Condamnarile date de instanta Curtii de Apel Bucuresti in dosarul „Transferurilor” pentru toti inculpati, nume grele din lumea fotbalului, au fost surprinzatoare dupa achitarile pe toata linia primite la fond. De altfel, judecarea fondului cauzei a durat aproape trei ani, pe cand apelul a durat trei termene. Pana acum, motivarea sentintei de achitare data pe fond, la Tribunalul Bucuresti, de catre judecatoarea Geanina Terceanu (fosta Teodorovici), nu a fost publicata in integralitatea sa. Motivarea sentintei nr.238/3.04.2012 are fix 106 pagini, iar judecatorul a luat fiecare caz si acuzatie in parte si le-a disecat, aratand cum a interpretat probele in baza carora procurorii i-au trimis in judecata pe inculpati si demonstrand de ce a ajuns la concluzia ca faptele nu exista si ca nu putea pronunta decat achitarea. Lumeajustitiei.ro va pune la dispozitie cele mai importante pasaje din motivare, pentru a intelege modalitatea in care magistratul Geanina Terceanu, un judecator cu experienta, a judecat „Dosarul Transferurilor” si i-a achitat pe toti inculpatii. Dupa cum se stie, in urma deciziei date de completul Curtii de Apel Bucuresti format din judecatorii Viorica Costiniu si Lucian Constantinescu, toti inculpati achitati au fost condamnati la pedepse cu inhisoarea, trei din ei la pedepse cu inchisoarea dar cu suspendare, iar cel care a primit cel mai mult, 8 ani de inchisoare cu executare este fostul impresar Giovani Becali, urmat de fratele lui, Victor Becali, cu 7 ani in chisoare cu executare.

Lista celor trimisi in judecata de DNA a fost urmatoarea:

COPOS GHEORGHE - fost presedinte si patron al Clubului de fotbal „Rapid Bucuresti”, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de inselaciune si evaziune fiscala, in forma continuata;

STOICA MIHAI - fost director al Clubului de fotbal „Otelul” Galati;

PADUREANU JEAN - presedinte al Clubului de fotbal „Gloria” Bistrita;

POPESCU GHEORGHE - fost angajat al firmei „Becali sport”; în sarcina caruia s-au retinut infractiunile de inselaciune, evaziune fiscala, in forma continuata si spalare de bani;

NETOIU GHEORGHE - fost actionar la Clubul de fotbal „Dinamo”, în sarcina caruia s-au retinut infractiunile de înselaciune, evaziune fiscala si spalare de bani;

BORCEA CRISTIAN - presedinte executiv al Clubului de fotbal „Dinamo”

BECALI IOAN - fost impresar;

BECALI VICTOR - impresar in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de inselaciune, evaziune fiscala, spalare de bani, in forma continuata si asociere in vederea savarsirii de infractiuni.

Procurorii au sustinut ca prejudiciul total creat de cei opt inculpati este de 4.113.648 RON in dauna statului roman (1.485.071,5 USD calculat la cursul mediu de schimb pe perioada 1999 – 2005), 598.667 USD in dauna Federatiei Romane de Fotbal si 10.969.690 USD in dauna cluburilor de fotbal Dinamo Bucuresti, Rapid Bucuresti, Otelul Galati si Gloria Bistrita.

Preambulul achitarilor, din motivarea judecatoarei de la TMB

In rechizitoriu, procurorii au retinut ca in perioada 1998-2005, cu ocazia transferarii unor jucatori romani din fotbal la cluburile din strainatate ”prin manopere dolosive folosite de reprezentantii legali ai cluburilor, au fost diminuate in mod fraudulos veniturile cluburilor, ceea ce a avut drept consecinta prejudicierea cluburilor de fotbal unde erau legitimati jucatorii, cat si a bugetului de stat si a Federatiei Romane de Fotbal”. DNA s-a sesizat din oficiu la data de 9 martie 2006, iar inceperea urmaririi penale a fost facuta ”in rem„ la data de 4 mai 2006, dupa identificarea invinuitior fiind inceputa urmarirea penala ”in personam” prin ordonanta din 10.01.2008. O luna mai tarziu, in 30.09.2008, George Copos, Mihai Stoica, Cristian Borcea, Ioan Becali, Victor Becali, Jean Padureanu, Gheorghe Popescu si Gigi Netoiu au fost trimisi in judecata, pentru inselaciune, evaziune fiscala si spalare de bani. Instanta a fost sesizata prin rechizitoriul sus-mentionat la data de 29.01.2009. In fata instantei de fond, toti inculpatii si-au sustinut nevinovatia.

In motivarea sentintei de achitare, judecatoarea Terceanu a analizat transferurile internationale de jucatori in ordine cronologica, asa cum s-a aratat si in rechizitoriu, analizand mai intai incadrarea juridica data faptelor prin prisma cererilor de schimbare a incadrarilor juridice formulate de aparatorii lui Copos, Padureanu si Mihai Stoica. Tribunalul a apreciat ca in cazul celor trei nu poate fi retinuta forma continuata intrucat „pentru existenta infractiunii continuate trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:sa se fi savarsit, la intervale diferite de timp, mai multe actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni; actiunile sa fi fost savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale; actiunile si inactiunile sa fi fost savarsite de una si aceeasi persoana„. Judecatoarea Terceanu a observat, spre exemplu, ca intre faptele retinute lui Copos si Padureanu trecuse un interval de timp de peste patru ani ”astfel ca este ilogic sa se afirme ca un inculpat isi propune sa actioneze intr-o rezolutie infractionala unica la un interval de timp asa de mare”. Si pentru Mihai Stoica s-a retinut acelasi aspect. Referitor la transferul lui Florin Bratu, in motivare se arata ca ”lipsa unei astfel de rezolutii infractionale rezulta si dintr-un fapt obiectiv, si anume acela ca era practic imposibil ca un inculpat sa ia o rezolutie infractionala unica, inainte de inceperea presupusei activitati infractionale cu privire la actele materiale ce ar intra in continutul constitutiv al infactiunii continuate, in conditiile in care cel putin in cazul inculpatului Copos Gheorghe, in anul 1999 jucatorul de fotbal Bratu Florin nu numai ca nu era jucatorul echipei Rapid, dar nu era nici macar jucator profesionist (concluzie ce se trage din rechizitoriu unde, la fila 220, se retine ca Bratu Florin a debutat in fotbal in anul 2000). Aceste argumente fac parte din capitolul in care judecatorul Geanina Terceanu explica schimbarea incadrarilor juridice la cei trei inculpati sus-mentionati.

Cu privire la transferul lui Cristian Dulca, in motivare se arata ca FRF a inregistrat contractul in limba engleza in 14.01.1999 incheiat intre Rapid Bucuresti si Clubul Pohang Steelers din Coreea de Sud, pentru suma de 120.000 euro. Contractul de transfer fusese incheiat de cluburi in 30.12.1998. Rapid a virat in august 19999 suma de 42.0000 USD. Intrucat au existat suspiciuni asupra sumei totale de transfer, a fost angajat avocat Marcel Catalin Lazareanu, fost portar, care a avut acces la toate actele originale. Clubul Pohang din Coreea de Sud a informat FRF ca in 30.12.1998 incheiase un contract cu UFC Rapid, in valoare de 600.000 USD, fiind platite doua transe, una de 270.000 USD in ianuarie 1999 si alta, la finele lui ianuarie 1999, de 330.000 USD. Contractul original primit de FRF era incheiat de impresarul Sica Puscoci. Conform motivatiei sentintei de achitare, „se retine in rechizitoriu ca UFC Rapid Bucuresti reprezentat de Copos Gheorghe, a prezentat un contract fals FRF prin care atesta in mod nereal ca suma de transfer a jucatorului Dulca Cristian este de 120.000 USD, insa din materialul administrat in cauza nu reiese sub nicio forma o asemenea activitate desfasurata de inculpat”. In realitate, a fost vorba de doua contracte, avand in mare acelasi continut, in care se mentiona aceeasi suma de transfer de 120.000 USD, care erau semnate de directorul sportiv Paul Cazan si managerul general Dinu Dragan. ”Asadar, din probe nu reiese ca inculpatul Copos Gheorghe este semnatarul contractului fictiv inregistrat la club si depus la FRF ...” se arata in motivare. Se mai subliniaza faptul ca UFC Rapid a primit in 1999 suma de 450.000 USD reprezentand suma minima negociata prin contractul de mandat, iar 150.000 USD (30% din indemnizatia e transfer) i-a revenit lui Sica Puscoci. (...) nu se poate retine ca UFC Rapid a fost prejudiciata cu suma de 480.000 USD, asa cum este descris in rechzitoriu (...insusi procurorul recunoaste si retine in rechizitoriu ca suma de 450.000 USD a intrat in contul clubului ...„. Referitor la acuzatia de evaziune fiscala, judecatoarea revine la aspectele sus-mentionate, si puncteaza clar faptul ca UFC Rapid ese persoana jurdica fara scop lucrativ sau patrimonial careia i se aplica OMF 1591/98 si UG 70/94 care prevede ca „asociatiile si fundatiile sunt scutite de la plata impozitului pe profit atunci cand utilizeaza cel putin 80 la suta din veniturile obtinute di orice sursa, in scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost autorizate, inclusiv cheltuielile pentru investitii si dotari, precum si cheltuielile de functionare (...) Chiar si in situatia in care veniturile din transferul jucatorilor de fotbal ar fi considerate venituri de natura economica si, deci, impozabile din punct de vedere al impozitului pe profit, conform art.1 alin.3 din OG 70/1994, in speta sunt aplicabile si prev. Art.1 alin.2 lit.d din OG 70/1994”. Conform motivarii, ”expertiza a stabilit ca toate veniturile realizate de club in anul 1999 au fost utilizate in proportie de 100% pentru realizarea scopului pentru care a fost infiintata UFC Rapid”, iar ”concluzia trasa de expert este ca veniturile de 150.000 USD, neinregistrate de club in anul 1999, sunt venituri neimpozabile din punct de vedere al impozitului pe profit, deoarece au fost utilizate in proportie de 80% la realizarea obiectivelor sportive ale asociatiei„, mai mult a existat s un deficit al UFC Rapid pe acel an, in valoare de 14.550.431 ROL, ca fdefirenta intre veniturile totale si cheltuielile totale aferente activitatii fara scop patrimonial. Se mai subliniaza ca ”impozitul calculat prin rechizitoriu nu este calculat la profitul UFC Rapid pe anul 1999, ci la pretinsul venit de 150.000 USD, ce constituie in realitate cheltuiala pentru UFC Rapid”. Concluzia care a dus la achitarea lui George Copos, din motivare, este: ”Asadar, Clubul UFC Rapid Bucuresti nu datora bugetului de stat impozitul pe profit aferent veniturilor de 150.000 USD prin neinregistrarea acestora in contabilitate, in conditiile in care clubul a avut un deficit, astfel ca neavand profit, nu datora nici impozitul aferent, ceea ce inseamna ca nu exista un prejudiciu produs in bugetul statului. De asemenea, Tribunalul a mai retinut ca desi se implinise termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale in cazul infractiunii de evaziune fiscala, Copos a cerut continuarea procesului si de aceea tribunaul a procedat la analiza pe fond a acestei infractiuni.

Transferul lui Iulian Arhire de la Otelul la clubul Pohang din Coreea de Sud: Tribunalul nu a constatat ”nicio paguba in dauna clubului si nici la bugetul statului”

Cu privire la transferul jucatorului Iulian Arhire de la Otelul Galati la clubul Pohang Steelers din Coreea de Sud, tribunalul a retinut ca indemnizatia de transfer evidentiata n echizitoriu a fost de 700.000 USD, platita prin CEC impresarului Sica Puscoci, mandatat de Otelul, care a si semnat contractul. In contract s-a prevazut ca Otelul va primi suma de 150.000 USD, iar restul de 550.000 USD va reveni impresarului coreean Kim Choung Ho drept bonus sau comision. Imputernicirea pentru Sica Puscoci a fost semnata de inculpatul Mihai Stoica ulterior incheierii contractului, aceasta situatie echivaleaza conform art.1546 Cod civil, cu ratificarea contractului. La randul sau, Puscoci l-a imputernicit pe coreeanul Kim Choung. Chitantele aflate la dosar sunt dovada platilor asa dupa cum s-a aratat mai sus, catre club si catre impresarul coreean. „Se retine eronat in rechizitoriu ca la data intocmirii adresei nr.171/26.03.1999 catre FRF, inclupatul Stoica Mihai avea cunostinta de existenta contractului de transfer, aspect ce reiese din declaratia martorului Stanciu Nicolae Marin, in contradictie cu declaratia inculpatului Stoica Mihai”.

Judecatoarea Terceanu, dupa ce a pus cap la cap toate probele privind acest transfer a cpncluzionat ca ”probele administrate conduc la inexistenta unei actiuni de inducere in eroare a Clubului Otelul Galati de cate inculpatul Stoica Mihai prin prezentarea ca suma de transfer a jucatorului Arhire Iulian, a cifrei nereale de 150.000 USD, in realitate fiind de 700.000 USD, pagubind clubul cu suma de 550.000 USD in scopul obtinerii unui folos material injust pentru sine, atat timp cat inscrisurile si martorii atesta ca suma de transfer a jucatorului Arhire Iulian la clubul Pogang Steelers a fost de 150.000 USD”. In analiza existentei infractiunii de evaziune fiscala, instanta a luat in considerare si expertiza extrajudiciara depusa de Mihai Stoica, si a apreciat ca „nu se poate imputa inculpatului Stoica Mihai o actiune care sa antreneze expunerea penala”. Procurorii au facut o adunare a sumei de 150.000 USD cu cea de comision pentru coreean, de 550.000 si a expus faptul ca prejudiciul ar fi de 700.000 USD, dar judecatoarea a constatat o ”neconcordanta intre suma ce constituie suma impozabila retinuta in situatia de fapt si cea retinuta in incadrarea juridica a faptei, care e diferenta de 550.000, ”insa atat timp cat impozitul pe profit aferent acestei sume este de 319.359 lei claculat de Garda Financiara prin aplicarea cotei de 38% asura sumei de 700.000 USD, rezulta ca vointa autorului rechizitoriului a fost aceea de a retine ca sursa impozabila este reprezentata de suma de 700.000 USD (suma de 319.359 lei fiind prejudiciu (...) Tribunalul a apreciat ca suma reala de transfer a lui Arghire a fost de 150.000 USD si ca numai acest venit impozabil formeaza obiectul material al infractiunii de evaziune fiscala. Judecatoarea Terceanu a explicat foarte clar faptul ca ”neevidentierea in documentele contabile pe anul fiscal 19999 a venitului de 150.000 USD este o actiune ce nu poate fi imputata inculpatului â, intrucat acesta s-a aflat in imposibilitatea obiectiva de depunere a contractului de transfer care nu se datoreaza culpei sale, ci mandatarului Sica Puscoci care avea obligatia inmanarii depunerii contractului de transfer clubului care il imputernicise„. Tribunalul a luat in calcul si opinia expertului pentru a elucida problema cuantumului prejudiciului, expert care a subliniat ca Otelul Galati trebuia sa inregistreze contabil in semestrul I al anului 1999 un venit de 700.000 USD aferent transferului lui Arhire si o cheltuiala de 550.000 USD, care a fost luata de impresarul coreean. Expertul a explicat clar ca suma ce trebuia impozitata este cea de 150.000 USD, care a revenit contractual clubului Otelul, ceea ce inseamna ca „nu s-a inregistrat nicio paguba in dauna clubului si nici la bugetul statului”. Drept urmare, Mihai Stoica a fost achitat in privinta acuzatiei de evazine fiscala.

Achitarile date inculpatilor Cristian Borcea si Ioan Becali acuzati de DNA in legatura cu transferul lui Cosmin Contra la Deportivo-Spania si apoi, la A.C. Milan

In motivare, opt pagini sunt destinate explicarii modului in care s-a ajuns la achitarea lui Ioan Becali sub aspectul infractiunii de inselaciune si a lui Ioan Becali si Cristian Borcea pentru infractiunea de evaziune fiscala in cazul transferului jucatorului Cosmin Contra de la Dinamo Bucuresti la Deportivo Alaves in Spania din iunie 1999. Certificatul international de transfer al lui Contra a fost cerut la FRF de catre presedintele F.C. Dinamo Bucuresti, Mircea Stoenescu in 12.08.1999, fiind vorba de un transfer pe patru sezoane, contra sumei de 800.000 USD. Contractul a fost semnat de presedintele Dinamo Bucuresti, Cristian Borcea, in 30 iunie 1999. In luna mai a anului 2006, DNA a solicitat realizarea unei comisii rogatorii in Spania de unde s-au obtinut toate documentele legate de contractul de transfer al lui Contra. Suma: 1.812.500 USD, platibile in 9 transe, incepand cu 12.07.1999 si terminand cu cea platibila in 30.05.2003. Acesta a fost contractul de la Federatia de Fotbal spaniola si de la clubul Deprotivo Alaves. In iulie 2001, Deportivo l-a transferat pe Cosmin Contra la Milan AC., iar FC Dinamo a facutv un acord cu Milan prin intermedierea lui Deportivo, privind dispitarea unor meciuri amicale intre Milan si Dinamo. Drept compensatie, se arata in motivare, FC Dinamo a fost de acord sa anuleze platile ramase scadente la acea data, in valoare de 593.750 USD. In rechizitoriul DNA se arata ca acesta renuntare ar fi fost nelegala, pentru ca ar fi fost nevoie nu numai de semnatura inculpatului Borcea Cristian, ci si de cea a jucatorului Contra. Cu toate acestea, tribunalul a constatat ca acelasi contract de transfer din 30.06.2001( n.red.-dintre Deportivo si Milan) a fost semnat si de catre jucatorul de fotbal Contra Cosmin si, deci, este perfect legala renuntarea la plata sumei de 593.750 USD. ”De aceea, tribunalul apreciaza ca se retine in mod gresit in rechizitoriu ca inculpatii Borcea Cristian si Becali Ioan si-au insusit fraudulos suma de 1.012.500 USD, fiind inclusa si aceasta suma de 593.750 USD. De altfel, nici in contabilitatea clubului Deportivo Alaves nu figureaza inregistrata aceasta suma de bani„, se spune in motivare. Tribunalul a tinut seama si de declaratia data de Cosmin Contra, acesta sustinand ca le-a cerut lui Borcea si Nicolae Badea acordul de transfer, fixandu-se suma de 800.000 USD si urmand ca, in cazul in care se va semna pe o suma superioara, diferenta sa fie incasata de catre el personal. Practic, restul sumei, de 1.000.000 USD, urmau sa-i fie platite in cei patru ani de contract. Numai ca, dupa doi ani, Contra a fost transferat la Milan si n-a mai putut preciza cate transe din aceasta suma i-au fost platite pana atunci. Clubul Deportivo i-a impus sa renunte la aceasta suma de 1.000.000 USD pentru a-i acorda transferul la A.C. Milan. In rechizitoriu s-a mentionat disjungerea cauzei cu privire la jucatorul Contra, pentru marturie mincinoasa, dar pe urma nu s-a mai transmis nicio solutie instantei de judecata, motiv pentru care tribunalul a luat in considerare marturia sa, mai ales ca si procurorul de sendinta l-a solicitat la bara.

Trecem peste relatarea audierilor de martori in legatura cu acest transfer, la pagina 28, unde judecatoarea Terceanu arata ca tribunalul a apreciat ca suma reala a acestui transfer este de 800.000 USD, nedovedindu-se vreo inducere in eroare a membrilor Consiliului de Administratie de la Dinamo Bucuresti si ca nu se poate retine nicio infractiune de inselaciune in sarcina inculpatului Borcea. Nici acuzatia de evaziune fiscalala adresa lui Borcea si Ioan Becali nu a stat in picioare. Desi aparatorul lui Cristian Borcea a spus, in timpul procesului, ca sumele de bani care au depasit plafonul acestei sume au fost virate lui Ioan Becali (n.red. - Giovani Becali), tribunalul atrage atentia ca nu poate considera mijloc de proba afirmatia unui avocat facuta in cuprinsul unui moemoriu si, oricum, exista marturia jucatorului pe acest aspect. Asadar, argumentele parchetului nu au niciun suport probator, iar analiza contului in care figureaza incasata suma de 1.000.000 USD nu conduce la concluzia certa ca acestia provin din transferul jucatorului Cosmin Contra si ca aceasta suma de bani a fost transferata ulterior in contul bancar al inculpatului Becali Victor, astfel ca acuzatia de inselaciune ramane o simpla afirmatie, nesustinuta de niciun mijloc de proba, motiv pentru care, in baza art.11 pct.2 lit.a, rap. La art.10 lit a. C.P.P. Tribunalu va dispune achitarea inculpatului Becali Ioan sub aspectul infractiunii de inșelaciune, fapta prev. de art. 215 alin1,2 si 5 C.P., intrucat fapta nu exista. In ceea ce priveste infractiunea de evaziune fiscala retinuta in sarcina inculpatului Becali Ioan, constand in aceea ca, in coautorat cu inculpatul Borcea Cristian, a ascuns sursa impozabila reprezentata de diferenta indemnizatiei de transfer, cauzand bugetului de stat un prejudiciu in suma de 609.440 lei, in scopul sustragerii de la plata obligatilor fiscale, Tribunalul apreciaza ca, in virtutea acelorasi argumente expuse pentru inculpatul Borcea Cristian, nu se poate retine existenta unei astfel de actiuni ce poate fi imputata inculpatului Becali Ioan, motiv pentru care, in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art10, lit.a, C.P.P., Tribunalul va dispune achitarea acestuia, intrucat fapta nu exista ”.

(va urma)

* Cititi aici cele mai importante pagini din prima parte a motivarii judecatoarei Geanina Terceanu de la TMB