Fostul procuror Maximilian Balasescu (foto) de la Parchetul de pe langa Tribunalul Ilfov, condamnat definitiv, in iunie 2013, la 5 ani de inchisoare pentru luare de mita, in urma unui rechizitoriu intocmit de procurorii DNA Carmen Rosu si Viorel Cerbu, atrage atentia ca prevederile din noile coduri in materie penala, cu deosebire cele referitoare la supravegherea tehnica, pentru a caror modificare a facut presiuni DNA, au "dat liber la o actiune neingradita a procurorilor". Din spatele gratiilor, Balasescu avertizeaza ca schimbarea art. 305 din NCPP constituie o incalcare a drepturilor fundamentale garantate de CEDO: "Modificarea art. 305 incalca principii elementare de drept, confirmate chiar de Curtea Constitutionala. Aceasta modificare da posibilitatea organelor de urmarire penala sa solicite, potrivit art. 138 alin. 14 (modificat prin OUG), metode speciale de supraveghere. Prin aceasta modificare, statul roman practic incalca drepturile cetatenilor la viata privata prevazute de art. 8 din CEDO, transformandu-se intr-un BIG BROTHER, deoarece, potrivit modificarilor, orice persoana poate fi suspectata, din oficiu sau printr-o sesizare, ca pregateste savarsirea unei infractiuni".

Balasescu precizeaza ca anterior modificarii Codul de procedura penala prevedea doar anumite masuri de supraveghere, in timp ce "art. 140 si art. 141 Cpp nou practic legalizeaza invadarea vietii private de catre organele de urmarire penala": "Metodele prevazute in noul Cod de procedura penala sunt legale si temeinice daca nu ar exista subiectivismul organelor de urmarire penala. Ori daca urmarirea penala ramanea asa cum fusese prevazuta in sensul ca, daca existau indicii temeinice de savarsire a unei infractiuni, organul de cercetare putea solicita anumite masuri de supraveghere. In cadrul procesului penal, acum organul de cercetare penala poate supraveghea o persoana presupusa ca ar putea pregati savarsirea unei infractiuni pana la 4 luni. Intr-o cauza, se poate constata, prin acte premergatoare, ca fapta nu a fost savarsita dar persoana supravegheata ar putea continua activitatea infractionala. In acest caz, se dispune solutia de NUP dar si disjungerea cu un alt numar de doasar penal in care se poate solicita autorizarea pe inca 4 luni, si asa mai departe pana cand persoana poate savarsi o infractiune de drept comun sau este impinsa, cu mare abilitate, de organele de urmarire penala sa savarseasca infractiunea."

O contrazice pe Livia Stanciu, care a cerut dublarea limitelor de pedeapsa pentru anumite infractiuni

Contrar opiniei exprimate de insasi presedinta ICCJ Livia Stanciu, care a solicitat, pentru unele infractiuni, dublarea limitelor de pedeapsa, Balasescu, invocand practica ultimului deceniu, atrage atentia ca marirea exagerata a limitelor de pedeapsa nu este solutia eficienta pentru combaterea criminalitatii. Fostul procuror da exemplul pedepsei pentru furt calificat, de la 3 la 15 ani, precizand ca aceasta sanctiune legala, nemaiintalnita in niciun alt sistem de drept din UE, nu a dus la scaderea semnificativa a numarului de infractiuni: "Practica ultimului deceniu a demonstrat ca nu marirea exagerata a limitelor de pedeapsa este solutia eficienta pentru combaterea criminalitatii. Astfel, desi pedeapsa pentru furt calificat este, in legea in vigoare, de la 3 la 15 ani, aceasta sanctiune legala – nemaiintalnita in niciun alt sistem de drept din Uniunea Europeana – nu a dus la scaderea semnificativa a numarului acestor fapte. Intr-un stat de drept, intinderea si intensitatea sanctiunii penale trebuie sa ramana in limite determinate, in primul rand, prin raportare la importanta valorii sociale lezate pentru cei care infrang, pentru prima oara, legea penala, urmanad sa creasca progresiv pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati si cu atat mai mult pentru cei aflati in stare de recidiva".

Prezentam integral comentariul fostului procuror Max Balasescu la modificarile recente ale reglementarilor penale:

"In 2009, sub semnatura premierului Emil Boc, in Camera Deputatilor, expunerea de motive pentru care trebuiau modificate Codul penal si Codul de procedura penala preciza ca "elaborarea unui nou Cod penal este ceruta de profundele transformari in plan politic, social si economic care au avut loc in societatea romaneasca". Cele patru decenii care au trecut de la adoptarea vechiului Cod penal determina si necesitatea reasezarii, in limite normale, a tratamentului sanctionar. In acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat ca nu marirea exagerata a limitelor de pedeapsa este solutia eficienta pentru combaterea criminalitatii. Astfel, desi pedeapsa pentru furt calificat este, in legea in vigoare, de la 3 la 15 ani, aceasta sanctiune legala – nemaiintalnita in niciun alt sistem de drept din Uniunea Europeana – nu a dus la scaderea semnificativa a numarului acestor fapte. Intr-un stat de drept, intinderea si intensitatea sanctiunii penale trebuie sa ramana in limite determinate, in primul rand, prin raportare la importanta valorii sociale lezate pentru cei care infrang, pentru prima oara, legea penala, urmanad sa creasca progresiv pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati si cu atat mai mult pentru cei aflati in stare de recidiva.

Deci, la nivelul anului 2009, cand au fost modificate cele doua coduri, modificarile au fost considerate europene – azi, in 2014, cand ele au intrat in vigoare, nu mai sunt considerate europene deoarece ar incerca sa exonereze de raspundere penala sau sa nu dea posibilitatea organelor de urmarire penala (procurori) sa desfasoare activitatile specifice supravegherii organelor de politie ori chiar a celor specifice urmaririi penale, direct de catre procuror.

Nu numai ca aceasta teorie este falsa, dar ea incalca si tratate, conventii internationale la care Romania este parte. Ea incalca, de asemenea, si decizii ale Curtii Constitutionale.

Cu toate ca art. 140 din Cpp era "european" si indeplinea toate normele de elaborare ale unui text de lege, pentru a eluda si a ascunde opiniei publice modificari semnificative ale Cpp, Guvernul, prin OUG, luand in considerare doar observatiile DNA, CSM, ICCJ, a modificat alte doua articole fundamentale din procedura penala, astfel ca promisiunea ca art. 140 nu va fi modificat a fost respectata, dar nu au fost modificate doua articole care dau posibilitatea unor abuzuri din partea organelor de urmarire penala. Aceste modificari pot conduce la instituirea unui stat politienesc in care orice persoana poate fi interceptata, inregistrata, urmarita, i se poate viola domiciliul, deoarece nu mai este necesara inceperea urmaririi penale pentru luarea acestor masuri.

Printr-o abila modificare a art. 138 si art. 305 Cpp s-a ajuns la situatia ca, in faza actelor premergatoare, organele de urmarire penala – de data aceasta cu acceptul judecatorului de drepturi si libertati care, in general, provine din randul fostilor procurori – vor putea incalca drepturile procesuale ale oricarei persoane din Romania.

Nimeni din Comisiile Juridice din Parlament nu a verificat cate autorizatii de interceptare au fost emise de instantele de judecata, la cererea organelor de urmarire penala si cate au fost finalizate cu sesizarea instantei competente.

In perioada 1996-2014, la fiecare bilant al Ministerului Public se poate observa ca numarul cauzelor penale solutionate a crescut simtitor. Astfel ca, de la cateva sute de mii s-a ajuns ca, in 2013, sa se solutioneze sau sa fie in curs de solutionare peste 1 milion de dosare penale. Daca din 18 milioane scadem 4-5 milioane de minori, vom constata ca, practic, unul din 13 cetateni romani majori este infractor.

Numai la nivelul ICCJ in anul 2011-2012 au fost emise aproximativ 3.000 de autorizatii de interceptari, ceea ce inseamna ca minimum 3.000 de persoane au fost cercetate in aproape 3.000 de dosare penale deoarece autorizatia se emite pentru un numar de dosar penal. In principal, ICCJ dispune autorizatii pentru solicitari DNA in proportie de 90%. Dar in anul 2011-2012 nu au fost emise 3.000 de rechizitorii. Majoritatea cauzelor au primit solutia de NUP, deci aproximativ 3.000 de persoane cu functii in statul roman au fost interceptate, inregistrate, supravegheate degeaba. Costurile efectuate cu cercetarea unor astfel de cauze raman in sarcina statului.

Interpretarea legii penale este conditionata de cunoasterea a ceea ce a vrut sa spune legiuitorul prin norma respectiva. Interpretarea cauzala este proprie activitatii organelor judiciare si constituie cea mai frecventa interpretare – dar si interpretarea rationala consta in cautarea, pe cale de rationament, a vointei adevarate a legiuitorului.

Interpretului nu ii este ingaduit sa se substituie legiuitorului pentru a schimba ceva in substanta normei. De aceea, legile penale sunt de stricta interpretare, intelesul lor nu poate fi extins niciodata prin operatiunea de interpretare.

In aceste conditii, modificarea art. 305 incalca principii elementare de drept, confirmate chiar de Curtea Constitutionala. Aceasta modificare da posibilitatea organelor de urmarire penala sa solicite, potrivit art. 138 alin. 14 (modificat prin OUG), metode speciale de supraveghere. Prin aceasta modificare, statul roman practic incalca drepturile cetatenilor la viata privata prevazute de art. 8 din CEDO, transformandu-se intr-un BIG BROTHER, deoarece, potrivit modificarilor, orice persoana poate fi suspectata, din oficiu sau printr-o sesizare, ca pregateste savarsirea unei infractiuni.

Codul anterior de procedura penala prevedea doar anumite masuri de supraveghere, in timp ce art. 140 si art. 141 Cpp nou practic legalizeaza invadarea vietii private de catre organele de urmarire penala.

Metodele prevazute in noul Cod de procedura penala sunt legale si temeinice daca nu ar exista subiectivismul organelor de urmarire penala. Ori daca urmarirea penala ramanea asa cum fusese prevazuta in sensul ca, daca existau indicii temeinice de savarsire a unei infractiuni, organul de cercetare putea solicita anumite masuri de supraveghere. In cadrul procesului penal, acum organul de cercetare penala poate supraveghea o persoana presupusa ca ar putea pregati savarsirea unei infractiuni pana la 4 luni. Intr-o cauza, se poate constata, prin acte premergatoare, ca fapta nu a fost savarsita dar persoana supravegheata ar putea continua activitatea infractionala. In acest caz, se dispune solutia de NUP dar si disjungerea cu un alt numar de doasar penal in care se poate solicita autorizarea pe inca 4 luni, si asa mai departe pana cand persoana poate savarsi o infractiune de drept comun sau este impinsa, cu mare abilitate, de organele de urmarire penala sa savarseasca infractiunea.

In cazul in care aceasta supraveghere s-ar fi solicitat in faza de urmarire penala, procurorul sau organul de urmarire penala care a dispus inceperea urmaririi penale ar fi putut fi sanctionat in cazul in care presupunerile nu s-ar fi confirmat si in cauza ar fi fost efectuate masurile de supraveghere prevazute de Codul penal.

Exemplu: In calitate de deputat il apelez pe un prieten care se afla in supravegherea unor organe de politie pentru savarsirea unor infractiuni de drept comun. Cu toate ca, poate, nu exista nicio suspiciune cu privire la savarsirea unei infractiuni de competenta DIICOT sau DNA, organul de politie face o sesizare si, pe baza actelor premergatoare in cauza, DNA solicita autorizarea interceptarii convorbirilor telefonice, interceptarii convorbirilor in spatiu privat (locuinta), interceptarea comunicatiilor pe Internet, supravegherea de la distanta prin inregistrare audio, video sau fotografiere. Dupa 8 luni, constata ca nu este savarsita nicio infractiune prevazuta de legea penala dar, in aceasta perioada, au obtinut informatii, inregistrari video si audio despre viata privata a deputatului si poate fi citat, pentru a fi cercetat de catre DNA pentru savarsirea unei infractiuni care, de obicei, este de notorietate in Romania si anume "trafic de influenta". Pentru unii procurori "trafic de influenta" este si fapta de a discuta cu un prieten de familie despre un contract comercial al unui alt prieten. Sau deputatul este citat la DNA, i se amintesc niste aspecte din viata privata despre care numai deputatul stie si i se atrage atentia ca pot deveni publice, chiar daca nu a savarsit o fapta penala – important este sa colaboreze cu organele de urmarire penala atunci cand este cazul. Exemplul este real, doar calitatea persoanei difera.

Pentru inlaturarea subiectivismului organelor de urmarire penala este necesara o legislatie coerenta, fara posibilitatea unor interceptari abuzive, asa cum era prevazuta in Legea nr. 286/2009 si Legea 135/2010, modificate si completate prin Legea nr. 167/2012, nefiind necesara nicio modificare in privinta reglementarilor privind art. 5 si 6 din Legea 286/2009 si art. 138 si art 305 din Legea 135/2010; prin aceste modificari practic s-a dat liber la o actiune neingradita a procurorilor".

*Cititi aici comentariul lui Max Balasescu