Proiectul de lege care urmareste diminuarea pensiilor de serviciu ale magistratilor (gresit denumite pensii speciale) a fost facut pe genunchi de Parlamentul Romaniei, fara a fi respectate principiile privind independenta Justitiei si securitatea juridica. Curtea Constitutionala a publicat luni seara, 7 august 2023, Decizia nr. 467 din 2 august 2023 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I-IV, ale art.XIII alin.(5) si (6) si ale art.XV din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu si a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, a anexelor nr.1-3 la aceasta, precum si a legii in ansamblul sau (publicata deja in Monitorul Oficial).

Este vorba despre decizia prin care CCR a admis obiectia de neconstitutionalitate formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie si a declarat neconstitutional proiectul de lege privind supraimpozitarea pensiilor magistratilor, recalcularea pensiilor de serviciu aflate in plata si cresterea varstei de pensionare pentru judecatori si procurori. Toate aceste trei masuri pe care coalitia de guvernare incearca sa le introduca au fost distruse de CCR, care a identificat grave probleme in conceperea proiectului de lege.

Pe scurt, CCR a decis urmatoarele:

- conditia ca magistratii sa aiba 25 de ani numai in profesie pentru a se putea pensiona: “Norma analizata sub aspectul stabilirii unei vechimi efective in functie de 25 de ani (fara perioade asimilate) nu contravine componentei institutionale a independentei justitiei, dar lipsa reglementarii unor norme tranzitorii rationale care sa conduca treptat la finalitatea urmarita, corelata cu pierderea iremediabila a perioadei asimilate antereferite, conduce la incalcarea componentei institutionale a independentei justitiei, cu referire directa la conditiile necesar a fi indeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu”.

- modificarea bazei de calcul, prin raportare la intreaga activitate: “Adunarea cuantumului indemnizatiilor de incadrare brute lunare si a sporurilor cu caracter permanent din cei 25 de ani necesari pensionarii si impartirea sumei rezultate la 300 pentru a determina baza de calcul constituie un aspect lipsit de rationalitate in stabilirea unei pensii de serviciu pentru ca, in realitate, reprezinta o modalitate de reducere a bazei de calcul, care nu poate conduce, in mod obiectiv, la un cuantum al pensiei cat mai apropiat de cel al venitului ce reprezinta indemnizatia pentru activitatea desfasurata in calitate de magistrat. Categoric, jurisprudenta Curtii Constitutionale nu obliga la stabilirea bazei de calcul ca fiind venitul aferent ultimei luni anterioare pensionarii, dar exclude posibilitatea ca baza de calcul sa fie stabilita prin raportare la media veniturilor persoanei dintr-un interval de 25 de ani, interval in care aceasta a avut diferite functii, grade, vechimi care nu corespund cu un moment contemporan cu cel al iesirii la pensie”.

- cresterea vechimii de pensionare: “Analizand esalonarea cresterii varstei de pensionare stabilita in anexa nr.2 la lege, Curtea constata ca, in realitate, aceasta esalonare, pe de o parte, porneste de la o varsta de pensionare care nu isi gaseste sustinerea in normele existente (ipotetic, varsta de pensionare in sistem incepe de la 47 de ani, si nu 50), operand din start cu o fictiune juridica lipsita de rationalitate [a se vedea si Decizia nr.283 din 17 mai 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.488 din 6 iunie 2023, paragraful 95], si ca, pe de alta parte, nu cuprinde reglementari care sa conduca la atingerea treptata a obiectivului urmarit, ci, prin modul defectuos de redactare, se realizeaza o crestere brusca si intempestiva a varstei de pensionare cu 10 ani pentru persoanele nascute incepand cu anul 1976. Astfel, pentru aceste persoane are loc nu numai o crestere intempestiva a varstei de pensionare cu 10 ani, fata de cele nascute in anul 1975 sau anterior acestuia, care se pensioneaza la 50 de ani, ci si o crestere cu 13 ani fata de sistemul actual de pensionare, care valorifica doar vechimea in functie, nu si varsta de pensionare. Se creeaza astfel o falie intre generatii determinata de criteriul varstei, ceea ce inseamna ca esalonarea cresterii varstei de pensionare stabilita in anexa nr.2 la lege este doar proclamata, pentru ca, in realitate, reglementeaza – in mod implicit – ca pentru persoanele nascute incepand cu anul 1976 varsta standard de pensionare este de 60 de ani”.

- recalcularea pensiilor aflate in plata: “Drepturile legal castigate anterior din actul pensionarii nu pot fi afectate (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.120 din 15 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.204 din 26 martie 2007), iar noile criterii sau conditii stabilite de legiuitor in privinta pensionarii nu pot fi aplicate cu efecte retroactive unei situatie juridice definitiv consolidate astfel cum rezulta din actul pensionarii (Decizia nr.375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.591 din 8 iulie 2005, pct.h). Prin urmare, intrucat recalcularea pensiilor aflate in plata dupa o formula care diminueaza baza de calcul avuta in vedere la data dobandirii dreptului de pensie are drept consecinta diminuarea drepturilor aflate in plata, rezulta ca art.III din legea criticata incalca principiul securitatii juridice in componenta sa privitoare la neretroactivitatea legii [art.1 alin.(3) si (5) coroborat cu art.15 alin.(2) din Constitutie] (...) Legea criticata pune in aplicare cele precizate de Curtea Constitutionala, insa, astfel cum arata Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, baza de impunere nu este clar determinata”.

- supraimpozitarea: “Optiunea legiuitorului in sensul impunerii unei sarcini fiscale asupra unui venit, acordat cu titlu de compensatie, cu privire la care are libertatea de a-l modifica sau chiar elimina, in functie de politica statului in domeniul asigurarilor sociale, se plaseaza in marja proprie de apreciere, atat timp cat impunerea fiscala vizeaza toate categoriile de pensii de serviciu si de pensii militare. Astfel, persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, respectiv beneficiarii de venituri din pensii si/sau indemnizatii pentru limita de varsta acordate in baza unor legi sau statute speciale, li se aplica acelasi tratament juridic sub aspectul modului de fiscalizare a venitului, cu respectarea dispozitiilor art.56 alin.(2) din Constitutie referitoare la justa asezare a sarcinilor fiscale. Curtea reitereaza ca statul este liber sa decida cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau sa aleaga tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Singura conditie impusa statului este aceea de a respecta principiul nediscriminarii, fiind absolut necesar ca masura de reformare a regimului fiscal privind pensiile obtinute in baza unor legi sau statute speciale sa fie aplicabila tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fara distinctie [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 140]”.

Fara alte comentarii, prezentam principalele fragmente din decizia CCR (intreaga hotarare este atasata la finalul articolului):

“117. Cu privire la vechimea efectiva in functie, Curtea observa ca aceasta este dimensionata la un nivel de 25 de ani de noua reglementare, realizand o indreptare a unei solutii legislative cuprinse in reglementarea in vigoare si racordand-o la cerintele stabilite in Decizia Curtii Constitutionale nr.900 din 15 decembrie 2020. Ca atare, indiferent de vechimea juridica a persoanei in cauza, aceasta, pentru a beneficia de pensie de serviciu, trebuie sa fi activat cel putin 25 de ani in functiile prevazute de art.I pct.1 [cu referire la art.221 alin.(1)] din legea criticata. Desigur, aceasta obligatie constitutionala a legiuitorului trebuie realizata in timp si treptat in functie de criterii rationale, tinandu-se seama in mod tranzitoriu - ca vechime asimilata - de vechimea necesara stabilita de lege la data la care s-a realizat accesul in functiile prevazute de art.I pct.1 [cu referire la art.221 alin.(1)] din legea criticata. Ca atare, norma analizata sub aspectul stabilirii unei vechimi efective in functie de 25 de ani (fara perioade asimilate) nu contravine componentei institutionale a independentei justitiei, dar lipsa reglementarii unor norme tranzitorii rationale care sa conduca treptat la finalitatea urmarita, corelata cu pierderea iremediabila a perioadei asimilate antereferite, conduce la incalcarea componentei institutionale a independentei justitiei, cu referire directa la conditiile necesar a fi indeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu.

118. Cu privire la baza de calcul, se constata ca aceasta trebuie raportata la venitul brut de la momentul deschiderii dreptului la pensie de serviciu pentru a reflecta un nivel cat mai apropiat de venitul aferent functiei, gradului profesional, vechimii avute in vedere la data pensionarii. Atunci cand Curtea a stabilit ca valoarea pensiei de serviciu trebuie sa fie cat mai apropiata de 'cuantumul venitului ce reprezinta indemnizatia pentru activitatea desfasurata in calitate de magistrat' si a facut referire la actele internationale cu privire la stabilirea acestui moment cat mai aproape de cel al ultimei remuneratii (Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 123), nu a avut in vedere o diluare a bazei de calcul, din contra, indiferent de modul sau de stabilire – respectiv de mijlocul utilizat –, aceasta trebuie sa reflecte in final un cuantum care sa sustina obiectivul primordial fixat de Curte cu privire la cuantumul pensiei de serviciu rezultate. Insa adunarea cuantumului indemnizatiilor de incadrare brute lunare si a sporurilor cu caracter permanent din cei 25 de ani necesari pensionarii si impartirea sumei rezultate la 300 pentru a determina baza de calcul constituie un aspect lipsit de rationalitate in stabilirea unei pensii de serviciu pentru ca, in realitate, reprezinta o modalitate de reducere a bazei de calcul, care nu poate conduce, in mod obiectiv, la un cuantum al pensiei cat mai apropiat de cel al venitului ce reprezinta indemnizatia pentru activitatea desfasurata in calitate de magistrat. Categoric, jurisprudenta Curtii Constitutionale nu obliga la stabilirea bazei de calcul ca fiind venitul aferent ultimei luni anterioare pensionarii, dar exclude posibilitatea ca baza de calcul sa fie stabilita prin raportare la media veniturilor persoanei dintr-un interval de 25 de ani, interval in care aceasta a avut diferite functii, grade, vechimi care nu corespund cu un moment contemporan cu cel al iesirii la pensie. Astfel, in stabilirea bazei de calcul poate fi luata in discutie o formula care sa dea expresie veniturilor functiei/gradului/vechimii avute la timpul pensionarii, permitand ca valoarea pensiei de serviciu sa fie cat mai apropiata posibil de aceea a ultimei remuneratii primite.

119. Toate aceste aspecte conduc la incalcarea componentei institutionale a independentei justitiei, cu referire directa la stabilirea cuantumului pensiei de serviciu, contrar art.124 alin.(3) cu referire la art.1 alin.(3) si (5), precum si art.147 alin.(4) din Constitutie.

120. Cu privire la varsta de pensionare, Curtea constata ca legea analizata introduce aceasta conditie - ceea ce tine de marja de apreciere a legiuitorului -, drept care stabileste si o perioada de implementare a cresterii varstei de pensionare printr-o dispozitie tranzitorie cuprinsa intr-un tabel-anexa.

121. Art.26 alin.(1) teza intai din Legea nr.24/2000 prevede ca 'Proiectul de act normativ trebuie sa cuprinda solutii legislative pentru situatii tranzitorii, in cazul in care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situatii juridice nascute sub vechea reglementare, dar care nu si-au produs in intregime efectele pana la data intrarii in vigoare a noii reglementari'. Art.54 din aceeasi lege prevede ca '(1) Dispozitiile tranzitorii cuprind masurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nascute in temeiul vechii reglementari care urmeaza sa fie inlocuita de noul act normativ. (2) Dispozitiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementari, astfel incat punerea in aplicare a noului act normativ sa decurga firesc si sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul intre norme succesive.'

122. Curtea, in jurisprudenta sa, a subliniat ca principiul securitatii juridice exprima, in esenta, faptul ca cetatenii trebuie protejati contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecuritati pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta risca sa o creeze, impunand ca legea sa fie accesibila si previzibila [Decizia nr.51 din 25 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2012]. Securitatea juridica a persoanei se defineste ca un complex de garantii de natura constitutionala sau cu valente constitutionale inerente statului de drept, in considerarea carora legiuitorul are obligatia constitutionala de a asigura atat o stabilitate fireasca dreptului, cat si valorificarea in conditii optime a drepturilor si libertatilor fundamentale [Decizia nr.454 din 4 iulie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.836 din 1 octombrie 2018, paragraful 70]. Omisiunea de a reglementa norme tranzitorii menite sa asigure coerenta cadrului normativ reprezinta o incalcare a exigentelor constitutionale referitoare la principiul securitatii juridice, care impune legiuitorului limite in activitatea de modificare a normelor juridice, limite care sa asigure stabilitatea regulilor instituite. Astfel, respectarea art.26 alin.(1) teza intai din Legea nr.24/2000 - referitoare la dispozitiile tranzitorii - concura la asigurarea unei legislatii ce respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesare [Decizia nr.845 din 18 noiembrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.500 din 13 mai 2021, paragraful 101]. Avand in vedere ca legiuitorul nu a insotit modificarile aduse legii de norme tranzitorii exprese, menite sa asigure previzibilitate si certitudine modului de conformare la noile cerinte legale, in lipsa elementelor de circumstantiere mentionate mai sus, precum si a unui termen rezonabil in care destinatarii normelor sa se adapteze noilor prescriptii legale in scopul asigurarii continuitatii in activitatea economica, instanta constitutionala a constatat ca legea astfel modificata a fost adoptata cu incalcarea principiului securitatii juridice si a principiului legalitatii, consacrate de art.1 alin.(5) din Constitutie [Decizia nr.846 din 18 noiembrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.59 din 19 ianuarie 2021, paragraful 43].

123. Astfel, rolul dispozitiilor tranzitorii este acela de a permite o trecere graduala si fireasca in timp de la situatia de fapt si de drept existenta la cea urmarita/avuta in vedere de noua reglementare. Aceasta tranzitie nu presupune o escamotare a situatiei-premisa, ci acceptarea acesteia pentru a se realiza evolutia treptata catre finalitatea urmarita. De asemenea, tranzitia nu poate fi realizata ex abrupto, ci este necesara o abordare echilibrata si rationala, care sa asigure previzibilitatea normativa in domeniul vizat. Atingerea rezultatului urmarit se realizeaza in timp, in mod firesc, astfel ca destinatarii actului sa nu fie expusi unor situatii aleatorii pe care insasi reglementarea normativa adoptata o creeaza.

124. Analizand esalonarea cresterii varstei de pensionare stabilita in anexa nr.2 la lege, Curtea constata ca, in realitate, aceasta esalonare, pe de o parte, porneste de la o varsta de pensionare care nu isi gaseste sustinerea in normele existente (ipotetic, varsta de pensionare in sistem incepe de la 47 de ani, si nu 50), operand din start cu o fictiune juridica lipsita de rationalitate [a se vedea si Decizia nr.283 din 17 mai 2023, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.488 din 6 iunie 2023, paragraful 95], si ca, pe de alta parte, nu cuprinde reglementari care sa conduca la atingerea treptata a obiectivului urmarit, ci, prin modul defectuos de redactare, se realizeaza o crestere brusca si intempestiva a varstei de pensionare cu 10 ani pentru persoanele nascute incepand cu anul 1976. Astfel, pentru aceste persoane are loc nu numai o crestere intempestiva a varstei de pensionare cu 10 ani, fata de cele nascute in anul 1975 sau anterior acestuia, care se pensioneaza la 50 de ani, ci si o crestere cu 13 ani fata de sistemul actual de pensionare, care valorifica doar vechimea in functie, nu si varsta de pensionare. Se creeaza astfel o falie intre generatii determinata de criteriul varstei, ceea ce inseamna ca esalonarea cresterii varstei de pensionare stabilita in anexa nr.2 la lege este doar proclamata, pentru ca, in realitate, reglementeaza – in mod implicit – ca pentru persoanele nascute incepand cu anul 1976 varsta standard de pensionare este de 60 de ani.

125. Or, pe de o parte, introducerea unui criteriu de varsta si, pe de alta parte, impunerea unei varste standard de pensionare ridicate fata de situatia normativa existenta in prezent sunt motive suficiente pentru a determina o obligatie corelativa a legiuitorului, aceea de a identifica o solutie legislativa rationala care sa permita trecerea treptata si fireasca la noul sistem, fara sa fie afectate securitatea juridica si previzibilitatea normativa. Aceasta obligatie deriva din principiul securitatii juridice, principiu de rang constitutional prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie. De altfel, ori de cate ori legiuitorul a crescut varsta de pensionare in domeniul pensiilor a facut-o intr-un rastimp suficient de lung, astfel incat sa nu afecteze securitatea juridica si increderea cetatenilor in actul de legiferare (spre exemplu, cresterea intr-un interval temporal de 15 ani a varstei standard de pensionare pentru barbati cu 3 ani, respectiv cresterea intr-un interval temporal de 20 ani a varstei standard de pensionare pentru femei cu 5 ani).

126. Astfel, norma tranzitorie trebuie sa coreleze criteriul varstei cu cel al vechimii efective in functie, varsta neputand fi un criteriu de sine statator decat la momentul atingerii varstei standard de pensionare preconizate (60 de ani). De aceea, cresterea etapizata a varstei de pensionare trebuie sa porneasca de la 47 de ani si sa avanseze treptat pana la varsta standard de pensionare stabilita de legiuitor, iar aceasta crestere trebuie sa se raporteze invers proportional la vechimea efectiva in functie (in care se include tranzitoriu vechimea asimilata necesara pentru accesul in functie) a persoanelor prevazute la art.I pct.1 din lege la data intrarii in vigoare a acesteia, acordarea dreptului la pensie de serviciu realizandu-se, insa, dupa implinirea celor 25 de ani de vechime efectiva in functie (in care se include tranzitoriu vechimea asimilata necesara pentru accesul in functie). De asemenea, se poate reglementa o perioada de gratie care sa permita tranzitia rationala spre un nou criteriu de dobandire a dreptului la pensie de serviciu (varsta).

127. Prin urmare, modul defectuos de realizare a esalonarii cresterii varstei standard de pensionare este de natura sa incalce art.1 alin.(5) din Constitutie in componenta sa de securitate juridica corelat cu componenta institutionala a independentei justitiei, cu referire directa la conditiile necesar a fi indeplinite pentru acordarea pensiei de serviciu. Se incalca, astfel, art.1 alin.(3) si (5) cu referire la art.124 alin.(3) din Constitutie.

128. Cele aratate mai sus sunt valabile in privinta intregului sistem al justitiei, respectiv judecatori, procurori, magistrati-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, avand in vedere statutul si contributia acestora in cadrul sistemului justitiei.

129. Cu referire la personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor, se observa ca in prezent acesta se pensioneaza la 60 de ani, iar varsta de pensionare creste la 65 de ani intr-un interval de 12 ani (aspect care nu pune probleme, esalonarea fiind una reala) si ca baza de calcul pentru pensia de serviciu in prezent este media veniturilor din ultimele 12 luni de activitate, urmand sa devina media veniturilor din ultimii 25 de ani de activitate, totodata scazand cuantumul pensiei de serviciu de la 80% din baza de calcul la 65% din aceasta. Aceste ultime aspecte, referitoare la baza de calcul si procentul aplicat asupra acesteia, au aceleasi probleme de constitutionalitate precum cele anterior mentionate in privinta art.I pct.1 din legea criticata.

130. Rezulta ca art.I pct.1, 2, 4, 7 si 8, art.II si art.IV pct.1, 3, 4 si 5 din legea criticata, precum si anexele nr.1-3 la aceasta sunt neconstitutionale in raport cu art.1 alin.(3) si (5) cu referire la art.124 alin.(3) din Constitutie.

131. Curtea va retine si neconstitutionalitatea art.I pct.5 din lege, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii art.I pct.2 din lege, fara insa ca solutia de principiu mentionata la art.I pct.5 din lege sa fie afectata de vreun viciu de neconstitutionalitate.

132. Totodata, sintagma 'media indemnizatiilor de incadrare bruta lunare si sporurile cu caracter permanent, din ultimele luni consecutive de activitate, conform esalonarii prevazute in anexa nr.3' din cuprinsul art.I pct.1, 2 si 4 din legea criticata, precum si sintagma 'media salariilor de baza brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent' din cuprinsul art.IV pct.1 din lege, intrucat nu se raporteaza la o baza de calcul care sa permita stabilirea unui cuantum al pensiei de serviciu cat mai apropiata de venitul avut la data pensionarii, astfel cum s-a aratat anterior, incalca art.147 alin.(4) din Constitutie, fiind contrare Deciziei nr.900 din 15 decembrie 2020.

133. Avand in vedere cele expuse, nu mai este necesara analizarea incalcarii principiului independentei justitiei, in componenta individuala a acestuia, din moment ce legea vizeaza intregul sistem al justitiei.

2.5. Incalcarea art.16 alin.(1) si art.53 din perspectiva discriminarii pe criterii de varsta intre beneficiari legii

134. Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. Totodata, situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational. Discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un drept, iar remediul constitutional specific, in cazul constatarii neconstitutionalitatii discriminarii, il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului [Decizia nr.755 din 16 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.101 din 9 februarie 2015, paragraful 23].

135. Aplicand aceste considerente la situatia de fata, se constata ca are loc o incalcare a dispozitiilor art.16 alin.(1) din Constitutie corelate cu cele ale art.4 alin.(2), cu referire la criteriile nediscriminarii astfel cum aceste dispozitii au fost interpretate prin Decizia Curtii Constitutionale nr.513 din 20 iunie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.598 din 11 iulie 2006, care a consacrat si varsta drept criteriu de discriminare. Reglementarea unor varste de pensionare atat de diferite si decalate intr-un mod lipsit de echilibru pentru persoane nascute in ani consecutivi, respectiv 50 de ani pentru cele nascute in anul 1975 si 60 de ani pentru cele nascute incepand cu anul 1976, nu poate conduce decat la constatarea existentei unei discriminari a acestei din urma categorii de persoane, legiuitorului revenindu-i sarcina de a inlatura starea de discriminare si de a acorda un acces similar la beneficiul dreptului la pensie de serviciu si pentru aceasta categorie de persoane.

136. Prin urmare, art.I pct.1, 7, 8 din legea criticata, precum si anexele nr.1 si 2 la aceasta incalca si art.16 alin.(1) din Constitutie.

137. Curtea mai retine ca art.53 din Constitutie nu este incident in cauza, legea criticata nefiind adoptata ca urmare a unei situatii extraordinare care sa necesitate analiza de proportionalitate impusa de acest text constitutional.

2.6. Criticile de neconstitutionalitate privind incalcarea art.15 alin.(2) si art.124 alin.(3) din Constitutie, cu referire la recalcularea pensiilor de serviciu aflate in plata

138. Curtea observa ca problema ridicata este aceea daca pensiile de serviciu aflate in plata pot fi recalculate dupa o formula stabilita de noua lege care difera de cea dupa care s-a realizat stabilirea initiala a dreptului la aceasta pensie.

139. In jurisprudenta sa referitoare la principiul neretroactivitatii legii, Curtea a statuat ca, in esenta, consecintele inscrierii principiului neretroactivitatii in Constitutie, ca un principiu cu aplicabilitate generala, sunt foarte severe si, probabil, tocmai de aceea, solutia aceasta nu se intalneste in foarte multe tari, dar, in acelasi timp, ridicarea la rangul de principiu constitutional se justifica prin faptul ca asigura in conditii mai bune securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, precum si prin faptul ca blocheaza nesocotirea separatiei dintre puterea legislativa, pe de o parte, si puterea judecatoreasca sau cea executiva, pe de alta parte, contribuind in acest fel la consolidarea statului de drept [Decizia nr.9 din 7 martie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.326 din 25 noiembrie 1994].

140. Principiile care caracterizeaza un stat de drept necesita, in fiecare caz posibil de retroactivitate, prevederea acesteia in mod expres in Constitutie sau intr-un statut, cu scopul de a elimina posibilitatea unei interpretari retroactive a unui statut, astfel incat drepturile dobandite sa fie protejate in mod corespunzator. Printre caracteristicile unui stat de drept se numara in mod obligatoriu principiul securitatii juridice si al protejarii increderii cetatenilor in lege, ceea ce include interzicerea aplicarii retroactive a normelor juridice sau a interpretarii lor retroactive [Decizia nr.26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.116 din 15 februarie 2012, apud Decizia Curtii Constitutionale a Republicii Cehe 2002/03/12 - PL. US 33/01].

141. Legea noua se va aplica - de la intrarea ei in vigoare -, atat situatiilor juridice care se vor naste, se vor modifica ori se vor stinge, dupa aceasta data, cat si efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute [Decizia nr.56 din 5 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.179 din 13 martie 2014].

142. Ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii reglementari, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare. [Decizia nr.830 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.559 din 24 iulie 2008].

143. Avand in vedere conditionarea posibilitatii statului de a acorda pensiile de serviciu de elemente variabile, asa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul ca acestor prestatii ale statului nu li se opune contributia asiguratului la fondul din care se acorda aceste drepturi, precum si caracterul succesiv al acestor prestatii, dobandirea dreptului la pensie de serviciu nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decat prin incalcarea dispozitiilor art.15 alin.(2) din Constitutie. Conformandu-se dispozitiilor art.15 alin.(2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in acea profesie si varsta eligibila nu sunt afectate de noile reglementari. De asemenea, legea [de conversie a pensiilor de serviciu in pensii contributive] nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare, care constituie facta praeterita [Decizia nr.871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010].

144. Din cele de mai sus rezulta ca, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, principiul neretroactivitatii legii protejeaza dobandirea calitatii de pensionar si prestatiile deja obtinute; in schimb, prestatiile viitoare nu intra in sfera de protectie a art.15 alin.(2) din Constitutie. In virtutea acestei conceptii, Curtea a acceptat constitutionalitatea diminuarii cuantumului pensiilor de serviciu (cu exceptia celor din sistemul justitiei) prin conversia acestora in pensii contributive, operatiune realizata prin Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. Trebuie subliniat faptul ca, la data pronuntarii Deciziei nr.871 din 25 iunie 2010, care a generat o jurisprudenta bogata, Curtea Constitutionala constatase existenta unei situatii de criza economica (Decizia nr.1414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.796 din 23 noiembrie 2009), ce a fost contrapusa dreptului la pensie coroborat cu principiul neretroactivitatii legii. Acesta, desi obiectiv in sine, poate cunoaste limitari inerente datorita unei situatii exceptionale intemeiate pe art.53 din Constitutie.

145. Generalizarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale cu privire la situatiile care sunt straine art.53 din Constitutie – care, prin ipoteza sa normativa, vizeaza numai situatia in care exista o abatere normativa de la continutul si exercitiul firesc al drepturilor sau libertatilor fundamentale (Decizia nr.190 din 28 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.424 din 30 mai 2019, paragraful 13, sau Decizia nr.789 din 23 noiembrie 2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.59 din 19 ianuarie 2022, paragraful 31) – este insa eronata, intrucat in lipsa elementului care angajeaza aplicarea art.53, principiul neretroactivitatii legii este unul obiectiv, o garantie acordata de stat in favoarea persoanei, care nu poate fi limitat prin apelarea la alte constructii juridice. in caz contrar, destinatarul normei, beneficiarul pensiei, este pus in situatia de a nu mai avea siguranta garantarii dreptului sau la pensie astfel cum acesta a fost obtinut, fiind grav afectate, astfel, certitudinea, stabilitatea si securitatea juridica. De aceea, exegeza Deciziei nr.871 din 25 iunie 2010, precitata (si a intregii jurisprudente a Curtii Constitutionale bazate pe aceasta) trebuie raportata la situatia exceptionala de criza economico-financiara in care s-a gasit statul roman, in contextul obiectiv al crizei economico-financiare mondiale, aspect care s-a incadrat in cerinta apararii securitatii sale nationale. insa, in lipsa incidentei si aplicarii art.53 din Constitutie, principiul neretroactivitatii legii civile nu poate fi supus niciunei limitari, intrucat acesta reprezinta un element al nucleului de baza al securitatii juridice, care permite persoanei o reprezentare previzibila pentru viitor a efectelor actelor care o privesc in mod direct/indirect. Ca atare, efectele unui act deja incheiat nu pot fi repuse permanent in discutie, starea de incertitudine si nesiguranta neputand fi opusa unei situatii juridice certe si definitiv consolidate prin actul de pensionare.

146. Securitatea juridica reprezinta una dintre valorile fundamentale ale statului, fiind cuprinsa in mod implicit la art.1 din Constitutie, si reprezinta o garantie a statului de drept, iar ratiunea sa consta tocmai in a proteja individul de arbitrar, mai ales in relatiile dintre individ si stat. De altfel, Curtea a statuat, in jurisprudenta sa, ca, desi nu este in mod expres consacrat de Legea fundamentala, acest principiu se deduce atat din prevederile art.1 alin.(3) si (5) din Constitutie, cat si din preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. In legatura cu acest principiu, instanta europeana a retinut ca 'unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice' (Hotararea din 6 iunie 2005, pronuntata in Cauza Androne impotriva Romaniei, paragraful 44, Hotararea din 7 octombrie 2009, pronuntata in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei, paragraful 99). Curtea europeana a mai statuat ca, 'odata ce a fost adoptata o solutie de catre stat ea trebuie implementata cu o claritate si o coerenta rezonabile pentru a evita pe cat posibil insecuritatea juridica si incertitudinea pentru subiectii de drept' (Hotararea din 1 decembrie 2005, pronuntata in Cauza Paduraru impotriva Romaniei, paragraful 92).

147. Spectrul remodelarii elementelor definitorii ale dreptului la pensie deja exercitat (pensie aflata in plata) afecteaza integritatea si substanta acestuia si pune sub semnul indoielii increderea cetateanului in stat si in activitatea de legiferare. Evenimente viitoare si incerte nu pot influenta negativ dreptul care a fost dobandit si a intrat in sfera patrimoniala a persoanei. Ca atare, odata cu decizia de pensionare, persoana dobandeste calitatea de pensionar, si, in acelasi timp, o pensie atasata acestei calitati, care se obtine cu indeplinirea anumitor conditii stabilite de lege, conditii care au condus la calculul pensiei de serviciu dupa o anumita metodologie si o anumita formula, cu respectarea legii in vigoare la respectivul moment. Cu alte cuvinte, modalitatea de calcul al pensiei respective ramane guvernata de legea sub imperiul careia a fost obtinuta. Nu se poate accepta ca, ulterior acestui moment, legiuitorul sa stabileasca o noua modalitate de calcul care sa conduca la recalcularea negativa a pensiei, insa, din punctul de vedere al securitatii juridice, ori de cate ori legiuitorul apreciaza ca fiind necesar, o imbunatatire a modului de calcul care sa conduca la o crestere a pensiei aflate in plata este in concordanta cu principiul neretroactivitatii legii, pentru ca neretroactivitatea este o garantie pentru cetatean, o protectie constitutionala acordata in beneficiul sau. Securitatea juridica cere si impune o protectie ascendenta, de sporire a garantiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobandit prin emiterea deciziei de pensionare. Orice incercare de reconsiderare a elementelor aplicabile la acel moment pentru pensiile aflate in plata afecteaza securitatea juridica in componenta garantiei de neretroactivitate a legii.

148. Trebuie realizata distinctia dintre consecintele si efectele deja trecute, epuizate sau complet realizate ale unor acte sau situatii anterioare si consecintele si efectele viitoare, adica nerealizate in momentul intrarii in vigoare a noii legi, ale acelor acte sau situatii anterioare.

149. In acest context, Curtea nu poate achiesa la ideea potrivit careia prestatiile viitoare rezultate din decizia de pensionare reprezinta efecte viitoare ale acesteia, pentru ca, in realitate, modul de calcul este un element definitiv dobandit si consolidat, iar prestatiile viitoare sunt realizate pe baza criteriilor avute in vedere la momentul emiterii deciziei. De altfel, persoana, in masura in care opteaza pentru pensionare, o face in considerarea conditiilor existente si stabilite prin lege la acel moment. Succesivitatea lunara a cuantumului pensiei nu poate fi calificata ca fiind o chestiune pendinte, in virtutea careia statul sa se prevaleze de a adopta reglementari de natura sa reaseze modul de calcul al pensiei, ci un drept dobandit in urma consolidarii definitive a raportului juridic dintre stat si beneficiar. Ca atare, drepturile legal castigate anterior din actul pensionarii nu pot fi afectate (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.120 din 15 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.204 din 26 martie 2007), iar noile criterii sau conditii stabilite de legiuitor in privinta pensionarii nu pot fi aplicate cu efecte retroactive unei situatie juridice definitiv consolidate astfel cum rezulta din actul pensionarii (Decizia nr.375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.591 din 8 iulie 2005, pct.h).

150. Prin urmare, intrucat recalcularea pensiilor aflate in plata dupa o formula care diminueaza baza de calcul avuta in vedere la data dobandirii dreptului de pensie are drept consecinta diminuarea drepturilor aflate in plata, rezulta ca art.III din legea criticata incalca principiul securitatii juridice in componenta sa privitoare la neretroactivitatea legii [art.1 alin.(3) si (5) coroborat cu art.15 alin.(2) din Constitutie].

151. Totodata, avand in vedere ca aceasta recalculare vizeaza beneficiari ai pensiei de serviciu din sistemul justitiei coroborat cu faptul ca este afectata o garantie a independentei justitiei (pensia de serviciu) care a fost activata prin emiterea deciziei de pensionare, rezulta ca garantia respectiva nu este efectiva (din moment ce poate fi supusa unor variatiuni care sa ii diminueze puterea), fiind fragilizata in sine componenta institutionala a independentei justitiei, ceea ce este contrar art.124 alin.(3) din Constitutie.

152. Cele aratate mai sus sunt valabile in privinta intregului sistem al justitiei, respectiv judecatori, procurori si magistrati-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, avand in vedere statutul si contributia acestora in cadrul sistemului justitiei.

2.7. Criticile de neconstitutionalitate privind incalcarea art.44 din Constitutie, cu referire la eliminarea reglementarii privind cresterea cu 1% a cotei de 80% care se aplica asupra bazei de calcul a pensiei de serviciu pentru fiecare an care depaseste vechimea standard de 25 de ani

153. Se critica faptul ca abrogarea acestei prevederi, fara introducerea unei norme tranzitorii care sa transeze situatia persoanelor care la momentul intrarii in vigoare a legii noi indeplinesc conditia de vechime stabilita de legea veche pentru a beneficia de pensia de serviciu, dar care, luand in considerare si aceasta prevedere de favoare, au ales sa desfasoare in continuare activitate in magistratura, este de natura sa aduca atingere principiului previzibilitatii reglementarii.

154. Aceasta critica are ca premisa incalcarea exigentelor de previzibilitate a legii in sensul ca noua reglementare prevede numai ca stabilirea pensiei de serviciu se realizeaza prin aplicarea unei cote de 80% asupra bazei calcul a pensiei de serviciu indiferent daca persoana respectiva are o vechime de 25 de ani sau mai mare si nu stabileste o solutie legislativa tranzitorie care sa adecveze situatia juridica a persoanelor care deja au depasit cei 25 de ani de vechime, astfel incat bonificatia de 1% pentru fiecare an ce depaseste cei 25 de ani de vechime sa poata fi luata in considerare. In lipsa unei asemenea norme tranzitorii, respectivele persoane se vor putea pensiona doar prin aplicarea valorii de 80% asupra bazei de calcul, pierzand bonificatia la care aveau dreptul conform legislatiei anterioare.

155. In realitate, legiuitorul a incercat sa reglementeze aceasta situatie prin art.XIII alin.(5) din legea criticata, stabilind ca se acorda drepturile aferente pensiei de serviciu in conditiile reglementate anterior intrarii in vigoare a acestei legi. Insa, se observa un mod defectuos de formulare a textului, care pare ca, in esenta, consacra o redundanta normativa referindu-se atat la persoanele care, pana la data intrarii in vigoare a acestei legi, indeplinesc cerintele legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform reglementarilor in vigoare anterior modificarilor si completarilor aduse prin prezenta lege, precum si la cele care, pana la aceasta data, au o vechime de minimum 25 de ani conform acelorasi reglementari. Legiuitorul trebuie sa precizeze conditiile aplicarii acestui text raportat la legea avuta in vedere, intrucat prezenta lege se raporteaza la 7 legi privind statute profesionale distincte. Prin urmare, ipoteza normei nu este clara, precisa si previzibila, iar cele doua ipoteze alternative par ca se suprapun. Aceasta situatie de lipsa de previzibilitate a normei este intarita de art.XIII alin.(6) din lege, care stabileste ca cele de mai sus se aplica pana la data de 31 decembrie 2028, neintelegandu-se daca ultraactivarea legii vechi se realizeaza pana la data antereferita numai in privinta persoanelor care pana la data intrarii in vigoare a legii indeplinesc cerintele de pensionare sau daca persoanele care indeplinesc cerintele de pensionare in acest interval (pana la 31 decembrie 2028) conform legii vechi se pot pensiona potrivit dispozitiilor acesteia, pana la data antereferita.

156. Prin urmare, din cauza modalitatii defectuoase de reglementare, se constata ca art.I pct.3 si art.XIII alin.(5) si (6) incalca art.1 alin.(5) din Constitutie, ceea ce face inutila analiza incalcarii art.44 din Constitutie. Aceeasi concluzie se impune si in privinta art.IV pct.2 corelat cu art.XIII alin.(5) si (6) din lege.

157. Curtea mai retine ca art.I pct.6 din lege inlocuieste actualizarea pensiei de serviciu in raport cu indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru judecatorii sau procurorii in activitate, in conditii identice de functie, vechime si grad profesional, cu actualizarea sa in functie de indicele de inflatie. Aceasta reglementare urmeaza a se aplica in corelare cu art.XIII alin.(5) si (6) din lege, ceea ce genereaza, ca si in privinta eliminarii bonificatiei de 1% anterior analizata, aceleasi probleme de constitutionalitate raportat la art.1 alin.(5) din Constitutie. Mai mult, Curtea retine, ca, din perspectiva securitatii juridice in cadrul sistemului judiciar, art.I pct.6 din lege aduce in discutie o lipsa de previzibilitate a statutului juridic al persoanelor care, la data intrarii in vigoare a legii, fac parte din sistemul justitiei. Aceste persoane pierd un element al statutului lor consolidat la data intrarii in profesie. Prin urmare, legiuitorul trebuie sa faca diferenta intre persoanele deja aflate in structura sistemului judiciar si cele care inca nu au accesat acest sistem la data intrarii in vigoare a legii. Daca in primul caz o reglementare precum cea analizata nu poate fi acceptata, in cel de-al doilea caz, legiuitorul are o marja de apreciere tocmai pentru ca persoana va fi capabila sa previzioneze parcursul sau profesional, precum si drepturile care decurg din acesta, inca de la momentul intrarii in profesie. Prin urmare, art.I pct.6 si art.XIII alin.(5) si (6) incalca art.1 alin.(5) din Constitutie, in componenta sa de securitate juridica si calitate a legii, prin raportare la art.124 alin.(3) din Constitutie in privinta celor care fac parte din sistemul justitiei, la data intrarii in vigoare a legii.

2.8. Criticile de neconstitutionalitate privind incalcarea art.1 alin.(5) si a art.16 alin.(1) din Constitutie, sub aspectul stabilirii unui impozit distinct asupra pensiei de serviciu

158. Curtea observa ca, in principal, se critica lipsa reglementarii previzibile a bazei de impozitare. Invocandu-se art.16 alin.(1) din Constitutie, Curtea trebuie sa determine in prealabil daca pensiile pot face obiectul unei impozitari diferite dupa natura lor. In cazul de fata, se poate constata ca legiuitorul a realizat o diferentiere intre pensiile stabilite pe baza principiului contributivitatii si pensiile de serviciu sub valoarea castigului salarial mediu net, pe de o parte, si pensiile de serviciu care sunt superioare valorii castigului salarial mediu net si excedeaza aplicarii principiului contributivitatii. Ca atare, se pune problema daca o asemenea diferentiere in materie de impunere este justificata in mod obiectiv si rezonabil.

159. Optiunea statului pentru sistemul fiscal axat pe justitia distributiva, care are in vedere proportionalitatea impozitelor, sau pentru sistemul fiscal axat pe justitia comutativa/rectificativa, care are in vedere progresivitatea impozitelor, este in mod evident o decizie politica, aflata in marja de apreciere a legiuitorului, dar care influenteaza in mod direct si diferit principiul contributivitatii fiscale.

Intrucat impunerea in sine, asadar orice sarcina fiscala, este grefata pe dreptul de proprietate al contribuabilului si acest drept nu trebuie sa fie afectat in substanta sa, este necesar ca modul in care este reglementata contributivitatea fiscala sa asigure un echilibru intre dreptul de proprietate al contribuabilului si dreptul statului de a impune taxe si impozite [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 101].

160. Acordarea suplimentului suportat din bugetul de stat [in privinta pensiilor de serviciu] tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu cade in sfera de protectie constitutionala a dreptului la pensie si a dreptului de proprietate, astfel ca legiuitorul este liber sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, in functie de posibilitatile financiare ale statului. Curtea constata ca marja de apreciere a legiuitorului cu privire la valoarea componentei necontributive a pensiei de serviciu sau a pensiei militare, stabilita in mod direct sau indirect (ca rezultat al aplicarii unei sarcini fiscale), este foarte larga [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 136].

161. Intrucat componenta contributiva a pensiei de serviciu nu constituie baza de impunere a sarcinii fiscale, cuantumul pensiei din sistemul public stabilite in baza principiului contributivitatii nu este afectat, astfel ca instanta constitutionala nu poate retine critica potrivit careia, reconfigurand sistemul de impunere, legiuitorul a creat o discriminare intre contribuabilii persoane fizice beneficiare de pensii obtinute in baza unor legi sau statute speciale si contribuabilii persoane fizice care realizeaza venituri din pensii si/sau indemnizatii pentru limita de varsta primite in sistemul public de pensii [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 139].

162. Optiunea legiuitorului in sensul impunerii unei sarcini fiscale asupra unui venit, acordat cu titlu de compensatie, cu privire la care are libertatea de a-l modifica sau chiar elimina, in functie de politica statului in domeniul asigurarilor sociale, se plaseaza in marja proprie de apreciere, atat timp cat impunerea fiscala vizeaza toate categoriile de pensii de serviciu si de pensii militare. Astfel, persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, respectiv beneficiarii de venituri din pensii si/sau indemnizatii pentru limita de varsta acordate in baza unor legi sau statute speciale, li se aplica acelasi tratament juridic sub aspectul modului de fiscalizare a venitului, cu respectarea dispozitiilor art.56 alin.(2) din Constitutie referitoare la justa asezare a sarcinilor fiscale. Curtea reitereaza ca statul este liber sa decida cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau sa aleaga tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Singura conditie impusa statului este aceea de a respecta principiul nediscriminarii, fiind absolut necesar ca masura de reformare a regimului fiscal privind pensiile obtinute in baza unor legi sau statute speciale sa fie aplicabila tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fara distinctie [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 140].

163. Analizand Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, rezulta ca partea necontributiva a pensiilor de serviciu poate face obiectul unei impozitari distincte fata de partea sa contributiva conditionat de aplicarea acesteia tuturor categoriilor de beneficiari ai pensiilor de serviciu, fara distinctie.

164. Legea criticata pune in aplicare cele precizate de Curtea Constitutionala, insa, astfel cum arata Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, baza de impunere nu este clar determinata. Fara a indica interpretarile care se pot aduce textului criticat cu privire la modul de stabilire a bazei impozabile, Curtea observa ca aceasta este susceptibila a fi interpretata in cel putin patru modalitati distincte. Caracterul confuz al reglementarii este evident si nu permite decat o apreciere din perspectiva art.1 alin.(5) din Constitutie, ceea ce inseamna ca nu indeplineste cerintele de calitate a legii.

165. Se impune, de asemenea, observatia ca impozitarea nu poate avea un caracter sanctionator, pentru ca se ajunge practic la o regandire si o restructurare indirecta a insesi bazei de calcul a pensiei de serviciu, care, astfel cum s-a aratat, trebuie sa reflecte o valoare cat mai apropiata de cuantumul indemnizatiei aferente functiei detinute la momentul la care s-a realizat pensionarea. Or, daca baza de calcul este un element ce tine de insasi asigurarea independentei sistemului judiciar, nu este admisibila reducerea indirecta a acesteia prin reglementarea unor impozite care in final conduc la o alta valoare a pensiei decat cea comparabila cu indemnizatia unei persoane aflate intr-o functie similara celei din care s-a realizat pensionarea. Asadar, legiuitorul dispune de o marja de apreciere in domeniul impozitarii pensiilor cu conditia sa nu incalce garantiile atasate independentei sistemului judiciar, ceea ce inseamna ca in stabilirea regulilor si bazei de impunere trebuie sa manifeste o diligenta deosebita.

166. De asemenea, sub aspectul regulilor fiscalitatii, Curtea subliniaza ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca 'o fiscalitate care se indeparteaza de la regulile general admise, cat priveste baza si cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o fiscalitate discriminatorie daca introduce criterii care afecteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor. Fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. In aceasta viziune juridica, prevederea legala care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumita categorie de functionari este discriminatorie si contrara prevederilor art.16 alin.(1) si art.53 alin.(2) din Constitutie' [Decizia nr.6 din 25 februarie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.61 din 25 martie 1993].

167. Stabilirea prin lege a unui impozit trebuie sa respecte cel putin patru criterii: echitate, proportionalitate, rezonabilitate si nediscriminare. Intrunirea cumulativa a acestor patru criterii legitimeaza din punct de vedere constitutional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduita, legiuitorul respecta intru totul dispozitiile art.56 si 139 din Constitutie, fara a afecta alte drepturi si libertati fundamentale. In schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constitutionala duce implicit la incalcarea dreptului fundamental aplicabil in cauza. Cu privire la rezonabilitatea si echitabilitatea impozitului, Curtea constata ca legiuitorul este in drept sa stabileasca impozite pentru a alimenta in mod constant si ritmic bugetul de stat, insa trebuie sa manifeste o deosebita atentie atunci cand stabileste materia impozabila [Decizia nr.940 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.524 din 28 iulie 2010].

168. Ca atare, legiuitorul trebuie sa manifeste o grija deosebita atunci cand determina categoria de venit asupra careia poarta sarcina fiscala, suma concreta asupra careia se datoreaza si modul concret de calcul al sarcinii fiscale [Decizia nr.223 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.256 din 18 aprilie 2012, si Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 95].

169. Prin urmare, Curtea constata ca art.XV din lege incalca art.1 alin.(5) din Constitutie”.

* Cititi aici integral decizia prin care CCR a declarat neconstitutional proiectul de lege privind supraimpozitarea pensiilor magistratilor, recalcularea pensiilor de serviciu aflate in plata si cresterea varstei de pensionare pentru judecatori si procurori