Judecatoarele Simona Encean si Silvia Cerbu de la ICCJ, dar si fostul procuror Horia Valentin Selaru ajuns la instanta suprema, au pronuntat o sentinta de-a dreptul devastatoare pentru DNA. Cei trei magistrati au dat in vileag facatura prin care procurorii DNA au fortat condamnarea procurorilor George Balan (foto) si Marcel Sampetru (foto 2). Cei doi au fost trimisi in judecata in 2 aprilie 2013, printr-un rechizitoriu semnat de procuroarele Claudia Rosu si Carmen Tundrea, si verificat de fostul sef al Sectiei I a DNA, Lucian Papici. George Balan a fost acuzat de complicitate la savarsirea infractiunii de furnizare de informatii nedestinate publicitatii si de asociere pentru savarsirea infractiunii de furnizare de informatii nedestinate publicitatii - si suspendat abuziv din CSM - iar Marcel Sampetru de instigare la savarsirea infractiunii de furnizare de informatii nedestinate publicitatii, in forma continuata, si asociere in vederea savarsirii infractiunii de furnizare de informatii nedestinate publicitatii. Exista banuiala publica legitima ca DNA a fabricat acest dosar in urma aflarii ca Guvernul Ponta ar fi intentionat sa-i numeasca pe Balan si Sampetru in functiile de Procuror General al Romaniei si procuror sef al DNA.

In acelasi dosar, Vlad Mihai, ex-sef al DGIPI Ilfov, a fost trimis in judecata pentru furnizare de informatii nedestinate publicitatii (teza permiterii accesului unor persoane neautorizate la astfel de informatii), in forma continuata, divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului si asociere in vederea savarsirii infractiunii de furnizare de informatii nedestinate publicitatii. De asemenea, judecatoarea ICCJ Georgeta Barbalata a fost trimisa in judecata pentru favorizarea infractorului si divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului. Prin sentinta nr.460 din 15 mai 2014, George Balan, Marcel Sampetru si Vlad Mihai au fost achitati, Completul de 3 al ICCJ dispunand in schimb condamnarea judecatoarei Georgeta Barbalata la 4 ani inchisoare pentru favorizarea faptuitorului si achitarea acesteia pentru divulgarea secretului care pericliteaza securitatea nationala.

Extrem de interesanta este insa sentinta judecatorilor Simona Encean, Silvia Cerbu si Horia Valentin Selaru in ceea ce priveste achitarea procurorilor George Balan si Marcel Sampetru, sentinta care nu este insa definitiva. Practic, cei trei judecatori ICCJ au devoalat modul in care DNA a incercat sa obtina condamnarea lui Balan si Sampetru folosindu-se doar de interceptari, analize de text, presupuneri si speculatii.

ICCJ: “Rechizitoriul se bazeaza exclusiv pe interceptarile discutiilor purtate de inculpati, iar vinovatia acestora este stabilita de procuror in urma unei analize pe text a interceptarilor ambientale, fara ca acestea sa fie coroborate cu vreo alta proba care sa dea consistenta indiciilor rezultate din interceptari”

Astfel, judecatorii Cerbu, Encean si Selaru explica faptul ca acuzatiile aduse celor doi au “caracterul unor indicii cu caracter infractional”, care nu pot sa conduca insa la stabilirea vinovatiei acestora. De asemenea, Completul de 3 ICCJ atrage atentia ca rechizitoriul se bazeaza exclusiv pe interceptarile discutiilor, iar vinovatia inclupatilor este stabilita de procurori in urma unei analize pe text a interceptarilor ambientale, fara ca acestea sa fie coroborate cu o alta proba. Mai mult, ICCJ a constatat ca DNA nu face decat speculatii cu privire la continutul interceptarilor.

Iata un fragment din sentinta judecatorilor Silvia Cerbu, Simona Encean si Horia Valentin Selaru:

“Referitor la infractiunea prev. de ar. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 (actele materiale descrise la pct. 3 si 4 din rechizitoriu) retinuta in sarcina inculpatilor Vlad Mihai - in calitate de autor, Sampetru Marcel – in calitate de instigator si Balan George – in calitate de complice, Inalta Curte apreciaza ca, in cauza, nu exista probe care sa fundamenteze o solutie de condamnare a inculpatilor.

In esenta, s-a retinut ca inculpatul Vlad Mihai, la instigarea inculpatului Sampetru Marcel si cu complicitatea morala a inculpatului Balan George, a permis accesul unor persoane neautorizate la informatii nedestinate publicitatii, prin aceea ca, la data de 23.05.2012, in prezenta lui Balan George, i-a inmanat inculpatului Sampetru Marcel, ca urmare a unei cereri anterioare a acestuia, un plic continand o nota de redare, iar in perioada mai-iunie 2012 i-a comunicat inculpatului Sampetru Marcel ca, in urma verificarilor pe care le-a efectuat, numele acestuia din urma nu apare in lucrari sau solicitari de interceptari ale serviciului pe care Vlad Mihai il conducea.

Scopul urmarit de inculpatul Vlad Mihai consta in obtinerea unor foloase necuvenite pentru sine (mentinerea in functia de sef al SIPI Ilfov), respectiv obtinerea unor foloase necuvenite pentru altii (accederea la functii de conducere a coinculpatilor sau a altor persoane agreate; interese de afaceri ale coinculpatilor ori a altor persoane din anturajul acestora; verificarea situatiei juridice pentru asigurarea apararii in eventualitatea unor anchete penale).

Scopul urmarit de inculpatul Sampetru Marcel viza obtinerea unor foloase necuvenite in urma valorificarii informatiilor puse la dispozitie de inculpatul Vlad Mihai constand in detinerea unor date privind interceptarea unui post telefonic, cunoasterea continutului unor note de redare, obtinerea de date despre ministrul transporturilor, cunoasterea (in)existentei in atentia unui serviciu de informatii a unor lucrari ce vizau propria persoana, imprejurari care i-au dat posibilitatea sa actioneze intr-un anumit mod, sa planifice si sa managerieze activitati si interese personale ori ale anturajului, sa cunoasca daca este necesara formularea unor aparari privind potentiale cauze penale in care ar fi implicat.

Singurele probe pe care se sprijina acuzarea celor trei inculpati sunt doua fragmente din interceptarile convorbirilor ambientale purtate de inculpati la data de 23 mai 2012, respectiv 15 iunie 2012, redate in rechizitoriu, dupa cum urmeaza:

“VLAD MIHAI: Serios… Eu v-am adus in plicul ala nota de

redare…

SAMPETRU MARCEL: Of, Doamne, Doamne…” – latura obiectiva a actului material descris la pct. 3 din actul de sesizare.

si

“SAMPETRU MARCEL: DNA-ul are dosare pe mine si oricand ma face…, ma neutralizeaza foarte repede… Binein?eles ca m-am apucat si eu sa verific: Bai, Mihai, ave?i voi ceva despre mine, stiti ceva, aveti vreo hartie pe acolo? Mi-a zis ca a verificat si nu a gasit nimic. Dar uite cum se pune problema: daca vrei sa-ti mai dau si alte lucruri, i?i mai dau. Deci acesta este stilul de lucru.” – latura obiectiva a actului material descris la pct. 4 din actul de sesizare.

Totodata, scopul urmarit de inculpati la comiterea infractiunii este explicitat in rechizitoriu tot prin trimitere la fragmente din convorbirile purtate la 16 martie, 23 mai si 15 iunie 2012. Potrivit art. 99 alin. 1 C. pr. pen., in actiunea penala sarcina probei apartine in principal procurorului. Totodata, potrivit alin. 2 al art. 99, inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa o dovedeasca si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca in procesul penal exista o legatura indisolubila intre sarcina probei si prezumtia de nevinovatie, in sensul ca obligatia de a oferi probe suficiente care sa fundamenteze o solutie de condamnare ii revine acuzarii.

Dat fiind ca procurorul este cel care afirma existenta unei situatii de fapt in acuzare, acestuia ii incumba si sarcina probarii acuzatiilor aduse inculpatului trimis in judecata, interventia instantei avand caracter subsidiar, numai in situatia in care administrarea probelor este imperios necesara pentru formarea convingerii sale.

Revenind la speta dedusa judecatii, Inalta Curte apreciaza ca acuzatiile aduse inculpatilor prin actul de sesizare au doar caracterul unor indicii cu caracter infractional, care nu pot conduce la stabilirea vinovatiei acestora. Rechizitoriul se bazeaza exclusiv pe interceptarile discutiilor purtate de inculpati, iar vinovatia acestora este stabilita de procuror in urma unei analize pe text a interceptarilor ambientale, fara ca acestea sa fie coroborate cu vreo alta proba care sa dea consistenta indiciilor rezultate din interceptari.

Totodata, se constata ca organul de urmarire penala face doar speculatii cu privire la continutul interceptarilor si apararile pe care si le fac inculpatii in declaratiile date in cursul urmaririi penale.

Concluzionand, desi convorbirile ambientale contin elemente care sa conduca la suspiciunea existentei unor activitati cu caracter infractional, acestea nu sunt coroborate si cu alte mijloace de proba care sa sustina acuzatiile aduse inculpatilor.

Inalta Curte apreciaza ca simpla existenta a unor discutii cu conotatii ilegale care nu sunt concretizate prin administrarea si a altor probe care sa le confirme nu este suficienta pentru stabilirea existentei faptelor si a vinovatiei inculpatilor.

Trimiterile facute in actul de sesizare la presupusele relatii ale inculpatilor cu mediul politic ar putea, teoretic, sa caracterizeze, intr-un sens sau altul, persoana inculpatilor, dar nu pot conduce automat la stabilirea vinovatiei unei persoane.

In acelasi sens, pretinsele foloase necuvenite urmarite a fi obtinute de inculpati prin accesul la informatiile nedestinate publicitatii constand in mentinerea intr-o functie de conducere, accederea la functii de conducere, existenta unor interese de afaceri ale inculpatilor sau persoanelor apropiate acestora, extrase de anchetatori din continutul convorbirilor ambientale sunt doar simple ipoteze, afirmatii, nedovedite in niciun fel.

Referitor la actul material pretins comis la data de 23 mai 2012, ce a constat in predarea unei note de redare de catre inculpatul Vlad Mihai din urma, acuzarea se bazeaza exclusiv pe fraza rostita de inculpatul Vlad: “Eu v-am adus in plicul ala nota de redare…”.

Se constata ca in cauza nu s-a adus in sprijinul acuzatiilor nicio dovada in sensul predarii efective de catre inculpatul Vlad Mihai a unei note de redare, nu s-au facut minime verificari privind identificarea in mod concret a obiectului acesteia, nu s-a determinat momentul la care s-a consumat instigarea. Iar in ceea ce priveste regimul informatiei nedestinate publicitatii, procurorii fac o serie de consideratii teoretice aratand ca notele de redare, care reprezinta forma scrisa a unor dialoguri telefonice ori purtate in mediul ambiental, pot avea nivelul de clasificare ”strict secret” sau ”nepublic”, in functie de temeiul autoriza?iei de interceptare in baza careia au fost captate (Legea nr. 51/1991 privind siguran?a na?ionala sau art. 911 si urm. C.p.p.).

In acest context, se constata ca procurorii, contrar dispozitiilor art. 99 alin. 1 C. pr. pen., plaseaza sarcina probei catre inculpati, prezumand o situatie de fapt care este necesar a fi dovedita.

In concluzie, in cauza nu s-a dovedit predarea de catre inculpatul Vlad Mihai inculpatului Sampetru Marcel, in prezenta si a inculpatului Balan George a unei note de redare, simplul fapt al afirmarii acestei imprejurari intr-o discutie purtata de inculpati, neconfirmata si necoroborata cu o alta proba in acest sens nu este suficienta si nu poate conduce la condamnarea inculpatilor.

(...)

Referitor la actul material descris la pct. 4 din rechizitoriu, instanta constata ca organul de urmarire penala si-a bazat exclusiv concluziile, ca si anterior, pe continutul unui fragment din convorbirea ambientala din data de 15 iunie 2012, din care ar fi rezultat, in opinia parchetului, ca, in perioada mai – iunie 2012, inculpatul Vlad Mihai ar fi facut verificari, in urma solicitarii inculpatului Sampetru Marcel, si i-ar fi comunicat acestuia din urma ca numele sau nu apare in lucrari sau solicitari de interceptari ale DGIPI – Serviciul de Informatii si Protectie Interna Ilfov.

Pe de alta parte, constata intemeiate si criticile apararii cu privire la transcrierea inexacta a discutiilor purtate la data de 15 iunie 2012 constand in lipsa apelativului “Mihai” din dialogul inculpatului Sampetru Marcel si atribuirea frazei „DNA-ul are........” inculpatului Vlad Mihai, cand aceasta a fost rostita, in fapt, de catre inculpatul Balan George, imprejurari constatate si prin incheierea din data de 14 ianuarie 2014, data la care s-a procedat la ascultarea in sedinta publica a fragmentelor din convorbire a caror transcriere a fost contestata de inculpatul Vlad Mihai.

De asemenea, Inalta Curte constata ca intreaga constructie a acuzarii se bazeaza pe relatarea inculpatului Sampetru Marcel facuta inculpatului Balan George la una dintre intalnirile acestora la restaurantul Perla, fara a se mai face vreo verificare suplimentara.

Din actul de acuzare nu rezulta data comiterii faptei, fiind plasata de procurori discretionar in intervalul mai – iunie 2012, alegerea intervalul de timp nefiind justificata prin raportare la elemente ce privesc ansamblul probator. In rechizitoriu se face afirmatia ca data certa la care s-au efectuat actul de instigare si, respectiv, actul de autorat nu este cunoscuta, nerezultand din probele administrate – fara a se preciza care au fost probele administrate - insa, cu siguranta, acestea au fost comise in perioada de timp dintre aparitia in mediul frecventat de inculpati a unor informatii privind potentiala numire a lui Sampetru Marcel si Balan George in functii de conducere ale Ministerului Public si data dialogului propriu-zis.

Inalta Curte nu poate primi o astfel de abordare, fiind obligatoriu ca solicitarea de condamnare sa se bazeze pe probe certe si nu pe presupuneri ale organelor judiciare.

Mai mult, cu privire la acest act material, procurorii nu au putut indica in concret care sunt datele si informatiile nedestinate publicitatii care au facut obiectul acuzatiei, trimiterile teoretice si generale din rechizitoriu nu pot suplini lacunele actului de sesizare pe acest aspect. In rechizitoriu nu se indica in ce au constat in concret informatiile cu caracter nepublic la care inculpatii au avut acces, in mod neautorizat, speculatiile prezentate de acuzare neavand caracterul de mijloace de proba care sa conduca la pronuntarea unei hotarari de condamnare. In concluzie, cu privire la infractiunea prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 (actele materiale descrise la pct. 3 si 4 din rechizitoriu), Inalta Curte va dispune achitarea fiecaruia dintre inculpatii Vlad Mihai, Sampetru Marcel si Balan George, in temeiul art. 16 lit. c C. pr. pen., apreciind ca in cauza nu sunt probe care sa sustina acuzatiile aduse.

Condamnarea inculpatilor nu se poate baza exclusiv pe interceptarile discutiilor ambientale, ci acestea trebuie coroborate si cu alte mijloace de proba care sa demonstreze, fara dubiu, vinovatia acestora. Pronuntarea unei solutii de condamnare trebuie sa fie justificata de probe certe, indubitabile si nu de supozitii rezultate din analiza unor fragmente din interceptarile efectuate in cauza.

Cu privire la infractiunea de asociere pentru savarsirea de infrac?iuni, s-a aratat, in actul de acuzare, ca aceasta consta in faptele inculpatilor Vlad Mihai, Sampetru Marcel si Balan George, care, urmarind comiterea infrac?iunii de folosire de informa?ii nedestinate publicitatii, au urmat, in perioada martie - iulie 2012, un plan de actiune, anterior convenit, in cadrul caruia fiecare dintre participanti avea sarcini bine conturate, cu respectarea unor masuri de prevedere, de natura a inlatura posibilitatile de conservare sau administrare a unor eventuale mijloace de proba privitoare la activitatea infractionala pe care urmau sa o desfasoare, dupa cum urmeaza:

Sampetru Marcel si Balan George aveau sarcina de a asigura, prin pozitiile pe care le ocupau in structura CSM, precum si prin conexiunile la nivel politic, atat protectia inculpatului Vlad Mihai, in sensul mentinerii acestuia pe functia de sef al SIPI Ilfov, in interesul comun al asocierii, cat si transmiterea catre acesta a unor solicitari privind obtinerea de informatii nedestinate publicitatii, in beneficiul propriu sau al altor persoane, in special pentru asigurarea apararii in eventualitatea unor anchete penale; Sampetru Marcel avea sarcina de a asigura, cu ocazia intalnirilor grupului, conspirativitatea si securitatea ambientala a dialogurilor, prin rela?ionarea cu persoane de incredere din structura administrativa a locului de intalnire; Vlad Mihai avea in cadrul asocierii sarcina principala de a accesa, in virtutea func?iei, informatiile nedestinate publicitatii si de a le furniza celorlalti membri ai asocierii, in scopul ob?inerii de foloase necuvenite pentru persoanele interesate.

Avand in vedere considerentele expuse anterior in capitolul referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Inalta Curte urmeaza a analiza in ce masura faptele retinute in sarcina celor trei inculpati prin actul de acuzare intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 367 din Codul penal in vigoare.

Potrivit noilor reglementari penale cuprinse in art. 367 alin. 1, este incriminata ca infractiune initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup. In alineatul 6 al aceluiasi articol, legiuitorul defineste grupul infractional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.

Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru a fi in prezenta unui grup infractional organizat este necesar a fi indeplinite, in mod cumulativ, mai multe conditii.

In primul rand, este necesar ca grupul sa fie format din trei sau mai multe persoane si sa functioneze pe o anumita perioada de timp si in mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de functionare, este nevoie ca in cadrul grupului sa exista o subordonare ierarhica, prestabilita, in sensul ca trebuie prevazut rolul fiecarui membru in parte in comiterea infractiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cat si procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinatii, etc.

O alta conditie esentiala pentru existenta grupului infractional organizat este ca acesta sa nu aiba un caracter ocazional, ci sa fie constituit pe baza unui „studiu” prealabil care sa aiba in vedere anumite calitati, insusiri si specializari ale membrilor acestuia.

In fapt, grupul trebuie sa aiba o structura determinata, adica sa aiba anumite componente cu sarcini complementare in realizarea activitatii infractionale, o asa zisa diviziune a muncii in cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite si reguli de comportare specifice unei unitati structurate. Sub aspectul laturii obiective a infractiunii, aceasta consta in actiunea de initiere sau constituire a un grup infractional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia. Constituirea implica asocierea si intelegerea mai multor persoane in scopul de a fiinta in timp si de a pregati si organiza infractiuni prevazute de lege. Initierea presupune nu numai conceptia, ci si activitati de materializare a ideii, respectiv lamurire, intruniri, consfatuiri, planuri, etc. Aderarea la grup se realizeaza prin exprimarea consimtamantului expres al unei persoane de a face parte din structura infractionala, in timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenta, ajutor sau sfaturi in vederea savarsirii infractiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, fapta este savarsita cu intentie directa, calificata prin scop, in sensul ca persoana trebuie sa stie si sa fie de acord cu infiintarea, aderarea si sprijinirea grupului, stiind ca urmeaza a fi comise infractiuni grave si trebuie sa urmareasca comiterea uneia sau mai multor infractiuni.

Aplicand in cauza consideratiile teoretice expuse anterior, Inalta Curte constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de constituirea unui grup infractional organizat sub aspectul laturii obiective. Niciuna dintre activitatile atribuite fiecaruia dintre inculpatii Vlad Mihai, Sampetru Marcel si Balan George nu se incadreaza in obiectul material al laturii obiective, nerezultand cine a initiat sau constituit grupul, cine a aderat sau a sprijinit grupul deja constituit.

Din actul de acuzare nu rezulta structura ierarhica a grupului, in conditiile in care relatiile dintre inculpati erau de prietenie, respectiv afinitate, nu se indica, in concret, momentul la care avut loc intelegerea infractionala si data adoptarii planului infractional, nu se descrie existenta unei structuri organizate, care actioneaza coordonat si dupa reguli bine stabilite.

Avand in vedere ca in situatia de fapt descrisa in rechizitoriu nu se regasesc nici conditiile actiunii structurate si coordonate si pentru o anumita perioada de timp, elemente definitorii pentru existenta grupului infractional organizat, Inalta Curte apreciaza ca faptele inculpatilor Vlad Mihai, Sampetru Marcel si Balan George nu mai sunt prevazute de legea penala in vigoare.

Fata de argumentele deja expuse, nu mai apare ca fiind necesar verificarea intrunirii conditiilor privind latura subiectiva a infractiunii. Astfel, solutia care se impune in cauza este achitarea inculpatilor in temeiul art. 16 lit. b teza I C. pr. pen., solutie care are in vedere neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii sub aspectul lipsei laturii obiective sau dezincriminarea faptei.

Pe de alta parte, dat fiind solutia ce urmeaza a se pronunta cu privire la infractiunea scop a grupului infractional – art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 – pe cale de consecinta, se impune si achitarea pentru infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni”.

Prezentam un alt fragment din sentinta ICCJ, care este atasata integral la finalul articolului:

“Astfel, referitor la acuzatiile aduse inculpatului Sampetru Marcel la pct. 1 si 2 din rechizitoriu, acte materiale ale infractiunii prev. de art. 25 din Codul penal anterior rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, Inalta Curte constata ca acestea nu mai sunt prevazute ca infractiuni in dispozitiile Codului penal in vigoare.

Potrivit art. 29 din Codul penal anterior, instigarea neurmata de executare era considerata o infractiune de sine statatoare, constand in realizarea deplina a actelor de instigare neurmate de trecerea la executarea faptei de catre persoana instigata. in acest caz, instigatorul nu era participant la comiterea infractiunii, ci autor al faptei incriminate autonom in partea generala a Codului penal.

Noul Cod penal nu a mai prevazut ca infractiune de sine statatoare instigarea neurmata de executare, asa incat instigatorul nu mai poate fi tras la raspundere penala, daca instigatul nu mai realizeaza niciun act de executare a infractiunii.

Intrucat prin actul de acuzare s-a retinut ca inculpatul Sampetru Marcel l-a determinat pe coinculpatul Vlad Mihai sa comita actele materiale de la pct. 3 si 4, iar cu privire la faptele descrise la pct. 1 si 2 instigarea nu a fost urmata de executare, Inalta Curte urmeaza a constata ca actele materiale descrise la pct. 1 si 2 din rechizitoriu au fost dezincriminate.

Avand in vedere ca actele materiale dezincriminate sunt parti componente ale unei infractiuni unice retinute in sarcina inculpatului Sampetru Marcel se impune pronuntarea unei solutii unice. Totodata, nu se poate dispune schimbarea incadrarii juridice prin retinerea a doua infractiuni distincte, aflate in concurs, pe considerentul dezincriminarii unora dintre actele materiale ce compun infractiunea, in conditiile in care in cursul cercetarii judecatoresti nu au aparut elemente care inlature unitatea legala a infractiunii retinute in sarcina inculpatului.

Intr-o asemenea situatie, unitatea infractiunii impune pronuntarea unei solutii unice, restrangerea activitatii infractionale datorandu-se modificarilor legislative si nu schimbarilor aparute, in cursul cercetarii judecatoresti, cu privire la elemente ce caracterizeaza situatia de fapt. In acelasi sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr. 2647 din 4 septembrie 2012.

Cu privire la infractiunea prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, se constata ca nu au intervenit modificari legislative, asa incat nu se impune analizarea sa din perspectiva principiului aplicarii legii penale mai favorabile.

Situatia este diferita in ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 323 din Codul penal anterior. Astfel, asocierea in vederea savarsirii de infractiuni nu se mai regaseste in dispozitiile Codului penal in vigoare, legiuitorul incriminand in art. 367 C. pen. constituirea unui grup infractional organizat. Potrivit alin. 1 al dispozitiilor legale mentionate, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup. De asemenea, legiuitorul defineste grupul infractional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.

Se observa, astfel, ca dispozitiile din noul Cod penal cuprinse in art. 367 C. pen. au preluat prevederile atat ale art. 7 si 8 din Legea nr. 39/2003 (abrogate expres prin art. 126 din Legea nr. 187/2012), dar si cele ale art. 323 din Codul penal anterior, faptele prevazute de textele de lege mentionate nefiind dezincriminate. Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, dispozitiile art. 4 din Codul penal referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, nu se aplica in situatia in care fapta este incriminata de legea noua sau de o alta lege in vigoare, chiar sub o alta denumire. Ori, infractiunea prev. de art. 323 din Codul penal anterior se regaseste in art. 367 din Codul penal in vigoare, sub denumirea de constituirea unui grup infractional organizat. Fata de cele aratate, urmeaza a se stabili, in concret, daca faptele comise de inculpatii Vlad Mihai, Balan George si Sampetru Marcel intrunesc conditiile prevazute de lege pentru a se dispune condamnarea, astfel cum s-a solicitat de reprezentantul Ministerului Public.

In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 264 din Codul penal anterior, sanctionata anterior cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 7 ani, aceasta se regaseste in dispozitiile art. 269 C. pen., sanctionata cu inchisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Avand in vedere situatia concreta a spetei, renuntarea legiuitorului la notiunile de infractiune si infractor din continutul denumirii marginale a infractiunii, dar si din continutul constitutiv al acesteia si inlocuirea lor cu cele de fapta prevazuta de legea penala si faptuitor nu are relevanta in cauza, asa incat, raportat la felul pedepselor aplicabile si micsorarea limitei maxime a pedepsei, se constata ca noile dispozitii penale ii sunt mai favorabile inculpatei Barbalata Georgeta.

De asemenea, dispozitiile din noul Cod penal ii sunt mai favorabile inculpatei Barbalata Georgeta si cu privire la infractiunea de divulgare a secretului care pericliteaza securitatea nationala prev. de art. 407 alin. 1 C.pen. care incrimineaza actiunea de divulgare a unor documente sau a unor date care constituie informatii secrete de stat de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta pune in pericol securitatea nationala.

Potrivit art. 169 alin. 1 din Codul penal anterior, se incrimina actiunea de divulgare a unor documente sau a unor date care constituie informatii secrete de stat ori a altor documente sau date, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa puna in pericol securitatea nationala.

Daca prin dispozitiile anterioare, pentru a se realiza latura obiectiva a infractiunii, actiunea trebuia sa aiba aptitudinea de a pune in primejdie siguranta statului, noile prevederi instituie o conditie suplimentara, respectiv obligativitatea ca actiunea sa puna efectiv in pericol securitatea nationala.

Se constata, astfel, ca infractiunea de pericol potential prevazuta de art. 169 alin. 1 din Codul penal anterior a devenit in art. 407 alin. 1 C. pen. O infractiune de pericol concret.

Sintagma folosita de legiuitor in Codul penal anterior - daca fapta este de natura sa puna in pericol securitatea nationala conduce la concluzia ca infractiunea este consumata chiar daca valoarea ocrotita de lege nu este efectiv lezata. Pe cand, in cadrul reglementarii din noul Cod penal, legiuitorul a fost mai restrictiv, sintagma folosita - daca fapta este de natura sa puna in pericol securitatea nationala impunand conditia dovedirii punerii in pericol efectiv a valorii sociale ocrotite prin incriminare.

Avand in vedere modificarea continutului laturii obiective a infractiunii sub aspectul urmarii imediate, Inalta Curte apreciaza ca lege penala mai favorabila inculpatei este Codul penal in vigoare.

Desi aparent, consideratiile anterioare ar conduce la aceeasi concluzie si in ceea ce-l priveste pe inculpatul Vlad Mihai, din analiza prevederilor art. 407 alin. 3 C. pen. rezulta contrariul. Astfel, din dispozitiile art. 169 alin. 4 din Codul penal anterior rezulta ca era incriminata ca infractiune de divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului si fapta oricarei persoane, comise in conditiile prevazute de infractiunea tip descrisa in alineatele precedente, fiind incidente toate elementele care compun latura obiectiva a infractiunii sub aspectul faptei, a urmarii periculoase si a raportului de cauzalitate dintre fapta si urmare.

Potrivit art. 407 alin. 3 C. pen. este incriminata actiunea de divulgare, fara drept, a unor documente sau date care constituie informatii secrete de stat, de catre cel care ia cunostinta de acestea in afara indatoririlor de serviciu. Ori, potrivit noilor dispozitii penale simpla actiune de divulgare a unor informatii care au caracterul unor secrete de stat constituie infractiune, in conditiile in care urmarea imediata prezenta in alineatele precedente nu mai este prevazuta ca si conditie pentru existenta infractiunii prev. in alin. 3 al art. 407 C. pen.

In aceste conditii, Inalta Curte apreciaza ca - intrucat in reglementarea art. 169 alin. 4 cu referire la art. 169 alin. 1 din Codul penal anterior legiuitorul a impus conditii mai restrictive privind intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii, respectiv ca fapta sa fie de natura sa puna in pericol siguranta statului, conditie care nu a mai fost preluata in noile dispozitii penale – legea penala mai favorabila inculpatului este Codul penal anterior, chiar daca prevede o limita maxima a pedepsei mai aspra.

Desi prin noile dispozitii penale rezulta ca fapta persoanei, care a luat cunostinta de informatiile secrete de stat in afara indatoririlor de serviciu, de a le divulga, este pedepsita in conditii mai putin restrictive decat cea care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, dat fiind caracterul acestora de norme de drept penal nu sunt admise interpretarile extensiva si analogica, care ar aduce atingere principiului legalitatii incriminarii”.

*Cititi aici integral sentinta ICCJ de achitare a procurorilor George Balan si Marcel Sampetru