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile constituie similar o cauza facultativa de suspendare a judecatii. A se vedea si I. Nedelcu in Codul penal adnotat - Comentariu pe articole, Editia 3, Ed. C.H.Beck, art. 156, pct. 5, p. 596.].

In prezenta cauza nu ar fi fost incidente alte temeiuri de suspendare de drept ale judecatii si implicit ale prescriptiei raspunderii penale, respectiv art. 64 alin. (5) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, emis de presedintele Romaniei, avand in vedere ca in dosar este implicat, inca din faza de urmarire penala, un martor cu identitatea protejata. Potrivit textului evocat, procesele penale aflate in curs pe rolul instantelor de judecata, (…), se suspenda de drept pe durata starii de urgenta, cu exceptia cauzelor (…) ce cuprind masuri de protectie a victimelor si a martorilor. Totusi, prin dispozitie expresa (rezolutie), instanta a suspendat de drept judecata si implicit prescriptia, pentru o perioada de 19 zile.

In opinie majoritara, se considera ca ziua pronuntarii hotararii CJUE gaseste procesul penal pe rol, din oficiu, suspendarea judecatii si implicit a prescriptiei fiind incetata in ziua anterioara, opinie ce nu poate fi sustinuta de norme procesuale ori de jurisprudenta.

In realitate, ziua pronuntarii hotararii CJUE este zi de suspendare a judecatii si prescriptiei, iar cursul prescriptiei se reia, cel mai devreme din ziua urmatoare, cand si judecata poate fi reluata ori de la momentul comunicarii hotararii CJUE instantei nationale.

Ca urmare, suspendarea judecatii si a cursului prescriptiei au operat, cel putin, in perioada 22 iunie 2020, data suspendarii judecatii - 21 decembrie 2021, data pronuntarii hotararii CJUE, inclusiv, si a durat 1 an si 6 luni (cel putin), perioada ce nu putea fi avuta in vedere la calculul termenului de prescriptie.

Durata termenului de prescriptie

Pentru infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) si art.309 din Codul penal (rechizitoriul nr.393/P/2013), termenul general de prescriptie este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Determinarea sa a avut in vedere limitele de pedeapsa, respectiv maximul special rezultat din caracterizarea in drept a infractiunii.

Momentul la care se implineste termenul de prescriptie

Potrivit art. 186 alin. (1) teza finala din Codul penal, luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.

Socotirea termenului ca implinit cu o zi inainte de data corespunzatoare momentului de debut ia in calcul atat ziua de la care incepe sa curga termenul, cat si ziua de implinire a acestuia (sistemul zilelor pline; a se vedea comentariu art. 155 din Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014, ISBN 978-606-678-921-9, autori Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crisu-Ciocinta, Mihai Dunea, Ruxandra Raducanu, Sebastian Raduletu).

Termenul pe ani nu se va fragmenta in luni si zile, aceasta maniera conducand la pierderea unor zile succesive, determinate de calculul specific si distinct pe unitati mai scurte de timp (pe luni si zile) si la denaturarea, prin reducere, a termenului real si momentului implinirii sale.

Termenul de 10 ani, suspendat pe un interval de 1 an si 6 luni, ce a inceput a curge la data de 24.05.2011, se putea considera implinit in data de 23.11.2022, data inclusa in termenul mentionat, astfel ca, la data de 23.11.2022, stabilita pentru pronuntare si decelata ca utila in deliberare, solutiile de condamnare privindu-i pe inculpatii Dumitrean Crinuta, Diacomatu Sergiu si Gheorghe Stelian erau legale si temeinice“.

* Cititi aici integral decizia Completului de 5 judecatori ICCJ pronuntata in dosarul ANRP