Din motivarea sentintei nr.1657/7.12.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care generalul Eugen Badalan, alaturi de alti cinci inculpati au primit cate 4 ani inchisoare cu suspendare, data publicitati de Lumeajustitiei.ro, reiese un fapt deosebit de interesant si de grav in acelasi timp. Si anume, ca nu numai inculpatii sunt vinovati de prejudiciul adus MApN prin derularea mai multor contracte cu Tofan Steel, ci si ministrul de la aceasta vreme, care reprezenta ordonatorul de credite, are propria vinovatie. Numai ca ancheta procurorilor anticoruptie l-a ocolit tot timpul pe acest ministru impotriva caruia nu a fost niciodata inceputa urmarirea penala. Lumeajustitiei.ro a descoperit „enigma”. Ministrul Apararii la data la care s-au perfectat aceste contracte este un PDL-ist de frunte: Sorin Frunzaverde! Om de baza pentru partidul de guvernamant, mare stab politic peste Caras Severin si vicepresedinte al Biroului Permanent National al PDL.

In sentinta ICCJ se arata: “Toate aceste nereguli, desi nu sunt prin ele insele cauzatoare de prejudiciu, demonstreaza superficialitatea cu care a fost tratata problema contractului de schimb, inca din fazele prealabile, ale avizarii si negocierii sale, aspectele prezentate fiind imputabile nu doar inculpatilor implicati in aceste faze (Popescu, Mandea, Calcan, Linca), ci chiar ministrului Apararii Nationale, care a avizat operatiunea, fara o documentatie temeinica, inclusiv in privinta partenerului contractual (fiind pe de alta parte de presupus ca la nivelul acestei institutii se cunostea despre intentia de adoptare a unui act normativ ce viza compensarea datoriilor la buget ale Tofan Grup, prin livrarea de bunuri armatei). Aceasta superficialitate a continuat sa se manifeste si in privinta unor aspecte mult mai importante, cu implicatii directe asupra patrimoniului MApN; stabilirea valorii contractului, mai exact a tehnicii predate, respectiv a anvelopelor primite in schimb”.

Precizam ca data semnarii contractului dintre Tofan Steel si MApN a fost 1.06.2000, data la care ministrul Apararii era Sorin Frunzaverde (in timpul Guvernului Isarescu).

Cu alte cuvinte, puteau sa faca subalternii ministrului orice demersuri, daca ministrul nu semna, nu se derula nimic. Si ca atare, nu exista nici prejudiciu, nici infractiunea la niciunul dintre condamnatii pe fond a acestei cauze.

Specialistii in drept pe care i-am contactat arata ca in astfel de situatii, instanta are la indemana articolul 337 din Codul de procedura penala

Cu alte cuvinte, procurorul de sedinta avea si are obligatia sa ceara extinderea cercetarii judecatoresti cu privire la alte persoane daca in cursul judecatii se descopera ca si alti au savarsit fapte penale legate de cauza, instanta poate decide retrimiterea dosarului la DNA. Numai ca nu s-a intamplat asta. In fond, de ce sa se fi intamplat? Procurorul de sedinta din sala de judecata este unul de la DNA si, evident, are grija ca DNA sa nu-si dea cu stangul in dreptul. Pe de alta parte, judecatori acestei cauze au gasit modalitatea de a se spala pe maini ca Pilat din Pont. Adica, imaginea lor nu e stirbita pentru ca, iata, au sesizat ca mai exista o persoana care ar fi trebuit trasa la raspundere, dar daca procurorul de sedinta nu a punctat procedural acest aspect, au lasat „zarurile” asa cum au cazut din mana Cezarului DNA!