Dupa treizeci de ani tocmai unii care se pretind instruiti nu-si dau seama ca poti sa ai o optiune sau alta, dar daca adevarul nu conteaza, nu iese mare lucru. Unde nu este capacitatea adevarului nu exista sansa asanarii.

Imi spun parerea fiindca nu-mi convine ca cineva care incalca tafnos legi si reguli si induce abrutizarea in jur sa ne ia drept fraieri. Mai ales acum, cand orice om cu simturi treze observa noua impostura de la varful statului roman, ce ameninta bruma de civism si democratie adunata. O semnaleaza, har Domnului, si publicatii internationale, in care caracterizarile sunt „diletant”, „promisiuni netinute”, „pasivitate”, „avere din surse nelamurite”, „influente ale Securitatii”, „statism sau lipsa de idei in politica externa”. Imi spun parerea caci in acest caz nu este politica, asa cum o intelege lumea civilizata, nici democratia de care este nevoie pentru a fi oameni, iar Europa este cu totul altceva decat clameaza limitatii ei „avocati” de azi.

Poti sa nu cunosti nemijlocit persoane aflate in discutia publica. Faptul nu justifica indiferenta fata de imprejurarea ca tot felul de neispraviti din garda „prezidentiala” vorbesc golaneste despre altii. Dar daca acesti neispraviti ar fi pusi la un examen obisnuit? daca li s-ar scruta indeaproape pregatirea? daca li s-ar demasca suportul? Ma tem ca ar iesi mult sub cei pe care ii calomniaza!

In definitiv, daca este vorba de desteptaciune, si garda si gardatul nu sunt decat niste absolventi oarecari (ca sa ramanem eleganti!). Atat de oarecari incat un inginer de Petrol si Gaze, angajat de OMW, nu are cum sa fie sub nivelul unui suplinitor de scoala generala sau al trompetilor isterizati. Daca tot suntem la acest subiect, ar fi de intrebat de ce, la noi, absolventi efectiv valorosi si devotati cauzelor publice raman in umbra, in favoarea neispravitilor?

Daca s-ar scrie istoria documentata in arhive a ultimilor cincizeci de ani ai tarii, s-ar lamuri cam totul! Plec insa de la falsurile proeminente (ce se inmultesc cu fiece zi!) din peroratiile presedintelui, cu vadita ignoranta si prostul gust din spatele lor.

De-a lungul anilor, am votat cu partide ce anuntau reforme adanci de schimbare democratica si in directia democratiei. Faptul nu ma impiedica, insa, sa spun, privind lucid si responsabil, ca la ora actuala nu psd-ul este problema Romaniei. Acest partid, indispensabil in democratia actuala precum crestin-democratia, liberalismul luminat sau ecologismul serios, a facut greseli lasandu-se cotropit de noua Securitate si nestiind sa-si prezinte deciziile si sa se apere.

Problema Romaniei actuale este insa alta, anume, incercarea unor parveniti care au apucat la iataganul noii Securitati si al „justitiei” de a distruge pluralismul politic, atat de greu cucerit in aceasta tara. In fapt – iar timpul va dovedi cu prisosinta – actualul presedinte nu este solutia pentru Romania, ci parte a problemei in care ea se afunda si care va costa, din nefericire, mai mult decat inca cinci ani pierduti.

Primul fals se refera la starea tarii. Sunt un critic constant al situatiei, iar interventiile mele publice, sub semnatura, de a lungul deceniilor, sunt proba. Dar o persoana integra, care nu accepta minciuna, nu are cum sa nu vada cresterea economica, ameliorarea veniturilor, efortul de normalizare a unei justitii, ramase ca la nimeni, si incercarea de a lua in regie publica resursele, din ultimii trei ani. In orice tara aflata in situatia Romaniei, decidentii responsabili ar angaja asemenea obiective. Nu de dragul cuiva, ci pentru a scoate din crize aceasta tara! De aceea, spus direct, presedintele bate campii profund incult si vinovat cu „lupta psd-ului contra romanilor”. Iar cand nu ai facut ceva pentru romani, s-ar cuveni decenta!

In plus, obsesia eliminarii PSD-ului (temperata deunazi de ineptia ca oamenii pot vota PSD-ul, dar politicienii sai sa nu mai aiba functii – ca si cum poti fi legitimat democratic, dar nu conteaza!) are un antecedent jenant. Nu altul decat Hitler ataca la fel de agresiv social-democratii, punand intrebarea daca nu cumva sunt „condusi de evrei” si acuza in principal republica de la Weimar, „tradarea clasei muncitoare”, „sistemul corupt”, fara sa se sinchiseasca de argumente (Thomas Childers, The Third Reich. A History of Nazi Germany, Simon & Schuster, New York, 2018). Presedintele de azi al Romaniei procedeaza aidoma: el ii ataca pe social-democrati, desigur nu pentru ca i-ar calauzi evreii (chiar daca „niste evrei” il deranjeaza si pe el!), ci pentru ca sunt condusi de oameni care i-au observat nepriceperea, pe care ii acuza ca au realizat ceea ce au realizat fara el, ca si-ar fi „ tradat electoratul propriu” si ar fi „corupti”. Nu numai ca cineva corupt striga „coruptii”, dar presedintele nu a putut prezenta vreun argument pentru atacurile sale suburbane. Schema este aceeasi cu a Führer-ului. Nu se cunosc oare consecintele ei dezastruoase?

Presedintele face cal de bataie din “statul de drept“. Nu mai insist asupra faptului ca nu cunoaste notiunile. Nici ca nu pricepe Constitutia, cum s-a dovedit abundent.

Romanii au defecte, ca orice alta natiune, dar este jignitor sa spui ca nu vor „stat de drept”. Nimeni nu a exprimat in Romania recenta asa ceva! Ceea ce nu intra in intelegerea vizibil marginita a presedintelui este „statul de drept democratic”, prevazut explicit de Constitutia pe care a jurat. Nu intra nici faptul ca milioane de cetateni, multi incomparabil mai pregatiti decat el, au pus umarul in trei decenii la a democratiza si moderniza aceasta tara. De fapt, sub peroratia „statului de drept” in Romania de azi insi lipsiti de cunostinte si de realizari ascund o vointa de parvenire fara merite, invocand o idee pe care nimeni nu o contesta.

Mai este un aspect. Pe buna dreptate, observandu-se incalcarea legii fundamentale la numirile de sefi – in procuratura, inalta curte, servicii secrete – si abuzurile acestora, Parlamentul Romaniei a incercat, prea timid, cred eu, revenirea la Constitutie prin legi adecvate. Nu exista, de fapt, nicaieri in Europa abuzul numirilor si nici abuzuri ale celor numiti, precum in Romania actuala. Nicaieri nu s-au semnat protocoale de „cooperare” intre judecatori, procurori si serviciile secrete – embleme ale unui fel condamnat de istorie de a face justitie, pe care presedintele il apara. Ca sa dam doar un exemplu! Retezarea, de fapt nici macar suficienta, de catre Parlament a sanselor de abuz, presedintele actual a resimtit-o ca frustrare, incat converteste o ura personala in problema de stat. Un caracter civic si un democrat proceda cu totul altfel – aplica civismul si democratia. Dar de unde acestea?

Nu ma intereseaza cine pe cine iubeste. Dar de ce vrea, totusi, presedintele pastrarea legilor justitiei care favorizeaza abuzurile? Ii este frica de o justitie eliberata si independenta? Pesemne ca are motive, caci intr-un stat efectiv de drept faptele sale il trimiteau de mult acasa, de tot!

„Directia proeuropeana” a tarii este o tema pe care actualul presedinte o pricepe si mai putin – vezi cliseele sale vetuste, in vreme ce trenul european a ajuns demult in alta gara! El se straduieste sa treaca altceva decat este. Sa discutam cum vedea reformele proeuropene, cand trebuiau facute? Sa-i amintim cine a facut din Sibiu oras cultural european, pe cand el era anonim? Sa-i amintim cum a reactionat la preluarea temei holocaustului in manuale? Sa-i amintim alte fapte?

Cititi intregul editorial pe Cotidianul.ro