Lumeajustitiei.ro a dezvaluit in editia de ieri ca judecatoarea Risantea Gagescu de la Curtea de Apel Bucuresti a solicitat sa i se permita sa ia parte la sedinta din 17 august 2015, in care urmeaza sa fie analizata contestatia in anulare formulata de procurorii DNA, condusi de Laura Codruta Kovesi (foto) in urma deciziei de achitare a pensionarei Mariana Rarinca - femeia acuzata de santaj de sefa Inaltei Curti, judecatoarea Livia Stanciu – in actiuna sa fiind expuse si motivele pentru care asupra hotararii va plana nelegalitatea. Astazi, Lumeajustitiei.ro prezinta opinia judecatoarei Risantea Gagescu formulata in cuprinsul notelor scrise depuse de avocatul Corneliu Liviu Popescu in cauza nr. 3302/2/2015 pentru termenul din data de 17 august 2015, cu referire la motivul real pentru care DNA a atacat pe cale extraordinara hotararea definitiva de achitare a Marianei Rarinca.

DNA – “un apel deghizat”

Motivul care a stat la baza deciziei de a depune la dosar notele scrise a fost dat de faptul ca prin admiterea actiunii DNA de catre judecatorii CAB Ion Bogdan Tudoran si George Dorel Matei, judecatoarei Risantea Gagescu ii va fi afectata cariera profesionala, dat fiind ca nu ii este asigurat dreptul la aparare si de expunere a pozitiei sale cu privire la pretinsa incompatibilitate si lipsa de impartialitate de care anchetatorii au acuzat-o.

Admiterea contestatiei in anulare in cazul Marianei Rarinca poate atrage, in opinia avocatului Corneliu Liviu Popescu, o constatare a incalcarii Legii nr. 303/2004 de catre judecatoarea Risantea Gagescu, ceea ce poate constitui baza unei eventuale proceduri de sanctionare disciplinara.

In efect, judecarea contestatiei in anulare fara ca Risantea Gagescu sa ia parte la sedinta de judecata ar reprezenta, nu doar incalcarea dreptului la aparare, dar si “violarea drepturilor sale la respectarea vietii private si la un proces echitabil”.

In cuprinsul notelor scrise si depuse la dosarul nr. 3302/2/2015, se arata ca procurorul care a formulat contestatia in anulare poate fi suspectat de rea-credinta, din moment ce a formulat calea de atac extraordinara impotriva hotararii data in cazul Rarinca, pentru un motiv pe care nu l-a invocat cat timp procesul era in curs, desi putea face acest lucru, ceea ce atrage respingerea ca inadmisibila a caii de atac.  

In plus, Risantea Gagescu, prin aparator, acuza faptul ca DNA sub masca unei contestatii in anulare nu face decat sa formulize “un apel deghizat”, intrucat pe motivul unei incompatibilitati imaginare, este criticat chiar verdictul definitiv dat de completul de judecata compus din Risantea Gagescu si Damian Dolache in cazul pensionarei Mariana Rarinca.

Astfel, ceea ce DNA numeste contestatie in anulare, vizeaza nu incompatibilitatea judecatorului Risantea Gagescu, ci reprezinta “o violare a principiului autoritatii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil”.

Prezentam in continuare pasaje din notele scrise depuse la instanta de judecatoarea Risantea Gagescu, prin avocatul sau, Corneliu Liviu Popescu, cu mentiunea ca notele pot fi citite in integralitate la finalul articolului:

“In contestatia in anulare, parchetul pretinde ca, in judecarea apelului, judecatorul care depune prezentele note scrise nu a fost impartial, deci ca a fost incompatibil. Instanta care solutioneaza contestatia in anulare trebuie sa statueze asupra impartialitatii si, deci a incompatibilitatii judecatorului depune prezentele note scrise, in judecarea apelului. Statuarea instantei investite cu judecarea contestatiei in anulare are efect asupra judecatorului care depune prezentele note scrise, deoarece ii poate vatama drepturile.

Astfel, art. 66 alin. (1) C.proc.pen. instituie obligatia judecatorului care stie ca exista un caz de incompatibilitate in ceea ce il priveste sa declare ca se abtine de la participarea la procesul penal. Constatarea cazului de incompatibilitate, chiar intr-o contestatie in anulare, semnifica implicit constatarea nerespectarii de judecator a acestei obligatii, deci incalcarea legii de judecator. (…)

Prin urmare, hotararea judecatoreasca penala de solutionare a contestatiei in anulare va statua daca judecatorul care depune prezentele note scrise a fost sau nu incompatibil, in sensul daca a fost sau nu impartial.

Aceasta constatare, facuta intr-o hotarare judecatoreasca penala, poate constitui temei al eventualei proceduri de sanctionare disciplinara a judecatorului care depune prezentele note scrise. In eventuala procedura disciplinara, va putea fi folosita impotriva sa eventuala hotarare judecatoreasca din contestatia in anulare statuand pretinsa existenta a incompatibilitatii si pretinsa absenta a impartialitatii, pentru dovedirea pretinsei incalcari a obligatiei de abtinere si pretinsa savarsire a unei abateri disciplinare.

Hotararea judecatoreasca pronuntata in solutionarea contestatiei in anulare, cu toata greutatea pe care o are o hotarare judecatoreasca penala, va putea deci eventual sa fundamenteze o sanctionare disciplinara a judecatorului care depune prezentele note scrise.

Din acest motiv, pentru respectarea drepturilor si protejarea intereselor legitime ale judecatorului care depune prezentele note scrise, este imperativ ca acest judecator sa poata participa la procedura judiciara in care se analizeaza pretinsa sa incompatibilitate si pretinsa sa lipsa de impartialitate.

In caz contrar, cariera sa profesionala ar putea fi afectata printr-o procedura inechitabila, in care nu a beneficiat de dreptul de a se apara si de a-si expune in conditii de contradictorialitate pozitia privind pretinsa incompatibilitate si pretinsa lipsa de impartialitate care i se imputa. (…)

Dreptul judecatorului care depune prezentele note scrise de a-si prezenta pozitia in cadrul prezentei contestatii in anulare decurge din dreptul sau la cariera profesionala, dimensiune a dreptului la respectarea vietii private, precum si din dreptul sau la un proces echitabil, incluzand dreptul la aparare.

Refuzul de a permite judecatorului care depune prezentele note scrise de a-si prezenta pozitia in judecarea contestatiei in anulare ar semnifica violarea drepturilor sale la respectarea vietii private si la un proces echitabil.

Judecatorul care depune prezentele note scrise are dreptul, in cadrul contestatiei in anulare, sa-si prezinte pozitia atat in scris (prin prezentele note), cat si oral, in sedinta publica de judecata, in conditii de contradictorialitate cu parchetul care o acuza de lipsa de impartialitate, asa incat judecatorii care solutioneaza contestatia in anulare (statuand asupra pretinsei incompatibilitati si asupra pretinsei lipse de imparialitate) sa poata cunoaste nemijlocit pozitia judecatorului acuzat. (…)

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, ceea ce inseamna ca motivele ei sunt exceptionale, ea putand fi formulata numai in masura in care procedurile ordinare nu au putut fi utilizate.

Or, in cazul contestatiei in anulare intemeiate pe pretinsa incompatibilitate a judecatorului, ea poate fi formulata numai daca partea sau procurorul care sustine incompatibilitatea nu a putut invoca acest lucru anterior.

Spre exemplu, daca partea sau procurorul stia sau putea sa stie ca exista un caz de incompatibilitate a judecatorului de la prima instanta si nu invoca acest lucru (desi putea sa o faca) prin declararea apelului, iar hotararea primei instante (adoptata de un judecator pretins incompatibil) devine definitiva fie prin neapelare, fie prin respingerea apelului, impotriva ei nu se poate formula contestatie in anulare, in care sa se invoce, pentru prima data, incompatibilitatea judecatorului, desi pretinsul motiv de incompatibilitate fusese cunoscut anterior, dar nu se utilizase calea ordinara de atac a apelului. (…)

Din interpretarea sistematica si cu buna-credinta a art. 432 alin. (1) combinat cu art. 426 lit. d) teza a II-a, cu art. 67 alin. (1) teza finala si cu art. 68 alin. (5) teza finala C.proc.pen. rezulta inadmisibilitatea contestatiei in anulare.

Asa cum s-a aratat supra, contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, ceea ce inseamna ca motivele ei sunt exceptionale, ea putand fi formulata numai in masura in care procedurile ordinare nu au putut fi utilizate.

Or, in cazul contestatiei in anulare intemeiate pe pretinsa incompatibilitate a judecatorului, ea poate fi formulata numai daca partea sau procurorul care sustine incompatibilitatea nu a putut invoca acest lucru anterior.

Spre exemplu, daca partea sau procurorul stia sau putea sa stie ca exista un caz de incompatibilitate a judecatorului de la prima instanta si nu invoca acest lucru (desi putea sa o faca) prin declararea apelului, iar hotararea primei instante (adoptata de un judecator pretins incompatibil) devine definitiva fie prin neapelare, fie prin respingerea apelului, impotriva ei nu se poate formula contestatie in anulare, in care sa se invoce, pentru prima data, incompatibilitatea judecatorului, desi pretinsul motiv de incompatibilitate fusese cunoscut anterior, dar nu se utilizase calea ordinara de atac a apelului. Altfel spus, in acest caz contestatia in anulare este inadmisibila. (…)

Daca partea sau procurorul cunostea, in timpul judecarii apelului, un pretins motiv de incompatibilitate, avea obligatia, potrivit art. 67 alin. (1) C.proc.pen., sa formuleze cerere de recuzare de indata ce a aflat de existenta cazului de incompatibilitate.

Formularea unei cereri de recuzare tardiva semnifica o atitudine de rea-credinta, adica de exercitare cu rea-credinta a drepturilor procesuale, sanctionata cu inadmisibilitatea cererii de recuzare.

Cum contestatia in anulare intemeiata pe pretinsa incompatibilitate a judecatorului are caracter subsidiar fata de cererea de recuzare, neinvocarea pretinsului motiv de incompatibilitate de indata ce partea sau procurorul a aflat sau putea sa afle de existenta lui atrage, a fortiori fata de judecatorului, cunoscuta sau posibil de cunoscut anterior de parte sau de judecator, sa fie inadmisibila.

Formularea unei cereri de recuzare tardiva semnifica o atitudine de rea-credinta, adica de exercitare cu rea-credinta a drepturilor procesuale, sanctionata cu inadmisibilitatea cererii de recuzare.

Cum contestatia in anulare intemeiata pe pretinsa incompatibilitate a judecatorului are caracter subsidiar fata de cererea de recuzare, neinvocarea pretinsului motiv de incompatibilitate de indata ce partea sau procurorul a aflat sau putea sa afle de existenta lui atrage, a fortiori fata de incompatibilitatea cererii de recuzare, si incompatibilitatea contestatiei in anulare bazate pe acest motiv de pretinsa incompatibilitate a judecatorului.

Partea sau procurorul nu poate adopta o pozitie de rea-credinta: cunoaste pretinsul motiv de incompatibilitate, nu formuleaza cerere de recuzare, asteapta adoptarea deciziei definitive de apel, iar, daca aceasta nu ii este favorabila, formuleaza contestatie in anulare. Un astfel de comportament reprezinta un clar abuz de drept procesual, sanctionat cu inadmisibilitatea contestatiei in anulare. (…)

Desi este conceputa formal ca o critica privind lipsa de impartialitate a judecatorului, in realitate contestatia in anulare critica masurile luate de completul de judecata pe parcursul judecarii apelului si, prin aceasta, chiar decizia de apel.

Or, decizia de apel are caracter definitiv, bucurandu-se de putere de lucru judecat.

Caile de atac (recursul in casatie, contestatia in anulare, revizuirea) impotriva acestei decizii definitive de apel au caracter extraordinar, putand fi exercitate numai pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege.

Orice alt motiv al unei cai extraordinare de atac, cum este contestatia in anulare, neprevazut de lege, duce la inadmisibilitatea ei.

Daca, sub masca formala a unui motiv de contestatie in anulare (pretinsa incompatibilitate a judecatorului), se critica in realitate masurile dispuse de completul de judecata si, implicit, decizia din apel, aceasta inseamna in substanta un apel deghizat, iar nu o contestatie in anulare, deci o violare a principiului autoritatii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil”.

*Cititi aici prima parte din notele scrise ale judecatoarei Risantea Gagescu