Sefa DNA Laura Kovesi (foto dreapta) a subminat activitatea Parlamentului Romaniei, institutia fundamentala intr-o democratie si intr-un stat de drept. Este o acuzatie extrem de grava, si nu o facem noi, ci Curtea Constitutionala intr-o motivare devastatoare pentru sefa DNA, in celebrul caz in care aceasta a refuzat sa se prezinte la Comisia parlamentara de ancheta privind posibila fraudare a alegerilor din 2009, comisie care dorea sa afle si ce a cautat Kovesi in casa fostului vicepremier Gabriel Oprea (foto stanga). In mod normal, constatarile CCR ar trebui sa determine sesizarea din oficiu a Inspectiei Judiciare, care sa declanseze o ancheta disciplinara fata de Laura Kovesi, caci este inadmisibil ca un sef de parchet sa blocheze activitatea Parlamentului. Mai ales ca exista precedentul procurorilor DNA Marius Bulancea si Paul Silviu Dumitriu, anchetati de Inspectie pentru dosarul referitor la OUG 13/2017, dosar in care cei doi au incalcat principiul separatiei puterilor in stat. In acelasi timp, decizia CCR este un argument cat se poate de serios pentru revocarea din functie a Laurei Kovesi. Iar ministrul Justitiei Tudorel Toader ar trebui sa tina cont de "rechizitorioul" pe care Curtea Constitutionala i-l face sefei DNA, caci el insusi a explicat ca va avea in vedere si alte aspecte, nu doar Raportul Inspectiei Judiciare. 

In Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, CCR constata ca Laura Kovesi avea si are obligatia de a se prezenta la Comisia parlamentara de ancheta, unde sa furnizeze toate informatiile solicitate si sa puna la dispozitie toate documentele si probele detinute. Curtea explica faptul ca sefa DNA a atras Ministerul Public intr-un conflict juridic de natura constitutionala cu Parlamentul Romaniei, iar prin refuzul de a se prezenta in Parlament, dar si de a raspunde la intrebarile care i-au fost adresate, Kovesi a contribuit la blocarea activitatii comisiei de ancheta, motiv care a dus la adoptarea unei hotarari prin care lucrarile sa fie prelungite cu inca 60 de zile. Faptul ca sefa DNA a trimis niste raspunsuri la intrebarile primite nu o derobeaza de obligatia de a se prezenta in fata comisiei parlamentare de ancheta.

In aceeasi Decizie, Laura Kovesi este acuzata ca a respins din start orice colaborare cu institutia care exercita suveranitatea poporului, refuzand in acest mod sa participe la clarificarea unor aspecte care ar putea avea un impact major negativ din punct de vedere social, politic si juridic. Or, exercitarea functiilor publice de conducere nu se poate rezuma doar la indeplinirea drepturilor, obligatiilor si indatoririlor pe care le impune mandatul detinut, ci presupune loialitate fata de valorile si principiile consacrate prin Constitutia Romaniei, dar si respect fata de celelalte autoritati publice cu care intra in raporturi de colaborare. Concluzia CCR este aceea ca Laura Kovesi a incalcat autoritatea Parlamentului Romaniei, organ reprezentativ al poporului, si a impiedicat desfasurarea activitatii sale, sub aspectul indeplinirii atributiilor de control prin intermediul comisiilor parlamentare.

Iata fragmente din Decizia CCR, aceasta fiind atasata integral la finalul articolului:

“Pentru toate aceste argumente, avand in vedere elementele concrete care contureaza conduita doamnei Laura Codruta Kovesi, faptul ca, in prezent, aceasta ocupa functia de procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie si ca, pe toata durata anchetei parlamentare, a actionat in aceasta calitate, Curtea constata ca doamna procuror sef a angajat Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un raport juridic de drept constitutional cu Parlamentul Romaniei, raport juridic care urmeaza a fi supus analizei Curtii Constitutionale in vederea constatarii existentei sau inexistentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre cele doua autoritati publice.

(...)

In ceea ce o priveste pe doamna Laura Codruta Kovesi, aceasta, in calitate de procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie, a refuzat sa dea curs celor trei invitatii si sa se prezinte in fata comisiei speciale de ancheta, iar la solicitarea comisiei de a raspunde, in scris, la intrebarile 'daca ati fost acasa la domnul Gabriel Oprea in seara zilei de 6 decembrie 2009' si 'daca raspunsul este afirmativ, va rugam sa ne precizati motivul vizitei dumneavoastra acasa la domnul Gabriel Oprea si ce persoane au mai fost prezente', doamna Laura Codruta Kovesi a raspuns ca nu a dat curs invitatiei de a lua parte la lucrarile comisiei, deoarece nu a avut si nu are cunostinta despre aspecte de natura sa serveasca la aflarea adevarului in cauza care formeaza obiectul activitatii Comisiei, datorita atributiilor conferite de lege, nu a avut si nu are prerogative sau cunostinta de niciunul dintre aspectele care fac obiectul anchetei parlamentare, 'nici in exercitarea atributiilor sale de serviciu si nici in timpul sau liber nu a luat cunostinta de situatii ori imprejurari potrivit carora in alegerile prezidentiale din decembrie 2009 s-ar implica unele autoritati publice si/sau persoane, altele decat cele prevazute de lege, respectiv in derularea procesului electoral cu consecinta vicierii rezultatului acestor alegeri.'

Raspunsul astfel formulat nu contine elementele care sa concure la stabilirea situatiei de fapt pe care comisia speciala de ancheta o are in investigare, in sensul ca doamna Laura Codruta Kovesi nici nu a negat, nici nu a confirmat o stare de fapt concreta, limitandu-se la a sustine ca nu detine informatii necesare cauzei. Curtea constata ca, de fapt, doamna Laura Codruta Kovesi nu a raspuns la cele doua intrebari formulate de comisia speciala de ancheta. Mai mult, aceasta situatie coroborata cu imposibilitatea comisiei de a stabili adevarul, desi a intreprins mai multe demersuri in vederea audierii si altor persoane care ar fi putut avea cunostinta despre evenimentele cercetate, dar care au refuzat cooperarea motivat de faptul ca au fost citate in calitate de martori intr-un dosar de urmarire penala aflat pe rolul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, imprejurare care nu constituie un impediment legal pentru continuarea anchetei parlamentare, sunt de natura a crea un blocaj in activitatea comisiei speciale de ancheta (aspect mentionat si in Raportul partial intocmit in cauza), blocaj care a determinat Parlamentul Romaniei sa adopte o hotarare prin care prelungeste termenul de activitate al comisiei cu 60 de zile, in vederea continuarii demersurilor legale pentru realizarea obiectivelor in scopul carora a fost declansat controlul parlamentar.

Pe de alta parte, in conditiile in care persoana invitata sa participe la sedintele comisiei de ancheta este o persoana care reprezinta, in virtutea functiei sale de conducere, o autoritate publica care nu se afla sub control parlamentar – Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in aplicarea principiului colaborarii loiale intre institutiile/autoritatile statului, aceasta are obligatia sa ia parte la lucrarile comisiei in toate cazurile si indiferent de obiectul anchetei parlamentare (a se vedea in acest sens Decizia nr.411 din 14 iunie 2017, par.55). Imprejurarea ca, in speta, comisia speciala de ancheta a formulat solicitarea unui raspuns, in scris, la anumite intrebari, nu derobeaza persoana care ocupa o functie de conducere intr-o autoritate a statului roman de a se prezenta in fata unei comisii parlamentare. Aceasta cu atat mai mult cu cat raspunsul transmis evita sa furnizeze orice informatie pe care comisia parlamentara o poate valorifica in stabilirea realitatii factuale pe care o investigheaza. Prin conduita sa, procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie nu numai ca inlatura a priori orice colaborare loiala cu autoritatea care exercita suveranitatea poporului – Parlamentul Romaniei, ci refuza sa participe la clarificarea unor aspecte legate de un eveniment de interes public (participarea in seara zilei de 6 decembrie 2009, data la care s-a desfasurat scrutinul national pentru alegerea Presedintelui Romaniei, alaturi de alte persoane care detineau functii publice - directorul Serviciului Roman de Informatii, directorul adjunct al Serviciului Roman de Informatii si senatori, in locuinta domnului senator Gabriel Oprea) care, daca s-ar dovedi real, ar avea un impact major negativ in plan social, politic si juridic, prezervand, astfel, o stare de incertitudine cu privire la veridicitatea evenimentelor cercetate.

Or, prin activitatea si atitudinea sa, persoana care ocupa o functie de conducere intr-o autoritate publica a statului trebuie sa asigure prestigiul functiei exercitate, care impune o conduita legala, sociala si morala in acord cu rangul demnitatii publice, cu gradul de reprezentare si cu increderea oferita de cetateni in autoritatea statului. Exercitarea functiilor publice de conducere, ca de altfel a oricarei functii publice in stat, nu poate fi rezumata doar la indeplinirea drepturilor, obligatiilor si indatoririlor pe care le impune mandatul detinut, ci presupune a priori loialitate fata de toate valorile si principiile consacrate prin Constitutie si respect fata de celelalte autoritati publice cu care intra in raporturi de colaborare. Din acest context rezulta obligatia principiala a oricarui reprezentant al autoritatilor publice de a se prezenta si de a oferi documentele/inscrisurile sau informatiile utile si concludente in fata comisiilor parlamentare de ancheta in scopul clarificarii unor imprejurari de fapt care sa conduca la aflarea adevarului intr-o chestiune de interes public.

In concluzie, Curtea constata ca, prin refuzul procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie de a se prezenta in fata Comisiei speciale de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential si de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitie celelalte documente sau mijloace de proba detinute, utile activitatii comisiei, este incalcata autoritatea Parlamentului Romaniei, organ reprezentativ al poporului, si este impiedicata desfasurarea activitatii sale, sub aspectul indeplinirii atributiilor de control prin intermediul comisiilor parlamentare.

Odata constatat acest conflict, Curtea Constitutionala, in virtutea dispozitiilor art.142 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora ea 'este garantul suprematiei Constitutiei', are obligatia sa solutioneze conflictul, aratand conduita in acord cu prevederile constitutionale la care autoritatile publice trebuie sa se conformeze. In acest sens, Curtea are in vedere prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5) din Constitutie, in conformitate cu care Romania este stat de drept, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca, stat in care respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, iar colaborarea intre autoritatile/institutiile statului se fundamenteaza pe principiul colaborarii loiale si al respectului reciproc. Asa fiind, Curtea constata obligatia doamnei Laura Codruta Kovesi de a se prezenta in fata Parlamentului Romaniei – Comisia speciala de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor pentru verificarea aspectelor ce tin de organizarea alegerilor din 2009 si de rezultatul scrutinului prezidential si de a furniza informatiile solicitate sau de a pune la dispozitie celelalte documente sau mijloace de proba detinute, utile activitatii comisiei”.

*Cititi aici integral Decizia CCR care constata ca Laura Kovesi trebuie sa se prezinte in fata comisiei parlamentare de ancheta