In cursul zilei de miercuri, procurorii Sectiei de Urmarie Penala si Criminalistica l-au chemat la Parchetul General pe directorul Maternitatii Giulesti, prof.dr. Bogdan Marinescu pentru a-i aduce la cunostinta ca s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva sa pentru neglijenta in serviciu si neluarea masurilor legate de sanatate si de securitate in munca in cazul copiilor decedati in incendiul de la Maternitatea Giulesti. Procurorii sustin ca, in calitatea sa de manager al Maternitatii Giulesti, Bogdan Marinescu nu ar fi intreprins niciun demers pentru infiintarea in cadrul unitatii spitalicesti a Serviciului Intern de Prevenire si Protectie. "Acest serviciu ar fi trebuit sa aiba in competenta inclusiv analizarea alegerii, cumpararii, intretinerii si utilizarii echipamentelor de munca, a echipamentelor de protectie colectiva si individuala si care ar fi putut identifica pericolele si riscurile de natura electrica, aspect care a avut un rol favorizant in producerea incendiului din data de 16.08.2010", se arata in comunicatul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dupa cum se stie, in luna august a acestui an, sase bebelusi au murit in timpul unui incendiu izbucnit la Maternitatea Giulesti din Bucuresti. Alti sase nou-nascuti au fost raniti, fiind ulterior internati la Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu”. Costul tratamentului bebelusilor s-a ridicat la 40.000 de euro.

Procurorii se fac ca nu stiu de existenta Legii raspunderii ministeriale!

Tragerea la raspundere a managerului Bogdan Marinescu pentru neglijenta ar trebui, insa, sa atraga raspunderea ministeriala a celor care nu s-au sinchisit sa schimbe imbecilitatea de ordonata prin care s-au blocat angajarile in sistemul bugetar. Si asta pentru ca Bogdan Marinescu, in calitate de manager, a solicitat Ministerului Sanatatii aprobarea pentru angajarea de personal medical, aratand ca acesta este insuficient. Daca Maternitatea Giulesti ar fi avut personal suficient, atunci nu am mai fi vorbit de o singura asistenta pe tura la Terapie Intensiva si poate ca nici incendiul din august nu ar fi luat amploare si nu ar fi fi facut victime. Pe Legea raspunderii ministeriale, atat ministrul Sanatatii cat si premierul Emil Boc ar trebui luati la bani marunti de procurori pentru ca au mentinut interdictia de a se face angajari, in conditiile in care la dosarul cauzei exista documente care dovedesc ca, inca din luna martie a acestui an, prof.dr. Marinescu a solicitat aprobarea incadrarii de asistenti. Dar, pana acum nu exista nici un demnitar care sa fie anchetat pe Legea raspunderii ministeriale. Ea exista, dar practic lipseste cu desavarsire.

Ce spune Legea 319/2006 despre securitatea si sanatatea in munca

Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca transpune integral prevederile Directivei Cadru 89/391/CEE. Intrarea in vigoare a Legii nr. 319 la 1 octombrie 2006 a presupus abrogarea Legii nr.90/1996 a protectiei muncii, precum si a legislatiei derivate, adica a Normelor generale de protectie a muncii si a normelor specifice de securitate a muncii.
Aceste modificari legislative au determinat modificari radicale in ceea ce priveste abordarea prevenirii riscurilor profesionale, implementarea cerintelor legale fiind in responsabilitatea exclusiva a angajatorilor.
In titlul legii s-a inlocuit expresia „protectie a muncii“ cu sintagma „securitate si sanatate in munca“, impunandu-se utilizarea unei noi terminologii care cuprinde cele doua aspecte, cel de „sanatate“ si cel de „securitate“, care trebuiesc urmarite de catre „actorii prevenirii“ pentru realizarea starii de bine la locul de munca. Prin „actori ai prevenirii“ se denumesc persoanele care joaca un rol important in prevenirea riscurilor profesionale, precum: angajatori, lucratori, experti si cercetatori in domeniu, inspectori de munca etc. Legea prevede obligatiile angajatorului privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca, precum si principiile generale de prevenire pe baza carora acesta trebuie sa actioneze.
Obligatia angajatorului „de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca“ ramane si in noua legislatie o cerinta cadru, din care decurg ulterior o serie de obligatii specifice cu privire la protectia lucratorilor in munca.
Acest lucru inseamna ca, indiferent de modul in care angajatorul intelege sa isi organizeze activitatea de securitate si sanatate in munca, el nu este exonerat de responsabilitatile sale in domeniu.
In cadrul responsabilitatilor sale, potrivit Legii nr. 319/2006 si normelor de aplicare a acesteia, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale, pentru informarea si instruirea lucratorilor, precum si pentru asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.
Legea prevede posibilitatea ca, in anumite conditii detaliate in normele sale de aplicare, angajatorul sa isi poata asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru realizarea masurilor de prevenire.
In intreprinderile care au intre 50 si 149 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii sau/si sa apeleze la servicii externe.
In cazul intreprinderilor care au peste 150 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie si, daca acesta nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

Un aspect important prevazut in lege este ca un numar de lucratori desemnati de angajator trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare, iar lucratorii serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.
Noua lege nu utilizeaza denumiri precum „inspector de protectie a muncii“, „sef de protectia muncii“, ci termenul de „lucrator desemnat“ sau, dupa caz, „lucratori desemnati“ pentru a defini acele persoane desemnate de angajator pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere. Pentru echilibrarea reprezentarii, in special in comitetele de securitate si sanatate in munca, legea prevede obligativitatea ca in fiecare intreprindere sa existe cel putin un reprezentant al lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii, acesta fiind „persoana desemnata de lucratori sa ii reprezinte in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca“. Normele de aplicare a Legii nr. 319/2006 prevad modul in care sunt alesi, numarul minim necesar precum si cerintele minime de pregatire a reprezentantilor lucratorilor. Managerul Maternitatii Giulesti, prof.dr. Marinescu este acuzat ca ar fi neglijat sa constituie comitetul de securitate si sanatate in munca impus de Legea sus-mentionata.